Importanța relațiilor – Matei 18.15-20
Versetul de aur: Matei 18.19-20
Școala duminicală, 24 ianuarie, 2016
Cuvântul acesta este dătător de emoții. Întotdeauna e un cuvânt bine cunoscut, dar rar aplicat, este un cuvânt bine cunoscut, dar greu de aplicat. Când cineva a păcătuit împotriva ta, prima reacție este una de supărare, a doua e de răspândire. Foarte rar, și aici vreau să ne cercetăm fiecare, foarte rar te duci la el și îi spui ce s-a întâmplat, căutând rezolvarea situației. Matei 18 este un text despre viața în comunitatea creștină. Cel care zidește comunitatea creștină, Biserica, el știe că acestea sunt piedici în calea zidirii Bisericii, sau lucruri de care cei din Biserică trebuie să țină seama pentru a putea sluji în Biserică, pentru a putea trăi în Biserică. Viața împreună cu alții nu este ușoară, nici la tinerețe, nici la vârsta adultă, nici la bătrânețe. Fiecare dintre noi avem un anumit fel de a fi de a vorbi, de a ne raporta la lucruri, la viață, la persoane. Trăsăturile specifice ale fiecăruia adesea intră în coliziune cu ale celuilalt. Ce faci când se întâmplă aceasta? Ce faci? Ai fost vreo dată în situața în care un frate sau o soră să păcătuiască împotriva ta într-un anumit fel, și tu să te duci la acea persoană și să vorbești despre lucrul acesta cu el sau cu ea? Ți-a fost ușor sau ți-a fost greu? Să luăm câteva exemple din Scripturi și să vedem cât de delicată este siutația aceasta. Primul exemplu la care vreau să ne uităm este exemplul lui Adam. Adam păcătuiește împotriva lui Dumnezeu, și Dumnezeu se duce la Adam să-l întrebe ce a făcut. Care e răspunsul lui Adam? Răspunsul lui Adam îl vei auzi, și îl vei regăsi atunci când tu te duci la cineva și îl întrebi ce ai făcut? Primul răspuns e, nu eu! Primul răspuns este unul de minimalizare sau negare a situației. Dacă citim Genesa 3 vedem lupta lui Dumnezeu cu Adam de a-l ajuta să vadă magnitudinea păcatului, urâțenia lui.
Dacă ne uităm la un alt exemplu în Scripturi, proorocul Natan cu regele David, vedem că Natan îi spune istorioara cu omul sărac, și cu mielușaua luată de cel bogat. David se înfurie văzând o nedreptate, și Natan spune: tu ești omul acela. Când David a păcătuit împotriva lui Urie, Urie nu a știut, și David a căutat să ascundă, dar Dumnezeu, prin prooroc, l-a confruntat. Aceasta este toată istoria Vechiului Testament: poporul Israel păcătuiește împotriva lui Dumnezeu, iar Dumnezeu trimite prooroci să-i spună lui Israel despre faptele lor. Care este răspunsul din partea lor? Mântuitorul spune ulterior: Israele, care omori pe prooroci!Nu spune, tu care primești pe prooroci, și te pocăiești auzind mesajul pe care-l trimite Dumnezeu prin ei. De aceea este dificil acest text. Când omul a păcătuit rar recunoaște lucrul acesta, dar sănătatea personală și a Bisericii depinde de mărturisirea aceasta, de recunoașterea aceasta. Despre lucrul acesta vreau să vorbim. În esență este un mesaj despre sănătatea relațiilor, despre importanța relațiilor. Orice relație este un lucru delicat, poate fi ruptă atât de ușor. Este ceva sensibil. De aceea, Mântuitorul îl învață pe fiecare din Biserică acești trei pași. Când ți s-a întâmplat ceva rău nu pune mâna pe trâmbiță, ci stai de vorbă cu cel în cauză. Caută să ții într-un context cât se poate de restrâns, pentru că cu cât sunt implicați mai mulți cu atât e mai dificil de rezolvat. Mântuitorul ne învață în felul acesta: stai de vorbă cu cel care a păcătuit față de tine. Noi suntem ispitiți să facem invers: du-te la unul și du-te la toți. Există o primejdie ce ne paște pe fiecare. Dacă facem așa șansele de a rezolva situația sunt tot mai mici.
