TEXTUL LECȚIEI: Matei 5:1-12 VERSETUL DE AUR: Matei 5:12
“Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”— Matei 5:12
SCOPUL LECȚIEI: Să specificăm caracteristicile care definesc o viață binecuvântată; să identificăm exemple în care învățăturile lui Domnului Isus merg împotriva standardelor lumii; să ne îndemnăm unii pe alții la o trăire care reflectă “atitudini binecuvântate.”
CONTEXTUL LECȚIEI
Cuvântul fericire (sau beatitudine) nu apare în Noul Testament în original (greacă). El ne-a parvenit prin limba latină, și înseamnă o binecuvântare. Fericirile din Biblie încep cu cuvântul ferice. O sursă bogată de astfel de fericiri o găsim în cartea Psalmi, care încep cu tocmai acest cuvânt, ferice (Psalmul 1:1). Domnul Isus a rostit multe binecuvântări pe care scriitorii Noului Testament le-au păstrat în Evanghelii și Epistole.
La temelia binecuvântărilor lui Dumnezeu se află dragostea Sa. Omul binecuvântat de Dumnezeu primește o expresie a dragostei Divine, fie că realizează acest lucru sau nu (Matei 5:45). Dintre cei binecuvântați, Dumnezeu alege pe unii pentru favoruri divine (Luca 1:30, 42).
Unele binecuvântări au atât o împlinire în prezent, cât și una viitoare. Când ești binecuvântat, beneficiile sunt evidente acum sau vor fi în viitorul apropiat. Spre deosebire de blesteme, binecuvântările nu sunt niciodată dobândite (ca merit), ci sunt acordate de Dumnezeu după buna Sa plăcere (vezi Psalmul 8). Mai mult, însăși o faptă neprihănită poate fi considerată o binecuvântare, deoarece virtutea este o parte din răsplata ei. Când zice “Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut,” Domnul Isus nu ne îndeamnă să credem pentru a primi o binecuvântare, ci ne spune că starea de a crede este, în ea însăși, o binecuvântare.
Atât Matei cât și Luca includ în Evanghelii Fericirile rostite de Domnul Isus în predicile Sale (comparați cu Luca 6:20-23). Chiar dacă e vorba de două predici rostite cu ocazii diferite, există foarte multe puncte comune. În general, Fericirile au următorul format: (1) declară un anumit grup de oameni ”fericiți,” iar apoi (2) explică de ce îi numește fericiți sau care este rezultatul acelei stări binecuvântate.
STRUCTURA LECȚIEI
1.Preludiu (Matei 5:1-2)
- Muntele (v. 1)
- Cuvintele lui Domnului Isus (v. 2)
2. Binecuvântări (Matei 5:3-12)
- Binecuvântări pentru cei nenorociți (v. 3-6)
- Binecuvântări pentru cei plini de nădejde (v. 7-12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- În ce situații ar trebui să ne concentrăm asupra învățăturii (predării) prin viu grai? În ce situații ar trebui să folosim metode în scris? Cum putem combina oralul cu scrisul (ca de exemplu, PowerPoint) pentru un impact sporit?
- Considerați că este bine să combinăm misiunea către cei săraci în duhul cu misiunea către cei săraci în cele materiale? De ce? Citiți Ioan 6:26, și indicați dacă vă influențează răspunsul, într-un fel sau altul. Apoi citiți Romani 15:27, și răspundeți la aceeași întrebare.
- Cum putem noi, creștinii, să fim o binecuvântată mângâiere pentru cei ce plâng (cei ce au pierdut pe cineva drag)? Există situații în care e mai bine să nu încercăm să mângâiem pe cei ce plâng? Care sunt acelea?
- Ce măsuri de protecție putem adopta, pentru ca atunci când facem un bine (milostenie) să nu înrăutățim lucrurile?
- Cum putem fi exemple de oameni cu inima curată, fără însă a da impresia că ne considerăm mai ”sfinți” ca alții? Consultați unul din pasajele care vorbesc despre conștiință (cuget) – 1 Corinteni 10:23-32.
APLICAȚII PRACTICE
- Luate la un loc, Fericirile descriu caracteristicile oamenilor care-L caută pe Dumnezeu cu toată inima. O astfel de viață, care-L onorează pe Dumnezeu, este rareori recunoscută sau prețuită de societate; credinciosul poate, prin urmare, să se întrebe: ”se merită efortul?” Promisiunea Domnului Isus este: ”Da, se merită!” și ne dă speranța binecuvântării lui Dumnezeu.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca