SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem situația în care se aflau personajele principale ale pasajului biblic (David, Natan, Urie și Batșeba), să facem o comparație între reacția lui David și cea a lui Saul, atunci când au fost confruntați cu păcatele proprii și să studiem Psalmul 51 pentru a înțelege această rugăciune de mărturisire, pocăință și restaurare.
TEXTUL LECȚIEI: 2 Samuel 12:1-9, 13-15
VERSETUL DE AUR: 2 Samuel 12:7a
„Și Natan a zis lui David: <Tu ești omul acesta!>” – 2 Samuel 12:7a
CONTEXTUL LECȚIEI
Acțiunea din text are loc în jurul anului 990 î.C., când armata poporului Israel se lupta cu amoniții (Geneza 19:38; Deuteronom 2:19) și asedia capitala amoniților, Raba, care se afla la aproximativ 60 km de Ierusalim. Împăratul David a putut să rămână în cetate pentru că avea un general de încredere care să conducă armata, și anume Ioab (2 Samuel 8:16).
Cel mai înalt punct din Ierusalim era muntele Sion. Palatul lui David era construit pe partea de sud a muntelui și era mai înalt decât toate celelalte clădiri din cetate. Așa a putut să vadă David ce se întâmpla pe acoperișul unei case din apropiere (2 Samuel 11:2b).
Mai mult ca sigur că David cunoștea familia lui Batșeba pentru că, din câte știm, tatăl ei, Eliam, a fost fiul lui Ahitofel, unul dintre consilierii lui David (2 Samuel 11:3; 15:12; 16:23).
STRUCTURA LECȚIEI
- Istoria celor doi oameni (2 Samuel 12:1-6)
- Situații materiale diferite (v. 1-3)
- Nedreptate vădită (v. 4)
- Verdictul dat cu mânie (v. 5-6)
- Istoria celor doi împărați (2 Samuel 12:7-9)
- Împăratul vinovat (v. 7a)
- Împăratul binecuvântat (v. 7b-8)
- Împăratul nerecunoscător (v. 9)
- Aplicația (2 Samuel 12:13-15)
- Mărturisirea (v. 13a)
- Îndurarea (v. 13b)
- Consecințele (v. 14-15)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum ne poate ajuta această istorie biblică pentru situațiile în care este nevoie să confruntăm pe cineva din viața noastră? În ce situații ar putea fi considerată o astfel de confruntare ca fiind o tehnică de manipulare și nu o încercare sinceră de îndreptare a unei persoane?
- Fiecare dintre noi avem situații în care avem o anumită poziție de autoritate față de alte persoane. Ce ne oprește să nu profităm de aceste persoane?
- De ce avem tendința să îi judecăm pe alții mult mai aspru pentru păcate de care ne facem și noi vinovați?
- Cum putem scoate bârna din ochiul nostru pentru a-i ajuta pe alții să-și scoată paiul din ochiul lor (Matei 7:3)?
- Cum este afectată o comunitate de păcatele secrete ale membrilor acelei comunități?
- Cum poate contribui aducerea acestor secrete la lumină la vindecarea comunității?
- Cum putem evita să vedem fiecare consecință negativă a faptelor noastre ca fiind o pedeapsă din partea lui Dumnezeu?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Este mult mai ușor să ne identificăm cu eroul pozitiv al unei povestiri atunci când situația nu ne afectează în mod direct: bineînțeles că eu aș fi alergat în clădire să salvez copilul de la incendiu, sau aș fi făcut ceva pentru a rezolva discriminarea pe care am văzut-o. Bineînțeles că aș fi fost ca și Natan și l-aș fi confruntat pe împărat pentru păcatul comis!
Adevărul este că de cele mai multe ori noi ne identificăm mai mult cu David, decât cu Natan. Credem că păcatele noastre nu sunt chiar atât de grave și vor trece fără consecințe. Sperăm ca Dumnezeu să nici nu le bage în seamă. Dacă nu vedem consecințele imediate ale păcatului, trebuie că am fost iertați!
Povestirea lui David ne avertizează împotriva unei astfel de atitudini. Păcatele noastre au consecințe în viețile noastre și în viețile altora. Păcatele ignorate și nemărturisite ne împietresc inimile.
Este important să îi tragem pe alții la răspundere, dar în același timp, trebuie să ascultăm de frații și surorile noastre care ne trag pe noi la răspundere. Făcând acest lucru, împlinim cuvintele Domnului Isus din Matei 7:5: „Scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”
Psalmul 51 este rugăciunea de pocăință a lui David. Noi putem să ne însușim această rugăciune și să o folosim pentru a ne exprima propria mărturisire, pocăință și restaurare.