În cazul de față, în textul nostru, dacă persoana respectivă acceptă, se pocăiește, atunci cazul nu mai e cunoscut de nimeni. Acolo s-a închis, acolo s-a oprit. Acesta este cel mai fericit caz. Mântuitorul știe că uneori nu se va întâmpla așa. Cel care a păcătuit nu mai recunoaște, nu va fi de acord cu aceasta. Atunci mai este nevoie de încă o persoană sau de două. Vedeți grija Mântuitorului de a ține conflictul într-un perimetru cât mai mic, cât mai strâns. Relația se lezează ușor și se repară greu. Cu cât știu mai mulți de problemă, cu atât se repară mai greu. Atunci se poate rezolva problema la acest al doilea nivel. Dar sunt situații în care nu se rezolvă nici la al doilea nivel. Atunci trebuie dus la următorul nivel, comunicarea cu comunitatea. Comunitatea nu este un for de judecată, ci comunitatea este un grup de frați și surori care sunt chemați în acea situație să ajute la rezolvarea acelui conflict. Uneori lucrul acesta se reușește, alte ori, așa cum ne spune Mântuitorul, nu se reușește. Acest ultim episod, acest ultim pas, acest ultim stadiu, este dezvoltat puțin de Mântuitorul în textul nostru. Cum să te porți cu persoana care a păcătuit față de tine, și nu a recunoscut, nici când ai stat tu de vorbă cu ea, nici când au stat doi sau trei de vorbă cu ea, nici când au stat frații din toată Biserica de vorbă cu el? Noi știm cât de greu este când relația cu un frate sau cu o soră, cu cineva din trupul lui Cristos, nu funcționează. Ai o povară, o duci după tine, o simți tu, familia ta, și o simte Biserica. Care este viziunea situației pe care eu trebuie s-o am și tu trebuie s-o ai? Mântuitorul spune așa să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș. Ce a vrut să spună cu această expresie? Ce vrea să spună Mântuitorul, să te uiți la fratele tău care nu ascultă de nimeni așa cum te-ai uita la un păgân, la un vameș? Lucrul acesta poate fi înțeles în două feluri: dacă întrebi un fariseu cum se uita el la un păgân, sau la un vameș, găsim în Evanghelii un exemplu: nu avem nimic de-a face cu ei, nu intrăm în casa lor, nu stăm de vorbă cu ei, nu mâncăm împreună cu ei. Este o relație glaciară. E distanță. Dacă-l întrebi pe un fariseu cum se raportează la un vameș sau la un păgân, acesta este răspunsul.
Dar dacă-l întrebi pe Domnul Isus cum să te raportezi la un păgân sau la un vameș care ar fi răspunsul? Avem în Evanghelia după Matei mai multe întâlniri, mai multe situații în care Mântuitorul ne învață cum să ne purtăm cu un păgân, și cum să ne purtăm cu un vameș. Primul exemplu este în capitolul 8 începând de la versetul 9, un păgân, un centurion roman, avea un rob bolnav, și s-a dus la Mântuitorul. Din discuția lor ne dăm seama că acest păgân nu este întâmpinat cu răceală de către Isus. Isus nu îi spune: tu nu știi că între noi nu sunt legături, nu știi că noi suntem cei cotropiți, iar tu ești cel care cotropești, noi cei subjugați care vă plătim bir, iar voi sunteți cei care ne asupriți? Ce vrei de la Mine? Du-te la zeii tăi ca să-ți facă robul bine! Mântuitorul nu răspunde în felul acesta. Mai ales că acest om a văzut mai departe decât au văzut toți din Israel. El a gândit ca un om care era într-o structură de autoritate, că în domeniul spiritual acest Învățător opera la fel. El spunea ceva și acel lucru avea loc. De acea, el spune: nu merit să vii la mine acasă. El știa sensibilitățile culturale dintre iudei și romani că evreul nu intra în casă la roman. Spune doar o vorbă și robul meu se va face bine. Să citim replica Mântuitorului din Matei 8.10-12: Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, și a zis celor ce veneau după El; „Adevărat vă spun că nici în Israel, n-am găsit o credință așa e mare. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. Iar fii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților”.
Așa s-a purtat Mântuitorul cu un păgân. A stat în puterea Lui să-i vindece robul, și Mântuitorul a făcut acest lucru. Mai avem exemple de păgâni, femeia cananeancă, siro-feniciană. Mântuitorul o încearcă. Avem starea de vorbă cu cățeii și cu fărâmiturile. Femeia insistă, iar Mântuitorul îi împlinește cererea. Veți spune, bine aceștia sunt netăiați împrejur, oameni care nu au avut de-a face niciodată cu Dumnezeul lui Israel. Pentru că nu au avut de-a face, nu s-au lepădat de El, au fost dintotdeauna în afară, și legea ne învață mila. Deși, nu mulți evrei gândesc așa. Ce ne facem cu cei dinăuntru care s-au lepădat de noi? Aceștia sunt vameșii care strângeau impozitele pentru păgâni, pentru asupritori pentru romani. Avem exemple în sensul acesta. Să le citim pe câteva dintre ele. Matei 9;.9 este chemarea lui Levi, chemarea lui Matei, a celuia care ne-a scris această Evanghelie. El a fost un vameș, el a fost un trădător în ochii tuturor evreilor. A fost unul care s-a dat cu dușmanul. Vedem că au stat la masă și au venit mai mulți vameși și păcătoși. Fariseilor nu le-a plăcut lucrul acesta și în Matei 9.12-13 avem învățătura Mântuitorului: Isus i-a auzit și le- a zis; „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Duceți-vă de învățați ce înseamnă „Milă voiesc iar nu jertfă!” căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.
