TEXTUL LECȚIEI: Proverbele 2:1–11 VERSETUL DE AUR: Proverbele 2:6
“Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.” — Proverbele 2:6
SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm promisiunile și binecuvântările asociate cu înțelepciunea care vine de sus; să descoperim diferitele uzanțe ale cuvintelor înțelepciune, cunoștință, pricepere, comoară și chibzuință; să ne aducem aminte de ocazii în care înțelepciunea divină ne-a păzit.
CONTEXTUL LECȚIEI
Cartea Proverbele folosește un stil poetic Ebraic, numit paralelism. Două sau mai multe versuri exprimă aceeași idee, folosind sinonime. De exemplu, Solomon afirmă cu privire la înțelepciune in Proverbele 3:17:
“Căile ei sunt niște căi plăcute, și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.”
Cu alte cuvinte, căile sau cărările înțelepciunii sunt atât plăcute cât și pașnice. Rolul acestei tehnici literare este să scoată în evidență ideea principală. Ne vom întâlni frecvent cu paralelismul în lecția de azi.
Lecția de azi continuă îndemnurile tatălui către fiul său (Proverbele 1:8, 10, 15). Înaintea fiului se află multe alegeri atrăgătoare și comori care așteaptă să fie descoperite; tatăl însă, dorește să-i întipărească în minte că descoperirea înțelepciunii este cea mai bună alegere.
STRUCTURA LECȚIEI
- Îndemnul tatălui pământesc (Proverbele 2:1–5)
- Caută înțelepciunea (v. 1-4)
- Află înțelepciunea (v. 5)
- Cuvântul Tatălui Ceresc (Proverbele 2:6-11)
- Sursa înțelepciunii (v. 6)
- Ocrotire pentru înțelepți (v. 7-8)
- Păstrare în înțelepciune (v. 9-11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum putem deveni mai receptivi la glasul înțelepciunii? Ce fel de avertizări aflăm în următoarele texte: Faptele Ap. 17:18; 1Corinteni 1:20; și Coloseni 2:8?
- Cum am putea deveni un model de trăire pentru alții, ca unii care să demonstrăm rezultatele acțiunilor din Proverbele 2:4?
- Cum am putea explica unei persoane tânără în credință relația dintre frica de Domnul și cunoașterea lui Dumnezeu din Proverbele 2:5?
- Cum putem recunoaște, într-un mod mai consistent, realitatea protecției constante din partea lui Dumnezeu? Ce văd cei din jur în noi în acele clipe?
- Care e legătura dintre chibzuință (discernământ) și pricepere? Urmăriți textele în care apar aceste 2 cuvinte: Proverbele 1:4; 2:2-3, 6; 3:13, 19; 5:2; 8:1; 10:23; 11:12; 14:29; 15:21; 17:27; 18:2; 19:8; 20:5; și 24:3. Cum vă influențează aceste versete răspunsul?
APLICAȚII PRACTICE
- Provocarea din textul lecției de azi, aceea de a găsi înțelepciunea, ne este prezentată în termenii unei căutări intense, nu doar ca ceva superficial sau ca o pasiune trecătoare. Cel ce caută cunoștința trebuie că strige după ea, iar cel ce caută priceperea să nu vorbească în șoaptă, ci să își înalțe glasul. Cel ce caută înțelepciunea trebuie să o facă cu aceeași pasiune cu care alții caută bogății materiale.
- Pentru mulți însă, acest spirit al căutării – pasiune pentru înțelepciune și mai ales pentru Dumnezeu, sursa înțelepciunii – scade cu timpul. În mod deosebit, în societatea contemporană, ne împotmolim într-o rutină a vieții de credință și a închinării. Devenim foarte confortabili cu nivelul spiritual la care am ajuns; pierdem foamea și setea după neprihănire (Matei 5:6). S-ar putea să ne ferim de păcate evidente față de Dumnezeu și cei din jur, dar nici nu mai avem acea prioritate de a căuta Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui (6:33). Strigătul nostru după înțelepciune s-a transformat într-un scâncet.
- Este nevoie să ne cercetăm, în primul rând cu privire la relația noastră cu Dumnezeu. Deoarece “Frica Domnului este începutul științei,” (Proverbele 1:7), este deosebit de important să menținem o legătură puternică cu Domnul și un sentiment de reverență față de El, pentru a putea întreține focul și a putea crește. Să nu neglijăm disciplina rugăciunii, a studierii Bibliei și părtășia cu ceilalți credincioși (Evrei 10:24-25).
- Lecția de azi scoate de asemenea în evidență importanța dascălilor pământești. Da, se poate învăța și prin citire din cărți; însă nimic nu poate egala învățătura primită printr-un exemplu personal consistent. Cel mai bun exemplul personal este cel văzut în mod zilnic, în familie. Atât mamele cât și tați, își îndeamnă copii la ascultare și la acceptarea învățăturilor lor, (Proverbele 1:8), pentru ca și ei, la rândul lor, să poată beneficia de o înțelepciune și pricepere care devine a lor.
- Apoi, responsabilitatea le revine copiilor să continue să-și cultive pasiunea proprie după înțelepciune. Trebuie să se roage pentru ea; trebuie să o caute ca pe o comoară ascunsă. Părinții pot să fie un model și să indemne, dar căutarea devine o sarcină personală. Părinții pot pune înțelepciune în mintea copiilor, dar drumul de la minte la inimă este responsabilitatea copilului pe măsură ce crește.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca