SCOPUL LECȚIEI: Să rezumăm pasajele din Vechiul Testament folosite pentru a susține argumentul autorului și să explicăm de ce păcatul intenționat este considerat o pângărire a sângelui lui Hristos.
TEXTUL LECȚIEI: Evrei 10:23-36
VERSETUL DE AUR: Evrei 10:23
„Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința.” – Evrei 10:23
CONTEXTUL LECȚIEI
Cartea Evrei este deseori numită Epistola către Evrei, în ciuda faptului că îi lipsesc caracteristicile obișnuite ale unui scrisori din vremea respectivă, cu excepția câtorva salutări scurte de la sfârșit (vezi Evrei 13:24-25). Cartea folosește multe verbe de acțiune, care sugerează faptul că ar putea fi o predică rostită în fața unui public (exemple: 2:5, 6:9, 9:5). Este posibil ca această carte să fi fost o predică transcrisă de către un ascultător pentru a fi ulterior transmisă credincioșilor sub formă de scrisoare.
În același timp, e posibil ca această carte să fi fost scrisă sub formă de scrisoare cu scopul de a fi citită cu voce tare în fața unui public.
Cartea poate fi împărțită în următoarele secțiuni:
1 – Introducere (1:1-2:4)
2 – Idea principală (2:5-9)
3 – Argumente (2:10-12:27)
4 – Îndemnuri finale (12:28-13:21)
5 – Note de încheiere (13:22-25)
Textul de azi se încadrează în faza de tranziție de la expunere la îndemnuri. Conjuncția compusă Astfel dar din Evrei 10:19 sugerează acest lucru. Acest verset, împreună cu cele două versete care îl urmează, formează un crescendo a expunerii doctrinare, urmat de îndemnurile care încep în 10:22.
Primele versete din pasajul de azi (Evrei 10:23-25) sunt tratate ca făcând parte dintr-o secțiune mai largă, Evrei 10:19-25. Din acest motiv, este nevoie de câteva precizări legate de 10:19-22. Aceste versete prezintă argumentul doctrinal legat de natura jertfei și de superioritatea jertfei Domnului Isus față de jertfele de animale din cadrul vechiul legământ (vezi 7:1-10:25). Fiecare dintre argumentele doctrinare din această predică este urmat de un cuvânt de îndemn pentru audiență (exemplu: 7:1-10:25 urmat de 10:26-39).
STRUCTURA LECȚIEI
- Să ținem fără șovăire (Evrei 10:23-27)
- Mărturisirea de credință (v. 23)
- Îndemn la dragoste (v. 24-25)
- Perspectiva judecății (v. 26-27)
- Nu dați înapoi (Evrei 10:28-31)
- Încălcarea legii lui Moise (v. 28)
- Sfidarea Duhului (v. 29-31)
- Nu uitați trecutul (Evrei 10:32-36)
- Durerea persecuției (v. 32-34)
- Încrederea răbdătoare (v. 35-36)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- În lumina acestui text, care ar fi câteva modalități neadecvate de a răspunde la încercările vieții?
- De câte ori trebuie să mergem la biserică pe lună pentru a respecta intenția învățăturii din Evrei 10:25? Cum justificați răspunsul?
- Aplicând doar principiul gândirii logice, fără a cita Scriptura, cum ați răspunde cuiva care crede că natura iubitoare a lui Dumnezeu înseamnă că putem face orice dorim? Cum răspundem cuiva care folosește exemplul lui Samson ca cineva care a făcut tot ce i-a trecut prin cap dar, în același timp, a avut parte de favoarea lui Dumnezeu?
- Dați exemple de lucruri pe care ar trebui să le predăm lui Dumnezeu pentru judecată, în loc să încercăm să fim noi înșine cei care judecă? Citiți, pasajul din 1 Corinteni 6:7.
APLICAȚII PRACTICE
Scrisoarea către Evrei este scrisă pentru o audiență care cunoștea foarte bine evoluția poporului lui Dumnezeu de-a lungul istoriei. Începând imediat după ce au fost eliberați de faraon din robia Egiptului și până în prezent, vedem nestatornicia poporului lui Dumnezeu și inabilitatea acestora de a rămâne credincioși o perioadă îndelungată.
Situația nu este cu mult mai diferită în zilele noastre. Presiunile culturale sunt diferite, în funcție de țară sau context, dar provocarea de a rămâne credincioși este aceeași. Soluția pentru a rămâne credincioși până la sfârșit și pentru a primi tot ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi este să ne punem speranța în promisiunile lui Dumnezeu și să le păstrăm în permanență vii în atenția noastră. „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1).