Scopul – Să înțelegem elementele-cheie ale cuvântării lui Petru din templu și legătura dintre credința personală și Isus cel înviat.
Text: Fapte 3:11-21
Verset de aur: Fapte 3:16
Contextul lecției:
În capitolele trei și patru din faptele Apostolilor, accentul este pus pe Numele Domnului Isus (Fapte 3:6, 16; 4:7, 10, 12, 17-18, 30). Este mult mai mult decât pomenirea unui nume obișnuit. Pomenirea numelui Domnului Isus implică aici autoritatea, reputați și puterea Domnului Isus. După ce i-am văzut ateptând puterea de sus în capitolul întâi și după ce am văzut puterea revărsându-se peste ei în capitolul doi, vedem acum aceastî putere a Duhului Sfânt așezându-se în spatele propovăduiri lucrării Domnului Isus Christos. Puterea Duhului devine astfel puterea Numelui Domnului Isus.
Numele Domnului are toată autoritatea persoanei care l-a purtat, pentru că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu (Mat. 28:18). Fiind un nume ,,mai presus de orice alt nume“ (Fil. 2:9-11), el merită închinarea și ascultarea noastră.Primii creștini au fost preocupați ca Numele acesta să fie proslăvit și aceasta trebuie să fie și preocuparea noastră.
Vom observa că și în acest capitol Evanghelia se învârte însă în cercul evreiesc. Petru se adresează evreilor numindu-i ,,fii ai proorocilor și ai legământului“ (Fapte 3:12, 25). El pomenșete despre ,,Dumnezeul părinților noștri, Avraam, Isaac lși Iacov“ (Fapte 3:13) și ai profeților (Fapte 3:18, 21-25). Expresia ,,vremea așezării din nou a tuturor lucrurilor“ (Fapte 3:21), este o trimitere directă la împlinirile mesianice din împărăția viitoare. Este clar și limpede că apelul este făcut încă ,,mai întâi vouă“ (Fapte 3:26), adică celor din poporul lui Israel (Rom. 1:16).
Observăm trei etape în desfășurarea evenimentului de atunci, vindecarea unui olog din naștere, fiecare descoperindu-ne câte ceva foarte frumos despre Domnul Isus Christos. Vom vedea împreună cum Numele Domnului Isus are putere să vindece, are putere să acuze și are putere să mântuiască. Evenimentul poate fi studiat și ca o alegorie în care ,,ologul“ simbolizează poporul evreu, paralizat la poarta Templului (fără să intre deci), iar vindecarea devine prilejul unei predici care lămurește această alegorie.
I. Uimire: Domnul Isus, vindecătorul (Fapte 3:1-10).
II. Acuzare: Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu (3:11-16).
III. Încurajare: Domnul Isus, salvatorul (Fapte 3:17-4:4).
Prezentarea lecției:
Originea restaurării (Fapte 3:11-15)
- Căutarea de salvatori umani (v. 11- 12)
- Respingerea salvatorului divin (v. 13- 15)
Cine dă restaurarea? (Fapte 3:16-18)
- Credința noastră în numele lui Isus (v. 16)
- Isus plătește datoria noastră (v. 17-18)
Cronologia restaurării (Fapte 3:19-21)
- Începe cu pocăința (v. 19-20)
- Se termină la sfârșitul vremurilor (v. 21)
Aplicații practice
- În cine ne punem încrederea: în noi înșine – păcătoși și căzuți – sau în Christos cel înviat?
- Vindecarea/restaurarea/împlinirea e posibilă doar prin credința în Isus.