SCOPUL LECȚIEI: Să aflăm de ce a dorit Dumnezeu să ne arate ce se petrece în cer și ce implicații are acest lucru asupra vieții noastre. Să medităm asupra perspectivei biblice cu privire la eternitate. În cele din urmă, având în vedere cele învățate din lecția de azi, să identificăm un obicei rău și să-l corectăm în lumina viitorului descris în cartea Apocalipsa.
TEXTUL LECȚIEI: Apocalipsa 11:15-19 VERSETUL DE AUR: Apocalipsa 11:15
“Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.”“ — Apocalipsa 11:15
CONTEXTUL LECȚIEI
În mod tradițional, s-a considerat că textul din Apocalipsa a fost primit de bisericile din Asia Mică (Turcia modernă) în ultimul deceniu al secolului I d.Cr. Acest lucru datează probabil scrierea sa în timpul domniei împăratului roman Domițian (care a domnit între 81 și 96 d.Cr.). Chiar dacă nu se știe sigur dacă acesta i-a persecutat pe creștini, este acceptat faptul că unul dintre predecesorii săi, împăratul Nero (care a domnit între 54 și 68 d.Cr.), a comis persecuții crunte asupra creștinilor din întreg imperiul. Cei pentru care scrie apostolului Ioan (autorul cărții Apocalipsa) ar fi cunoscut astfel de persecuții. Cheia pentru a înțelege Apocalipsa constă în recunoașterea tipului de literatură în care se încadrează, cunoscut sub numele de „apocaliptic”; acest tip de scriere poate fi găsit în alte părți ale Scripturii (vezi Isaia 13:10; 34: 4; Daniel 8: 9-10; Matei 24: 29-31; Marcu 13: 24-27 și Luca 21: 25-28). Literatura apocaliptică prezintă dezvăluirea pentru oameni, a unei realități mai mari, de către o ființă cerească (Dumnezeu sau îngeri). Realitatea care este dezvăluită include atât elemente ale timpului (în care sunt incluse mântuirea și judecata de final), cât și ale spațiului (realitatea unei alte lumi supranaturale).
În unele cazuri, literatura apocaliptică repetă de mai multe ori, o relatare cu detalii diferite, dar cu același final. De exemplu, imaginea peceților, a trâmbițelor și a potirelor din Apocalipsa descriu judecata dreaptă a lui Dumnezeu pe pământul rebel și păcătos. Actul final din fiecare serie este însoțit de fenomene meteorologice extraordinare care culminează cu închinare față de Dumnezeu pentru bunătatea și neprihănirea Lui. Partea centrală a cărții Apocalipsa se referă la trei seturi de câte șapte evenimente inițiate în Rai: ruperea peceților (Apocalipsa 6: 1-17; 8: 1-5), sunetul trâmbițelor (8:6-9) și revărsarea potirelor de judecată (16:1-21). Rezultatele de pe pământ sunt cataclismice. Fiecare set de evenimente se încheie cu un timp de închinare și adorare.
Lecția de astăzi detaliază punctul culminant al celui de-al doilea dintre aceste trei seturi de evenimente. Contextul imediat pentru pasajul de astăzi este al celor șapte îngeri care erau gata să sune cele șapte trâmbițe (Apocalipsa 8: 6). Rezultatele primelor patru dintre cele șapte sunete de trâmbiță prezintă paralele cu cele 10 plăgi revărsate asupra Egiptului (vezi Exodul 7:14–11: 10). Textul de astăzi se concentrează pe al șaptelea și ultimul înger.
STRUCTURA LECȚIEI
- Declararea adevărului (Apocalipsa 11:15)
- Cel de-al șaptelea înger (v. 15a)
- Voci puternice (v. 15b)
- Închinarea la Dumnezeu (Apocalipsa 11:16-18)
- Poziția bătrânilor (v. 16)
- Recunoașterea puterii (v. 17)
- Mesajul de judecată (v. 18)
- Deschiderea templului (Apocalipsa 11:19)
- Conținutul (v. 19a)
- Vremea (v. 19b)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce putem face atunci când o împărăție de pe pământ ne cere să facem ceva în contradicție cu Împărăția lui Dumnezeu? Folosiți următoarele pasaje pentru discuție: Marcu 12:17, Fapte 4:18-20, Romani 13:1-7, 1 Petru 2:13-17.
- Bătrânii din textul nostru s-au aruncat cu fețele la pământ în fața Domnului. Cum am putea și noi să facem acest lucru în mod spiritual, în închinarea noastră?
- Care dintre cuvintele folosite în v.17 ne pot ajuta să ne adresăm altfel lui Dumnezeu sau să ne gândim altfel la El? De ce?
- Ce ar trebui să fie mai important pentru noi: răsplata raiului, sau teama de judecată? De ce?
APLICAȚII PRACTICE
O anumită biserică și-a închis porțile după 30 de ani de slujire. De-a lungul anilor, sute de oameni s-au închinat în acea biserică, dar în ultimii ani, numărul membrilor scăzuse la aproximativ 30. Menținerea proprietății devenise prea împovărătoare. Decizia de a închide această biserică și a vinde proprietatea a fost dificilă, dar necesară. Discuțiile din jurul deciziei au fost foarte emoționante. Membrii bisericii aveau amintiri plăcute de la nunți, botezuri și alte momente speciale petrecute în acea clădire. Deși au decis să închidă ușile lăcașului de cult, ei au căutat să discearnă cum să continue să se închine lui Dumnezeu și să slujească poporului său. Închiderea clădirii bisericii nu a însemnat că închinarea va înceta. În schimb, credincioșii au început să se închine în parcurile locale și împreună cu alte congregații. Ei au folosit banii din vânzarea proprietății bisericii pentru a finanța oportunități de misiune în orașul lor. Închinarea, slujirea și misiunea au continuat … și acesta este lucrul cel mai important.
Centrul de închinare al Israelului, templul, fusese distrus cu aproximativ 25 de ani înainte ca Ioan să scrie Apocalipsa. Dar cu aproximativ 40 de ani înainte de această distrugere, importanța templului din Ierusalim fusese înlocuită de moartea și învierea Domnului Isus (Matei 27: 50-51; Evrei 8: 1-10: 22). Aceasta a dus la o nouă înțelegere a „templului” (vezi 1 Corinteni 3: 16–17; 6:19; 2 Corinteni 6:16; Efeseni 2:21). Viziunea lui Ioan a prezentat o realitate și mai minunată – cea a templului ceresc al lui Dumnezeu în care închinarea continuă în eternitate.