SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem și să explicăm poruncile enumerate în textul Scripturii din lecția de azi. Să medităm asupra smereniei și a modului în care putem să fim mai smeriți în modul în care-L slujim pe Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 8:1-11
VERSETUL DE AUR: Deuteronom 8:11
„Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi.” – Deuteronom 8:11
CONTEXTUL LECȚIEI
Acțiunea din lecția de astăzi se petrece „dincoace de Iordan, în vale, față în față cu Bet-Peor, în țara lui Sihon, împăratul amoriților” (Deuteronom 4:46), în jurul anului 1406 î.Cr. Israeliții unei noi generații care urmau să intre în țara promisă sunt cei care primesc aceste porunci. Moise avea să moară în curând pe Muntele Nebo, situat în Moab (capitolul 34), fiindu-i interzis să intre în țara promisă din cauza neascultării sale la Meriba (Numeri 20:7–12).
Deuteronom este un tratat de reînnoire a legământului, rostit de Moise într-o serie de discursuri (Deuteronom 1:1–4:43; 4:44–28:68; etc.). În aceste discursuri, el a povestit legământul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Israel la Muntele Sinai cu vreo patru decenii înainte. Acest legământ este foarte asemănător cu un anumit tip de tratat antic din Orientul Apropiat numit legământ de suzeranitate. În astfel de legăminte, un rege suveran (suzeranul) scria termenii unui acord cu un rege mai slab (vasalul). Acest lucru presupunea, în general, ascultare din partea vasalului în schimbul anumitor protecții și beneficii din partea suzeranului. Legămintele tipice de suzeranitate au conținut cel puțin șase părți: (1) o introducere, (2) o bază istorică pentru tratat, (3) prevederi generale urmate de (4) prevederi specifice, (5) mărturie divină și, în final (6) blesteme pentru neascultare și binecuvântări pentru credincioșie.
Capitolele 5-11 din Deuteronom reprezintă punctul culminant al cărții. Aici sunt povestite cele Zece Porunci (capitolul 5; comparați Exodul 20:1–17 și Deuteronom 4:13; 10:4). Aceasta este urmată de o expunere a modului în care să-L iubești și să-L asculți pe Domnul (capitolele 6–11). Textul nostru de astăzi, din Deuteronom 8:1–11, se încadrează în prevederile generale din al doilea discurs.
O modalitate utilă de a clasifica legile în Biblie este de a face distincția între legile condiționate și cele necondiționate. Legile necondiționate sunt cele Zece Porunci. Ele sunt principii de bază pentru relația de legământ a lui Israel. Legământul recunoaște o relație, iar aderarea la reguli menține relația. Legile condiționate încep pe bună dreptate cu o clauză condițională (începând cu „dacă” sau „când”, fie exprimat, fie subînțeles), urmată de o judecată declarativă (începând cu „atunci”, fie exprimat, fie subînțeles; exemple: Exod 21:28–29 ; 22:26–27).
STRUCTURA LECȚIEI
- Adu-ți aminte (Deuteronom 8:1-5)
- Cine ține viitorul în mâna Lui (v. 1)
- Cine s-a îngrijit de tine în trecut (v. 2-5)
- Gândește-te la viitor (Deuteronom 8:6-11 )
- Cum să umbli (v. 6)
- În ce țară vei merge (v. 7-10)
- Ce eșecuri să eviți (v. 11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Dumnezeu este cel care s-a îngrijit de noi, cel care ne-a binecuvântat și trebuie să nu uităm aceste lucruri. Gândindu-vă la trecut și la modul în care a acționat Dumnezeu în viața voastră, și din perspectiva versetului 3, în ce fel v-au ajutat experiențele care v-au smerit, și ce ați învățat despre propriul caracter?
- Gândindu-vă la versetul 7, credeți că Dumnezeu ne-a adus și pe noi într-o țară bună? De ce, sau de ce nu? Se referă aici termenul de țară doar la patrie, sau și al alte lucruri?
- Care sunt așteptările lui Dumnezeu cu care ne e cel mai greu să ne conformăm zilnic? Ce am putea face ca să ne fie mai ușor?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Dumnezeu ne-a dat porunci pe care să nu le uităm, legi după care să trăim. Pacea noastră depinde de aceste lucruri. Trebuie să trăim cu credincioșie pe baza acestor porunci și legi (vezi Ioan 14:21). Deși s-au schimbat multe între momentul în care Israel a stat la granița țării promise și această perioadă a bisericii, și noi suntem chemați să ne amintim tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Noi nu suntem autosuficienți – Dumnezeu ne-a dat tot ceea ce avem. Trebuie să ne privim la el atât în vremuri de nevoie, cât și de belșug. Doar atunci când îl onorăm pe El și ne temem de El, îi putem chema pe alții la același respect. Și, desigur, aducem nu numai cunoașterea legii lui Dumnezeu, ci și pacea iertării lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus. Dragostea Lui ni s-a arătat; haideți să o arătăm și lumii care privesc. Numai atunci vom experimenta viața în propriul nostru pământ bun – lumea creată de Dumnezeu – și mai departe, în Raiul Său.