Scopul – Să înțelegem diferențele culturale dintre Filip și etiopian și motivele pentru care Luca, autorul, a considerat important să descrie contextul cultural al acestei întâlniri.
Text: Fapte 8:26-39
Verset de aur: Fapte 8:35
Contextul lecției:
Un ,,fără nume“ din continentul lui Ham – probabil un negru. Un om ,,cu mare putere“, neputincios însă să înțeleagă Scripturile. Un om evanghelizat de Duhul Sfânt. Dacă în cazul Samariei, prin Filip, Dumnezeu trece Evanghelia dincolo de evrei spre un popor cu o religie aproximativ asemănătoare în teorie, cu famenul Dumnezeu trece Evanghelia și creștinismul în teritoriul popoarelor păgâne africane.
Cu famenul etiopian, Evanghelia sare spre continentul african. Aparent, convertirea acestui om a fost ,,fără semne și minuni“. Filip nu s-a apucat să întrebe: ,,cine este bolnav sau are vreo problemă în anturajul tău, ca să-ți arăt puterea învierii lui Christos?“ Asistăm la o discuție teologică cu exegetarea unor texte profetice, începând cu Isaia. Filip este elocvent și cumva strecoară ideea botezului, poate din porunca Domnului Isus, poate din practica convertiților de pănâ atunci în Ierusalim. Filip nu face presiuni psihologice, nici apeluri emoționale. Dimpotrivă, el pare că-l temperează pe famen și-l face să înțeleagă seriozitatea botezului (,,Dacă …“ v.37).
Supranaturalul începe imediat după botez. Filip este ,,răpit“(v.39), trăiește o teleportare ca a profetului Ilie (1 Regi 18:12). Azot este cam la 20 de mile, la sud de Gaza.
Convertirea famenului subliniază însă cea mai mare minune din cele amintite până acum. Cu mintea mea de evanghelist de circumstanțe, mă întreb de ce și-a pus Dumnezeu mintea să convertească un om care mergea spre o țară păgână, la două sute de mile în interiorul continentului african? Chiar și în cazul convertiri și al nașterii din nou, cum va supraviețui creștinismul acestui om singular într-un context de religii animiste păgâne? Cum își va putea trăi el crezul sub obligațiile de la o curte împărătească păgână? Noi, dacă avem doar o familie într-un sat sau câteva suflete într-un orășel spunem că acea adunare nu are șanse să meargă mai departe. Fără frați și surori în părtășie, fără cineva cu care să studieze, să se roage sau să cânte împreună cântările credinței, ce șanse are un asemenea ,,famen – creștin“ să persevereze? Pe mâna cui l-a dat Dumnezeu mai departe?
(În aducerea famenului în familia Bisericii Sale, Dumnezeu face țăndări interzicerea din Deut. 23:1 ,,Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului“! )
Răspunsul este … asurzitor! Dumnezeu l-a dat pe mâna ,,puterii“ extraordinare a Duhului Sfânt. Cele mai potrivite expresii care îmi vin imediat în minte sunt ,,cel care este în noi este mai tare decât cel care este în lume“ și ,,nimeni nu-i va smulge din mâna Mea“. Râvna lui Dumnezeu care-l ia pe Filip din campania de evanghelizare din Samaria ca să-l ducă pe un drum pustiu pentru ca să-i vorbească unui singur om, pe care să-l trimită apoi în întunerecul Africii, ne spune ceva despre încrederea extraordinară pe care o are Dumnezeu în … Sine însuși! El rămâne cea mai mare minune a Universului!
Prezentarea lecției:
Chemarea (Fapte 8:26-29)
- Drumul prin deșert (v. 26, 27a)
- Citirea Scripturii (v. 28)
- Călătoria (v. 29)
Observarea (Fapte 8:30-35)
- De la întrebare la invitație (v. 30-34)
- De la invitație la interpretare (v. 35)
Rezultatul (Fapte 8:36-39)
- Etiopianul crede și se botează (v.36-38)
- Bucuria etiopianului și dispariția lui Filip (v. 39)
Aplicații practice
- Filip s-a dovedit pregătit pentru această întâlnire; cunoștea nu doar cartea lui Isaia ci și evanghelia. Putem rata ocazii providențiale dacă nu suntem în stare să dăm răspunsuri la întrebări esențiale.
- Ca și creștini trebuie să iubim Biblia nu doar pentru încurajarea personală, ci și ca sabie a Duhului pentru lupta împotriva necredinței celor care au nevoie de evanghelie.