SCOPUL LECȚIEI: Să rememorăm spusele Domnului Isus de la Cina cea de taină. Să înțelegem semnificația istorică a Sărbătorii Azimilor și a Paștelor. Să facem o corelare între aceste sărbători și Cina Domnului.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 26:17-30
VERSETUL DE AUR: Matei 26:29
„Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” – Matei 26:29
CONTEXTUL LECȚIEI
Lecția de astăzi ne duce la jumătatea săptămânii Paștelui, după ce Domnul Isus și mulți alții sosiseră la Ierusalim pentru sărbătoare. (Alte relatări despre cină se găsesc în Matei 26:26–29; Marcu 14:22–24; Luca 22:17–20; Ioan 13:1–30; compară 1 Corinteni 11:17–34). Dumnezeu a poruncit poporului evreu să sărbătorească sărbătoarea Paștelui în amintirea eliberării lor dramatice din robia Egipteană (Exodul 12). Paștele a devenit o sărbătoare spirituală națională. Dumnezeu poruncise să fie celebrată la Ierusalim în a 14-a zi a primei luni (Levitic 23:5; Numeri 28:16). Aceasta era luna Nissan (numită anterior Aviv în calendarul religios ebraic), care este sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie. În timpul Domnului Isus, grupuri de pelerini duceau mieii pentru jertfă la templul din Ierusalim, unde sângele urma să fie stropit pe altar. Apoi mergeau să sărbătorească la masă împreună cu familiile lor în grupuri de cel puțin 10 persoane. În ciuda importanței centrale a mielului în această sărbătoare, pâinea și rodul viței de vie joacă un rol mult mai important în relatările despre ultima cină a Domnului Isus (vezi Marcu 14:12–26; Luca 22:7–38; contrast cu Ioan 13:1–30). Să nu pierdem din vedere simbolismul absenței animalului din text. Când începe lecția noastră, jertfa era deja prezentă.
STRUCTURA LECȚIEI
- Pregătirea pentru Paște (Matei 26:17-19)
- Pregătiri (v. 17)
- Instrucțiuni (v. 18-19)
- Complotul de la Paște (Matei 26:20-25)
- Părtășie (v. 20)
- Trădare (v. 21-25)
- Paștele și Împărăția (Matei 26:26-30)
- Pâine și Trup (v. 26)
- Pahar și Sânge (v. 27-29)
- Cântarea de încheiere (v. 30)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum trebuie să ne pregătim pentru Cina Domnului? În ce fel îl onorează pe Domnul Isus pregătirea noastră?
- Iuda era unul dintre ucenici însă nu a fost oprit de nimeni în planurile sale păcătoase. Oare noi avem prieteni destul de apropiați în biserică, prieteni ce pot să ne atragă atenția când o luăm pe o cale greșită? Cum putem să abordăm astfel de situații în biserică?
- De ce este importantă Cina Domnului?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Domnul Isus știa că întreaga lui viață a mers spre un Paște final care va fi un act de ascultare supremă. El s-ar pregătit pentru a-și îndeplini misiunea de a fi Mielul de Paște desăvârșit (vezi Ioan 1:29; 1 Corinteni 5:7; Apocalipsa 5:12; 13:8). Viața Lui a fost dată ca jertfă pentru păcatele omenirii, spălându-ne în sângele Lui, astfel încât păcatele noastre să fie iertate. Un ultim Paște cu cei mai apropiați prieteni ai săi a marcat începutul unei noi Cine a Domnului care continuă în centrul închinării creștină până astăzi.
Temele de amintire și mulțumire i-au unit pe creștinii din întreaga lume timp de aproape 2.000 de ani într-o practică care îl onorează pe Domnul nostru Isus. Tuturor creștinilor li se oferă ocazia să-și amintească de mântuirea miraculoasă a lui Dumnezeu – cu o nouă masă ceremonială împărtășită de o nouă familie.
Participăm împreună, știind că facem parte dintr-un trup care se află într-un nou legământ cu Dumnezeu, iertat de păcate prin trupul și sângele Domnului Isus. Ceea ce au visat profeții este viața care astăzi ni s-a dat în Cristos. În același timp, tânjim după întoarcerea Împărăției Tatălui când vom sta la masă cu Domnul Isus însuși. Trăim în așteptarea acestei bucurii. Fiecare bucățică de pâine sau înghițitură din rodul viței de vie ne leagă de trecutul, prezentul și viitorul relației noastre cu Dumnezeu.