TEXTUL LECȚIEI: Eclesiastul 3:1, 7b; Luca 2:39-52
VERSETUL DE AUR: Luca 2:40
„Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.” – Luca 2:40
SCOPUL LECȚIEI: Să descrie elementele principale ale vizitei copilului Isus la templu și să arate faptul că neconformarea lui Isus față de așteptări a fost justificată prin natura și chemarea sa unică.
CONTEXTUL LECȚIEI
Eclesiastul, una din cărțile de înțelepciune din Vechiul Testament, explorează înțelepciunea colectivă a vremii și locului unde a fost scrisă. Întrebarea principală la care încearcă să răspundă este: „Care este sensul vieții?”. „Învățătorul”, alter ego-ul lui Solomon, oscilează între principii sănătoase privind trăirea cu înțelepciune și descurajarea personală provocată de concluzia că „totul este deșertăciune și goană după vânt” (2:17). La final, concluzia la care ajunge este că scopul vieții umane este să ne aducem aminte de Creatorul nostru înainte ca viața să se fi scurs fără rost (12:1).
Din cele patru evanghelii, doar Matei și Luca ne relatează istoria nașterii Domnului Isus și doar Luca include un episod din copilăria Lui. Cronologic, acesta este prezentat imediat după relatarea nașterii lui Isus și Ioan Botezătorul.
Luca prezintă ambele nașteri ca fiind componente vitale ale planului lui Dumnezeu, având o legătură strânsă între ele, așa cum și lucrările făcute de cei doi la maturitate urmau să fie strâns legate între ele. Caracterul unic al Domnului Isus este evident încă de la început (Luca 1:32, 35; 2:11). Pe măsură ce istoria vieții lui se desfășoară, vedem că Domnul Isus este mai mare decât orice alt om pentru că El are natura și autoritatea lui Dumnezeu (Matei 28:18; Filipeni 2:6). Prin Domnul Isus, Dumnezeu a venit în lume ca să-și elibereze poporul Său (Ioan 1:1, 9-14).
STRUCTURA LECȚIEI
- Înțelepciune la vremea potrivită (Eclestiastul 3:1, 7b)
- În toate lucrurile (v. 1)
- În vorbire (v. 7b)
- Înțelepciune în situații excepționale (Luca 2:39-52)
- O sărbătoare obișnuită (v. 39-42)
- O călătorie întreruptă (v. 43-48)
- O cuvântare precoce (v. 49, 50)
- Revenirea la obișnuit (v. 51, 52)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care este problema cu care te confrunți mai des: să îți dai seama când să nu vorbești sau să recunoști situațiile când trebuie să vorbești?
- În ce situație este indicat să lași o persoană să se confrunte cu o problemă în loc să sari imediat în ajutor sau să îi dai răspunsul? De ce? Este diferită situația la copii, spre deosebire de adulți?
- Din perspectiva versetul din Luca 2:49, care sunt prioritățile pe care trebuie să le adoptăm sau să le ajustăm?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Cum putem pricepe ceva care este fundamental diferit de orice alt lucru pe care l-am cunoscut sau experimentat? Eclesiastul vorbește de caracterul ciclic al vieții, arătând că este nevoie de înțelepciune pentru a înțelege împrejurările în care trăim. Luca ne arată caracterul unic al lui Isus prin faptul că sfidează înțelepciunea convențională a acestor cicluri, prin însuși faptul că a vobit în templu la vârsta de 12 ani. Cuvintele Domnului Isus constituie prima revelație divină, într-o perioadă din viața lui când caracterul unic al identității sale începea să se contureze.
Dumnezeu ne cheamă să-I fim credincioși și să umblăm în părtășie cu El în aspectele banale ale vieții de zi cu zi. El nu lucrează întotdeauna într-un mod supranatural și neașteptat. Cu toate acestea, de multe ori voia lui Dumnezeu poate fi complet opusă așteptărilor convenționale. Noi trebuie să ne așteptăm ca lumea să ne critice atunci când nu ne conformăm așteptărilor ei, atunci când urmarea pașilor Domnului Isus ne duce pe căi neașteptate.
Traducerea și adaptarea: Chris Hoble