SCOPUL LECȚIEI: Să descrie evenimentele prin care oamenii vor înțelege că Dumnezeu este Domnul; să vedem felul în care ideile dintr-un verset sunt clarificate de versetele paralele care urmează; să ne îndemne să împărtășim cu alții întâmplări din experiența noastră, întâmplări care ne-au întărit nădejdea în Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: Isaia 49:18–23
VERSETUL DE AUR: Isaia 49:23c
“… ca să știi că Eu sunt Domnul și că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine.“ — Isaia 49:23c
CONTEXTUL LECȚIEI
Cititorii originali ai profeției din lecția de azi au înțeles-o ca făcând referire la întoarcerea din robia Babiloniană; Isaia, într-adevăr, le vestise anterior mesajul sumbru al exilului (Isaia 39:6-7).După căderea Babilonului, evreii urmau să se reîntoarcă în Iuda și la Ierusalim (Isaia cap. 40-48; Ezra 1:5). În vremea aceea, urmau să rezidească Ierusalimul și să pună temeliile noului templu.
Populația Ierusalimului a fost complet decimată odată cu distrugerea cetății de către babilonieni în anul 586 îCr. Ieremia consemnează doar 832 de persoane duse în robie cu acea ocazie (Ieremia 52:29), comparat cu 10,000 câți fuseseră luați captivi anterior (2 Împărați 24:14). Cei rămași în viață până la momentul distrugerii cetății înduraseră foametea și lipsurile din timpul asediului. Această rămășiță mică s-a alăturat celorlalți duși anterior în robie. Ierusalimul a fost pustiu vreme de 50 de ani.
În noaptea în care soldații lui Darius Medul au capturat Babilonul (anul 539 îCr), împăratul Babilonului, Belșațar, dădea o petrecere mare, un banchet la care băutura se servea din vasele de la Templu. Belșațar era coregent cu tatălui său, Nabonidus, care absenta frecvent din capitala imperiului. Belșațar și oaspeții săi au fost înmărmuriți la apariția degetelor care au început să scrie pe perete (Daniel 5). În cele din urmă. Daniel a fost chemat să deslușească înțelesul acelui mesaj, și anume că împărăția îi va fi luată de către Mezi și Persani, și încă chiar din noaptea aceea! Odată cu capturarea Babilonului de către Cir(us) Persanul, existența Imperiului Babilonian a luat sfârșit. Cirus cel Mare a pus temeliile Imperiului Persan, un imperiu care avea să dăinuiască aproximativ 200 de ani. Celebrul Cilindrul lui Cirus conține decretul prin care toate popoarele captive au primit permisiunea de a se reîntoarce în ținuturile natale. Cei din primul val s-au întors din exil în anul 538 îCr. Se estimează că în jur de 50,000 de oameni s-au întors, mai întâi la Ierusalim, și de acolo în toată Iuda, răspândindu-se la moștenirile părinților lor (Ezra 2:1).
Lecția anterioară s-a sfârșit cu Isaia 49:13, un verset care prevestește o mare bucurie (compară cu 51:3). Neamurile din toate părțile se vor bucura de felul în care Domnul își mângâie poporul. Isaia a profețit că fecioara va rămâne însărcinată și va naște un fiu (Isaia 7:14). Matei 1:22-23 citează această profeție, împlinită la nașterea lui Isus. O împlinire care a venit la 700 de ani după rostirea profeției. Același copil avea apoi să crească împlinind multe alte profeții din Isaia, nu în ultimul rând profețiile referitoare la Robul care suferă. În lecția de azi, cel ce vorbește este Robul. Se înțelege că Robul este Fiul lui Dumnezeu.
Atmosfera se schimbă, de la exuberanță (Isaia 49:1-13) la tânguire, pentru că Domnul uitase de popor și de Ierusalim. Metaforic vorbind, Ierusalimul era o femeie îmbrăcată în sac și cenușă, cu hainele sfâșiate și capul plecat în întristare și disperare (Plângerile lui Ieremia 2:10). Domnul întreabă apoi retoric dacă o mamă ar putea vreodată să uite copilul pe care l-a născut și l-a hrănit (Isaia 49:15). În același fel, nici Domnul nu-și poate uita poporul și nu va uita Sionul. Domnul promite să întoarcă poporul din robie (49:14-17) și să reconstruiască Ierusalimul și cetățile lui Iuda (44:26).
STRUCTURA LECȚIEI
- Promisiunea restaurării (Isaia 49:18–21)
- Împodobire (v. 18-20)
- Nedumerire (v. 21)
- Împlinirea restaurării (Isaia 49:22–23)
- Chemarea neamurilor (v. 22-23a)
- Nădejde, nu rușine (v. 23b)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum este credincioșia noastră influențată de conștientizarea statutului nostru de mireasă a lui Cristos? Ce se așteaptă de la o mireasă, și ce putem învăța de la ea?
- Cum putem să-i încurajăm pe semenii care trec prin perioade de întuneric spiritual? Care sunt câteva texte din Scriptură care ne îndeamnă să nădăjduim în Domnul?
- Cum se aplică încurajarea din Isaia 49:20 la situația unei biserici aflată în declin numeric? Ce criterii (pe lângă creșterea numerică) pot fi folosite pentru a evalua sănătatea spirituală a unei adunări?
- Este un lucru bun să ne arătăm surprinși de binecuvântările lui Dumnezeu? De ce da, sau de ce nu?
APLICAȚII PRACTICE
- Venirea lui Isus în lume a dus la schimbarea radicală a multor destine; deși condamnați mai înainte, acum, cei ce am ales să-L urmăm ca Domn și Mântuitor, avem promisiunea vieții veșnice (Romani 8:1-2). Această schimbare de destinație duce la o schimbare a identității: noi, cei ce eram odată îndepărtați, suntem acum parte din familia lui Dumnezeu (8:14-17; Efeseni 2:13). Într-un mod fundamental, adresa noastră s-a schimbat, din locuitori ai acestei lumi în cetățeni ai împărăției Cerurilor (Ioan 3:3-5; Faptele Ap. 28:31; Apocalipsa 12:10-12).
- Această Cântare a Robului conține un mesaj al speranței, atât pentru Israel cât și pentru restul omenirii. Deși cei din vremea lui Isaia nu au realizat acest lucru, răscumpărarea promisă aici trece cu mult dincolo de sfârșitul robiei și întoarcerea din exilul babilonian. Ea cuprinde sfârșitul robiei în păcat. Prin Isus, avem parte de viață din belșug; ne putem încrede în El, oricare ar fi starea noastră.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca