TEXTUL LECȚIEI: Habacuc 1:1–4, 12–14
VERSETUL DE AUR: Habacuc 1:13
“Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?” — Habacuc 1:13
CONTEXTUL LECȚIEI
Habacuc este una din cele 12 cărți situate la sfârșitul Vechiului Testament, în secțiunea numită “Profeții Mici.” Spre deosebire de Amos, Habacuc nu menționează nici un rege în cartea sa. Unul din beneficiile acestui fapt este caracterul universal al cărții sale. În loc să o lege de o situație anume, sau de un rege în particular, cartea se poate aplica într-un mod mai general.
Datarea cărții este dificilă; un indiciu istoric îl găsim in Habacuc 1:6. Aici se află promisiunea lui Dumnezeu de a ridica poporul haldeu (babilonian) pentru a aduce judecata asupra poporului din Împărăția de sud (Iuda), care se depărtase de Dumnezeu. Haldeii sunt descriși ca un popor crud și rău care calcă totul în picioare și înghite popoare și teritorii întinse. (Habacuc 1:6-11). Deoarece Împărăția din nord (Israel) fusese deja cucerită de asirieni în 722 îCr., înțelegem că plângerea lui Habacuc și răspunsul Domnului se referă la Iuda. Haldeii (babilonienii) i-au înlocuit pe asirieni pe scena istoriei, câștigându-și mai întâi independența în 626 îCr., iar apoi cucerind, rând pe rând, teritoriile controlate de asirieni printr-o serie de războaie între 615-612 îCr. Astfel, profețiile lui Habacuc pot fi datate la sfârșitul secolului al 7-lea, îCr., când dominația haldeilor era în creștere. Aceasta plasează lucrarea lui Habacuc în aceeași perioadă cu cea a lui Ieremia (vezi lecțiile viitoare din 17 și 24 Mai 2020). Ambii profeți au interpretat ridicarea la puterea a haldeilor ca poruncită de Dumnezeu pentru a-l judeca pe Iuda pentru răutatea lui (vezi și Ieremia 22:25).
STRUCTURA LECȚIEI
- Dilema lui Habacuc (Habacuc 1:1–4)
- Dumnezeu nu intervine (v. 1-2)
- Lumea e plină de nedreptate (v. 3-4)
2. Dezbaterile lui Habacuc (Habacuc 1:12–14)
- Suveranitatea absolută a lui Dumnezeu (v. 12-13a)
- Tăcerea de neînțeles a lui Dumnezeu (v. 13b-14)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Cum stăm, fiecare din noi, cu răbdarea, când avem de așteptat undeva, de exemplu la coadă într-un magazin? Cum stăm cu răbdarea când așteptăm un răspuns la rugăciune? Ce ne spune acest lucru despre firea noastră?
- În ce fel de circumstanțe e potrivit să venim cu întrebări ca ale lui Habacuc (”de ce?”)? Care ar trebui să fie motivația unor astfel de întrebări? Putem trece o limită dincolo de care ne atragem mustrarea Domnului (Iov 38)?
- Cum ar trebui să interpretăm în mod corect tăcerea lui Dumnezeu? Uneori când pare să tacă, Domnul ne vrea să acționăm, iar alteori să așteptăm liniștiți: cum le deosebim pe cele două?
- Cum deosebim situațiile în care trebuie să strigăm la Domnul (Psalmul 22:2) de situațiile în care trebuie să tăcem înaintea Lui (Habacuc 2:20)? Avem oare tendința de a striga când ar trebui să tăcem și viceversa? Care e soluția?
APLICAȚII PRACTICE
- Poporul lui Habacuc, Iuda, se afla într-un declin spiritual continuu, pasibil de judecata lui Dumnezeu. Însă metoda lui Dumnezeu nu a fost pe placul lui Habacuc. Profetului i-a fost dificil sa accepte această soluție. În mintea lui, încerca din răsputeri să împace ideea unui Dumnezeu, așa cum Îl știa el, cu toată nesiguranța din jurul său.
- Acest fel de frământări nu au fost întâlnite doar în cazul lui Habacuc, ci vedem multe alte exemple de-a lungul istoriei. Asaf, autorul Psalmului 73, a fost foarte tulburat de ceea ce el a interpretat ca fiind nedreptatea lui Dumnezeu cu privire la cei răi. În ochii săi, cei răi păreau să prospere și să trăiască fără nicio grijă, ignorând complet pe Dumnezeu și calea Lui. Psalmul 10 începe pe același ton, exprimând dezamăgirea față de atitudinea aparent nepăsătoare a lui Dumnezeu în mijlocul nedreptăților din lume; cei răi fac tot ce le place și beneficiază în urma răutății lor, în timp ce victimele lor suferă. Nu vede Dumnezeu? Sau dacă vede, nu îi pasă?
- Cu toții ne putem identifica, mai devreme sau mai târziu, cu aceste frământări. În momentele în care îi punem întrebări lui Dumnezeu, sau punem planul Său sub semnul întrebării, ne aflăm în compania lui Habacuc și a altor neprihăniți, ca Iov. (vezi Numeri 11:10-15; 1 Împărați 19:4; Psalmul 13:1-4; Ieremia 20:7-8; și Matei 11:1-3). Dumnezeu nu este surprins de întrebările noastre. Uneori ne răspunde într-un mod diferit de cel așteptat de noi; alteori, ca în cazul lui Habacuc, Dumnezeu trebuie să ne schimbe concluziile, care nouă ni se păreau corecte, dar nu erau. (vezi Iov 38:1– 40:2).
- În toate circumstanțele vieții, dar mai ales în vremuri de disciplinare, trebuie să ne liniștim cu gândul că Dumnezeu nu se schimbă (Iacov 1:17). El este la lucru în lumea noastră, ducându-și la îndeplinire planurile în folosul nostru și prin noi.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca