Legământul lui Dumnezeu cu David

Scopul – Să înțelegem elementele principale ale promisiunii legământului lui Dumnezeu cu David și felul în care Domnul Isus este cel care a împlinit această promisiune.

Text: 2 Samuel 7:1-6, 8-10, 12-16

Verset de aur: 2 Samuel 7:16

Contextul lecției:

Natura legământului cu David
(1) Deşi cuvântul „legământ” nu apare de fapt în 2 Samuel 7, este clar că Dumnezeu încheiase un legământ cu David. În Psalmul 89:3-4, de exemplu, Dumnezeu spune: „Am făcut un legământ cu alesul Meu” — zice Domnul — iată ce am jurat robului Meu David, îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie” (vezi de asemenea Psalmul 89:34-36). Această promisiune că tronul împărăţiei poporului lui Dumnezeu va fi ocupat pentru totdeauna de sămânţa lui David este exact făgăduinţa pe care Dumnezeu a făcut-o lui David în 2 Samuel 7 (de reţinut în mod special versetul 16). În plus, mai departe, în 2 Samuel, David însuşi face o referire la „legământul veşnic” pe care Dumnezeu l-a făcut cu el (2 Samuel 23:5), fără îndoială făcând aluzie la 2 Samuel, capitolul 7.
(2) Aceleaşi două principii, prezente în alte legăminte ale Vechiului Testament, şi aici: numai Dumnezeu stabileşte promisiunile şi obligaţiile legământului Său, oamenii trebuind să le accepte în credinţă şi ascultare (vezi articolele Legământul lui Dumnezeu cu Avraam, Isaac si Iacov şi Legământul lui Dumnezeu cu israelitii). (a) În acest legământ încheiat cu David, Dumnezeu a făcut o promisiune cu efect foarte apropiat, şi anume că El va întări împărăţia fiului lui David, Solomon, care va zidi o casă pentru Domnul, adică Templul (2 Samuel 7:11-13). (b) În acelaşi timp, promisiunea lui Dumnezeu că dinastia lui David va dura pentru totdeauna peste israeliţi era condiţionată de ascultarea cu credincioşie a lui David şi a urmaşilor săi. Cu alte cuvinte, acest legământ era veşnic numai în sensul că Dumnezeu intenţiona să menţină totdeauna un fiu al lui David pe tron la Ierusalim, doar dacă mai-marii lui Iuda Îi rămâneau credincioşi şi ascultători.
(3) În următoarele patru secole, urmaşii lui David au rămas neîntrerupt pe tronul lui Iuda. Dar când împăraţii lui Iuda, mai ales Manase şi cei care au domnit după împăratul Iosia, s-au răzvrătit în mod continuu împotriva lui Dumnezeu prin închinarea la idoli şi prin neascultare de Legea Sa, Dumnezeu, în final, i-a îndepărtat de la tron. El a îngăduit lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, să invadeze ţara lui Iuda, să asedieze cetatea Ierusalimului şi în final să distrugă cetatea cu Templul ei (vezi 2 Împaraţi 25; 2 Cronici 36). Poporul lui Dumnezeu era acum, pentru prima oară după robia egipteană, sub stăpânirea cârmuitorilor străini.

Prezentarea lecției:

a. Respingerea planului (2 Samuel 7:1-6)

• Ambiția lui David (v. 1-2)
• Aprobarea lui Natan (v. 3)
• Alternativa lui Dumnezeu (v. 4-6)

b. Trecerea în revistă a trecutului (2 Samuel 7: 8-10)

• Binecuvântările asupra lui David (v. 8-9)
• Binecuvântările asupra poporului Israel (v. 10)

c. Definirea promisiunii (2 Samuel 7:12-16)

• Un urmaș special (v. 12)
• O misiune specială (v. 13)
• Disciplină specială (v. 14-15)
• Domnie specială (v. 16)

Aplicații practice

• Fiecare dintre noi se poate identifica cu David din perspectiva pasajului din 2 Samuel 7:8-9. Dumnezeu ne-a luat de unde eram, pierduți, și ne-a adus în familia Lui.

• În Efeseni 2:1-3 Pavel descrie situația căzută a lumii, după care prezintă soluția: (2:4-5) „Dumnezeu, care este bogat în îndurare, … ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos.”