SCOPUL LECȚIEI: Să face deosebirea dintre lucrurile care dăinuie și cele ce sunt trecătoare; să observăm legătura dintre umblarea după neprihănire și căutarea Domnului; să luăm hotărârea de a-l căuta pe Domnul mai mult în săptămâna care urmează.
TEXTUL LECȚIEI: Isaia 51:1–8
VERSETUL DE AUR: Isaia 51:1
“Ascultați-Mă, voi care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși.“ — Isaia 51:1
CONTEXTUL LECȚIEI
Romanul Poveste Despre Două Orașe de Charles Dickens debutează cu celebrele cuvinte “Era cea mai bună dintre vremi, era cea mai năpăstuită dintre vremi…” Aceleași cuvinte pot fi folosite să descrie starea împărăției Iuda din timpul lui Isaia. Erau vremuri bune din perspectivă economică și militară (Isaia 2:7); erau vremuri grele din punctul de vedere al idolatriei și a robiei babiloniene care avea sa vină în consecință (Isaia 39:6-7).
Într-un anumit sens, pedeapsa lui Iuda a fost un act de acuzare la adresa “dumnezeilor” falși, și la adresa păcatelor făcute de popor cu “aprobarea” acestor idoli. Poporul întorsese spatele Dumnezeului adevărat, în ciuda faptelor mărețe de eliberare pe care le experimentaseră ca popor, și în ciuda avertizărilor din Cele Zece Porunci, de a nu avea alți dumnezei sau chipuri cioplite (Exodul 20:3-6). Însă robia babiloniană a avut un efect purificator asupra lor. După întoarcerea din robie, observăm că idolatria încetează a mai fie o problemă pentru evrei (apar totuși probleme de altă natură). Evreii care s-au întors au rămas fermi în credincioșia lor (vezi Isaia 51:1-2, și în continuare), chiar dacă cuceritori de-a rândul au încercat să-i atragă înspre alți și alți idoli. În ciuda suferințelor din acele perioade grele, înaintea lor erau vremuri cu mult mai bune decât cele din trecut.
Putem sa afirmăm, de asemenea, că Babilonul a fost și el pedepsit pentru idolatria lui. Dacă ar fi fost gata să i se închine lui Dumnezeu și să urmărească dreptatea și neprihănirea în locul avuțiilor și a puterii, soarta Imperiului Babilonian ar fi fost alta. In capitolele 46 și 47 din Isaia, Dumnezeu batjocorește idolatria babilonienilor și practicile ei. Idolii trebuiau purtați, însă la vremea judecății lui Dumnezeu vor fi duși în robie (Isaia 46:1). Deși oamenii continuau să li se închide, Dumnezeul cerurilor declară sfârșitul acestor idoli făcuți de mâini omenești (46:10). Vremea gloriei lor avea să apună în mod permanent.
STRUCTURA LECȚIEI
- Privire înspre trecut (Isaia 51:1-3)
- Căutători de Dumnezeu (v. 1a)
- Locul de origine (v. 1a-2)
- Mângâierea Domnului (v. 3)
- Privire înspre viitor (Isaia 51:4-6)
- ”Poporul Meu, neamul Meu” (v. 4a)
- Venirea Luminii (v. 4b-5)
- Domnia veșnică (v. 6)
- Privire drept înainte (Isaia 51:7-8)
- O inimă neprihănită (v. 7a)
- Fără teamă (v. 7b-8)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care sunt circumstanțele care ne împiedică (sau ne descurajează) să căutăm neprihănirea? În ce mod ne putem pregăti pentru acele vremuri, așa încât să continuăm să-L căutăm pe Domnul cu credincioșie?
- Care este efectul rememorării experiențelor cu Domnul din trecut asupra întăririi încrederii noastre în Domnul? Care sunt aspectele umblării tale cu Domnul în care ai dori să crești?
- Când realizăm că lumea aceasta este trecătoare, este acesta un prilej de mângâiere sau o amenințare?
APLICAȚII PRACTICE
- Uitându-ne la trecut, putem trage multe învățăminte cu privire la credincioșie: exemple vrednice de urmat și exemple de evitat, exemple de oameni și eveniment care au avut rol formativ în viața noastră. Isaia a avut rolul să pregătească națiunea în anticiparea venirii lui Isus, privind la trecut, prezent și viitor. Lucrarea de mântuire înfăptuită de Isus în trecut este motivul bucuriei noaste în prezent, și nădejdea noastră în viitor.
- Dacă stăm să ne întrebăm la ce să ne ațintim privirile mai mult: la trecut, prezent sau viitor, răspunsul este “la toate trei!” Să privim la Cristos și la lucrarea Sa, la jertfa, moartea și învierea Sa. Să privim la trupul lui Cristos, care continuă să cheme lumea la pocăință și împăcare cu Dumnezeu. Și să privim la viitorul glorios, când promisiunile lui Dumnezeu de viață veșnică nu vor mai fi doar o nădejde, ci o realitate prezentă și eternă.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca