SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm pe scurt care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru poporul legământului din Vechiul Testament și să explicăm legătura dintre acele cerințe și ideea de dreptate.
TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 5:1b-3; 10:12-13; 27:1-10 VERSETUL DE AUR: Deuteronom 10:12-13
“Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?” — Deuteronom 10:12-13
CONTEXTUL LECȚIEI
Textele acestei lecții provin din cartea Vechiului Testament numită Deuteronom. Titlul acesta înseamnă „a doua lege”. Acesta este un titlu potrivit, deoarece Deuteronom este al doilea exemplu de dăruire a Legii lui Dumnezeu către Israel – prima dată fiind dăruită generației care a urmat celei a ieșirii din Egipt. Călătoria lungă a lui Israel către țara promisă, către Canaan ajunsese la punctul culminant când poporul ajunsese la est de râul Iordan (Deuteronom 1:1). Generația anterioară a lui Israel, împiedicată să intre în țara promisă, pierise în pustie din cauza necredinței (1:35, 37). Deuteronomul detaliază expunerea lui Moise despre legea lui Dumnezeu către Israel (1:5) și discursul său de rămas bun către o nouă generație aflată la un pas de a intra în țara promisă.
Un mod în care Deuteronomul poate fi studiat este pe baza celor patru discursuri principale ale lui Moise. Primul trece în revistă modurile în care Dumnezeu a lucrat și s-a îngrijit de Israel în timpul călătoriei prin pustie. Discursul a culminat cu o reamintire a faptului că Israelul este un popor pus deoparte, chemat să trăiască în ascultare de Dumnezeu (Deuteronom 4:1–4). Al doilea discurs a prezentat legea lui Dumnezeu pentru Israel și a oferit limite morale pentru a trăi în țara promisă (Deuteronom 4:44–26:19). Al treilea discurs al lui Moise a explorat cerințele vieții legământului și pericolele neascultării. A culminat cu o chemare către Israel să se angajeze să-L urmeze pe Dumnezeu și legile Lui (Deuteronom 30:11–20). În ceea ce a devenit scena finală a vieții lui Moise, al patrulea său discurs l-a prezentat pe Iosua drept noul conducător al Israelului (Deuteronom 31:1–8).
Dumnezeu a dorit ca Israel să fie cunoscut ca un popor bine familiarizat cu standardele sale de drepte. El și-a exprimat această dorință în termenii unui legământ. Legământul a servit ca acord formal între Dumnezeu și poporul său, descriind modul în care Israel trebuia să trăiască ca un popor sfânt și modul în care Dumnezeu s-a angajat să facă din Israel poporul Său.
Legămintele nu erau unice pentru Israelul antic. Alte culturi antice din Orientul Apropiat au folosit acorduri legale similare, adesea încheiate între un regat mai puternic și un regat mai mic. Aceste acorduri au inclus adesea o narațiune istorică (care detaliază istoria dintre părți), prevederi pentru supunerea părții inferioare și blesteme sau binecuvântări pentru nerespectarea sau ascultarea stipulațiilor menționate anterior.
Pentru culturile păgâne din antichitate, legămintele au oferit un precedent legal pentru modul în care părțile trebuiau să se relaționeze între ele, mai ales dacă era prezentă o diferență de putere. De-a lungul istoriei lui Israel, Dumnezeu a făcut mai multe legăminte cu poporul Său. Fiecare a detaliat un aspect diferit al angajamentului său față de israeliți și al așteptărilor sale față de israeliți (vezi Geneza 9:8–17; 15:1–21; 2 Samuel 7:8–16; Ieremia 31:31–34). Textele Scripturii din această lecție descriu modul în care Israel trebuia să comemoreze și să se angajeze față de legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei la Sinai (Exodul 19:3–8; 20:1–17; 24:3–8).
STRUCTURA LECȚIEI
- Un legământ obligatoriu (Deuteronom 5:1b-3)
- Principiile legământului (v. 1b)
- Participanții (v. 2-3)
- Îndatoriri de bază (Deuteronom 10:12-13)
- Întrebare crucială (v. 12a)
- Răspuns clar (v. 12b-13)
- Instrucțiuni mai dezvoltate (Deuteronom 27:1-10)
- Înregistrarea Legii (v. 1-4)
- Zidirea altarului (v. 5-8)
- Poprul să nu uite (v. 9-10)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce putem face ca ascultarea noastră de Domnul să nu se transforme în legalism? În plus față de pasajul din Luca 11:37-54, ce alte pasaje ne-ar putea ajuta în problema aceasta?
- Care sunt diferențele dintre legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul și contractele juridice din zilele noastre? De ce e important să nu privim legământul biblic prin prisma modernității?
APLICAȚIE PRACTICĂ
- Deuteronom 10:12 ne dă mai multe porunci și ne cheamă să ne temem de Domnul, să umblăm în căile Lui, să-L iubim și să slujim Domnului. Dacă ar trebui să alegi una dintre aceste porunci, pentru a o dezvolta mai mult în viața ta, care ar fi aceasta? Cum am putea să ascultăm mai mult de porunca Domnului în aceste aspecte?
- Un popor ascultător de poruncile lui Dumnezeu va avea o înțelegere adecvată a dreptății și a vieții trăită cu dreptate (vezi Levitic 19:15–16; Deuteronom 16:20; Isaia 1:17; Zaharia 7:9). A fost important ca Israel să scrie legile lui Dumnezeu pe pietre; însă este cu totul altceva să trăiești în ascultarea fidelă a acestor porunci. Fie ca și noi să scriem legile lui Dumnezeu în inimile noastre și să trăim în ascultare în toate domeniile vieții noastre (2 Corinteni 3:3).