SCOPUL LECȚIEI: Să descrie in detaliu evenimentele legate de aducerea chivotului la Ierusalim; să ne ajute să evaluăm sentimentele care l-au însuflețit pe David și l-au determinat să acționeze în felul în care a făcut-o; să medităm la felul nostru de închinare înaintea lui Dumnezeu.
TEXTUL LECȚIEI: 2 Samuel 6: 1–5, 15–19 VERSETUL DE AUR: 2 Samuel 6: 5
“David și toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și cu țimbale.“ — 2 Samuel 6: 5
CONTEXTUL LECȚIEI
Lecția din această zi se ocupă de mutarea Chivotului Legământului la Ierusalim, orașul capitală al regatului lui David (vezi și textul paralel din 1 Cronici 15). Chivotul Legământului era cel mai sacru obiect al poporului Israel; era o cutie ornamentată, construită de Moise, după poruncile primite de la Dumnezeu. Capacul chivotului se numea capacul ispășirii și era din aur curat. Avea doi heruvimi înaripați, unul la fiecare capăt al capacului, față în față, cu fețele întoarse înspre capacul ispășirii. Acolo, deasupra Capacului Ispășirii, între cei doi heruvimi, Dumnezeu promisese că-l va întâlni pe Moise (Exodul 25: 10-22). Exista aici un detaliu important pentru lecția de azi, detaliu legat de aspectul exterior, și anume verigile de aur din cele patru colțuri și drugii pentru ducerea chivotului. În interiorul chivotului se aflau tablele cu cele 10 porunci, toiagul lui Aaron, și vasul de aur cu mana din pustie (Evrei 9: 4; compară cu Exodul 40: 20). Toate aceste elemente aveau darul să le reamintească de eliberarea din Egipt și purtarea de grijă în timpul călătoriei înspre țara promisă. Locul chivotului era în partea interioară a tabernacolului, locul prea sfânt (Leviticul 16: 2). Doar marele preot avea voie să intre, doar odată pe an, după un ritual complex de curățire (16: 3-25). Chivotul era atât de sfânt, încât cei responsabili cu îngrijirea și transportul lui nu aveau voie ca să-l atingă, ca să nu moară (Numeri 4: 15, 20; vezi 2 Samuel 6: 5).
După ce au fost duși de Dumnezeu în țara promisă, Israeliții au părăsit legământul în toată perioada judecătorilor (aproximativ 1380 – 1050 î.Cr). Mereu și mereu au repetat acest ciclu trist al răzvrătirii, pedepsei, pocăinței și restaurării. La sfârșitul perioadei judecătorilor, în zilele lui Samuel, chivotul a fost capturat de filisteni și dus la Asdod (aproximativ 1070 î.Cr.). Asdodul era o cetate în apropierea coastei Mediteranei, cam la 45 mile la vest de Ierusalim. Domnul, însă, i-a lovit pe filisteni cu tot felul de plăgi, așa încât aceștia au trimis chivotul înapoi la Israeliți (1 Samuel 5: 6–6: 12). Carul care transporta chivotul a ajuns la locuitorii din Bet-Șemeș (1 Samuel 6: 13-15). Din păcate pentru aceștia, 70 de oameni au murit ca urmare a faptului că s-au atins de chivot și s-au uitat în el. Locuitorii acelei cetăți au trimis chivotul la Chiriat-Iearim, unde a rămas timp de 20 de ani (1 Samuel 7: 1-2), până în zilele regelui David. După ce și-a consolidat poziția pe tron, David a ales Ierusalimul drept capitală și a dorit să aducă aici chivotul Domnului (2 Samuel 5: 6-25).
STRUCTURA LECȚIEI
- Un eveniment așteptat cu nerăbdare (2 Samuel 6: 1–5)
- Adunarea poporului (v. 1-2)
- Așezarea chivotului (v. 3-4)
- Sărbătoarea cu bucurie (v. 5)
- Așteptarea împlinită (2 Samuel 6: 15–16)
- Strigătele de bucurie ale mulțimii (v. 15)
- Nemulțumirea reginei (v. 16)
- Serbare cu bucurie (2 Samuel 6: 17–19)
- Dumnezeu dă izbândă (v. 17)
- David binecuvântează poporul adunat (v. 18)
- Poporul se bucură (v. 19)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care este domeniul în care putem sluji cel mai bine, fiecare dintre noi, atunci când adunarea este în sărbătoare și mulțimile sunt chemate să participe? Citiți următoarele pasaje: Matei 22: 9; Marcu : 42-44; Coloseni 4: 12b; și 3 Ioan 1: 8.
- Care este contribuția pe care ne-o putem aduce fiecare pentru a exprima mai multă bucurie în cadrul serviciului de închinare?
- Care este felul corect de a răspunde criticilor care ni se aduc cu privire la felul de închinare și conducere al bisericii? Cum putem separa răspunsurile în funcție de obiecțiunile bazate pe convingeri doctrinare și cele bazate pe preferințe personale?
- În ce fel putem comunica cu claritate că strângerea darurilor (colecta) este și ea un act important de închinare înaintea Domnului?
APLICAȚII PRACTICE
- Ca popor al Domnului, ne bucurăm să-L vedem pe Dumnezeu la lucru în mijlocul nostru. Avem în aceste situații tendința să ne manifestăm bucuria într-un mod condiționat de cultura și contextul în care trăim. David a înțeles că nu orice fel de comportare îi este plăcut Dumnezeului cel sfânt. În viața credinciosului, metodele și rezultatele sunt strâns legate între ele. Înaintea Domnului este important felul în care ducem la îndeplinire sarcinile pe care le avem.
- Trebuie, prin urmare, să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a învăța metodele corecte pentru a ajunge la rezultatele dorite, care-L onorează pe Dumnezeu. Să nu ne grăbim să făptuim ceea ce ni se pare potrivit nouă înșine, crezând că facem voia Domnului. Să nu pretindem că știm voia Domnului până nu am cercetat mai întâi cu atenție Cuvântul Său.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pasca