Când Mântuitorul spune în Matei 18, fratele care nu ascultă să fie pentru tine ca un vameș, gândește-te cum a fost Mântuitorul față de Levi, față de Matei, față de cel ce scrie lucrurile acestea. Un om peste care s-a revărsat harul lui Dumnezeu. Și exemplele pot continua. În Matei 11.19 avem o situație similară: A venit Fiul omului mâcând și bând, și ei zic; Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!” totuși înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei.
La sfârșitul acestui verset avem un comentariu: totuși înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei. Lucrarea Mântuitorului între vamei și între păcătoși a dus la pocăința lor. Așa se vede felul în care s-a raportat la ei, lucrurile pe care le-a spus. Slujirea Lui a fost bună, a avut și rod. Nu a fost ușoară. Mântuitorul nu a fost de acord cu viața lor, cu hotărârile lor, dar s-a apropiat de ei ca să-i ia de acolo. Îl vedem pe Levi cum lasă vama, și se duce după Isus. Păcătoșii renunță la păcat și se duc după Isus.
Un alt exemplu de vameș celebru în Evanghelii este Zacheu. Isus intră în casa lui, și Zacheu spune: știu pe câți am năpăstuit, știu de la câți am luat mai mult decât trebuia. mai avem un verset în Matei 21;31-32.
Care din amândoi a făcut voia tatălui său? „Cel dintâi” au răspuns ei, și Isus le-a zis; „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.
Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut, dar vameșii și curvele l-au crezut, și măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți.
Deși mesajul lui Dumnezeu prin profeți a fost respins aproape constant, Israel ucigând pe profeți, Dumnezeu nu a încetat să le trimită profeți, și aceasta a fost o situația în care l-a trimit pe Ioan Botezătorul, cei învățați din vremea lui nu au primit mesajul lui Dumnezeu, dar cei păcătoși din vremea lui l-au primit, cum să te raportezi la un frate văzându-l ca pe un vameș, fă-l subiectul rugăciunilor tale, a dragostei tale al milei lui Dumnezeu, starea lui nu e bună faptele lui nu sunt bune, atitudinea lui nu este bună totul e greșit, poartă-te cum s-a purtat Isus cu păgânii și cu vameșii, acesta este răspunsul, ești partea vătămată ești cel lezat, vreau aici să ne uităm la același lucru dar dintr-un unghi complet diferit, Matei 5;43-47 acolo avem următoarea situație.
Ați auzit că s-a zis; „Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrășmajul tău”
Dar Eu vă spun; Iubiți pe vrășmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.
Ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, căci El face să răsară soarele Său, peste cei răi și peste cei buni, și dă poaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?
Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?
Știți ce vrea să spună? Când tu te vei purta față de fratele tău, care nu ascultă de nimeni, cum s-a purtat Isus cu un vameș, el se va purta față de tine ca un vameș. Știți cum se poartă un vameș? Dacă mi-ai făcut bine, îți fac bine, dacă mi-ai făcut rău îți fac rău. El se va purta față de tine ca un păgân. Cum se poartă un păgân? Îmbrățișezi pe cel ce te iubește, pe cel ce nu mă iubește, nu-l îmbrățișez. Deci, nu te aștepta să primești de la el același răspuns. El nu se poartă ca un frate, el se poartă ca un păgân și ca un vameș. Vedeți cum stau lucrurile? Ce oferi tu, nu primești înapoi, dar nu te opri! Revenim la textul nostru și citim Matei 18.18: Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer, și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Mântuitorul vrea să spună următorul lucru, tu, ca și frate în Biserică, împreună cu ceilalți frați ai această autoritate: când s-a comis o greșeală, un păcat, dacă tu îl ierți, dacă tu îi dai drumul, dacă tu îl dezlegi, nu-l ții legat. Ce s-a întâmplat acolo, așa rămâne. Dacă tu îl ții legat, omul acela rămâne legat, păcatul acela rămâne legat. Ai fost în astfel de situații în care să ții nodul o lună, două, un an? E o ispită pentru fiecare dintre noi. Folosește cu mare grijă această autoritate pe care ți-a dat-o El, cu privire la greșeli, la păcate, la situații de conflict.