Școala duminicală, 1 februarie, 2015
Iosif la naşterea lui Isus
Matei 1:18-25
Verset de aur: Matei 1.20
Înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial, în Bucovina, un evreu se duce la fraţii conducători dintr-o biserică şi spune: „Vă rog să-mi daţi un om pocăit, am nevoie să mă ajute la ceva, dar să fie pocăit.“ I se recomandă pe un frate din biserică – „Uite, te duci la omul acela să-l ajuţi la ceva.“ Şi fratele se duce. Evreul începe de cu seară să-şi încarce toate lucrurile într-o căruţă şi pe fratele nostru îl îmbracă cu o manta jerpelită, dar solidă, şi îi spune: trecem în România la noapte – şi vreau să mă ajuţi. Şi vin, trec graniţa; la graniţă vameşii caută prin căruţă toate bagajele – fratele nostru îmbrăcat bine, ţinea caii de căpăstru. Trec de ruşi, vin la români, aceeaşi procedură, şi ajung cu bine. Când ajung în România, evreul îi mulţumeşte pentru ce-a făcut şi ia mantaua – şi erau cam 50 kg de bani de aur în mantaua pe care fratele, acuma, i-a dat‑o înapoi. Atunci când oamenii vor să facă anumite lucrări, de regulă îşi caută oameni de mare încredere. Aceasta este ideea pe care trebuie să o reţinem din întâmplarea de mai sus. Şi Dumnezeu face la fel. Atunci când Dumnezeu începe o lucrare, El are mare grijă ca numele acelei lucrări să rămână curat. Aceasta este ideea din spatele textului prezentat.
Am putea încerca să ne imaginăm care erau lucrurile la care se gândea Iosif. Cu siguranţă, am găsi multe întrebări. Cum se poate una ca asta? Cum se poate? Auzi, însărcinată de la Duhul Sfânt! Auzi, i-a vorbit un înger! Cum se poate asta? Mai mult, ce era în mintea părinţilor Mariei? Încercaţi să mergeţi cu imaginaţia, puţin, nu prea mult, ca să vedeţi care era situaţia în care se aflau cei doi. De regulă (nu ştim dacă aşa a fost situaţia şi în cazul celor doi), logodna la iudei era cam pe la 13 ani. Părinţii aranjau. Tinerii erau aproape ca şi căsătoriţi, dar căsătoria nu se consuma decât atunci când bărbatul lua pe fată la casa lui. Până atunci, cam un an, fata continua să rămână cu părinţii ei. Într-o perioadă ca aceasta se întâmplă lucrurile relatate în acest text. Maria era încă la casa părinţilor ei, Iosif la casa lui, iar acum dilema era: o aduc, sau n-o aduc la casa mea? Avea două alternative: fie să facă un divorţ public şi să arate cine este fata aceea, fie să facă un divorţ privat, la care era nevoie, după legea orală, doar de doi martori. Aceasta e situaţia – „nu mă mai pot însura cu ea“. Acestea erau în mintea lui Iosif – în text: „se gândea s-o lase pe ascuns“. Nu uitaţi, atunci când Dumnezeu începe o lucrare, are mare grijă ca numele acelei lucrări să rămână curat. Dumnezeu era pe punctul, în pragul, începerii celei mai mari lucrări de după Creaţie. De asemenea, era în situaţia ca această lucrare deosebit de mare să fie batjocorită. Ce-ai face tu în locul lui Iosif? Atunci când Dumnezeu începe o lucrare mare, aşa cum evreul acela şi-a căutat oameni drepţi, curaţi, care să dea mantaua înapoi, la fel face şi Dumnezeu. Textul ne spune că Iosif era un om neprihănit, era un om drept, era un om care trăia potrivit Legii. Potrivit Legii, el era îndreptăţit la lucrurile la care se gândea: s-o lase pe ascuns, pentru că s-a dovedit a fi necredincioasă. Să reţinem a doua idee importantă: niciodată nu lua decizii mari, fără să cunoşti cât mai multe din datele problemei. Niciodată.
Ce cunoştea Iosif? N-am locuit împreună, încă este în casa tatălui şi mamei ei, şi este însărcinată, aşteaptă un copil. Aceasta înseamnă necredincioşie, înseamnă trădare. Acestea sunt lucrurile pe care le ştiu – şi sunt pe punctul de a lua o decizie mare. Şi Iosif aşteaptă, şi continuă să se gândească la lucrurile pe care le ştia. Încă n-a putut lua hotărârea, o putea lua a doua zi. Aşadar, când află una ca asta, continuă să aştepte, să se gândească, să se gândească. Probabil lucrurile pe care Maria i le-a spus l-au ţinut încă pe loc. Dacă citim Luca 1 şi 2, găsim ce-i spune îngerul Mariei. Cu siguranţă că cei doi au stat de vorbă şi Maria i-a povestit ce i-a spus îngerul: asta mi s‑a întâmplat. Dar Iosif primeşte informaţii în plus cu privire la situaţia în care se afla, pentru că îngerul lui Dumnezeu îi vorbeşte şi lui. Abia acum, şi ascultând de Dumnezeu, Iosif ia decizia de a o lua pe Maria la casa lui şi de a împlini logodna prin căsătorie.
Dacă suntem în pragul luării unor mari decizii, să căutăm să cunoaştem cât mai bine situaţia în care ne aflăm. Dumnezeu Îşi păstrează numele lucrării Sale curat, prin oameni care se poartă ca şi Iosif. Despre ce fel de lucrare este vorba? Este cea mai mare lucrare pe care a făcut-o Dumnezeu după Creaţie – lucrarea de a-i mântui pe oameni. Aşadar, printr-o hotărâre mare în viaţa lui Iosif, luată în mod corect, lucrarea lui Dumnezeu merge mai departe. Acum, aşa cum s-a profeţit în 1 Samuel, Fiul dat, din neamul lui David, se poate naşte în neamul lui David (pentru că Iosif este un urmaş al lui David). Se împlineşte o altă profeţie – Matei lucrează cu Isaia: „Iată fecioara va rămânea însărcinată…“ Cel care urma să se nască era Eliberatorul, dar nu un eliberator politic. Cu siguranţă că şi Iosif mergea la Templu şi atunci când se ruga acolo înaintea Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, care a promis urmaşilor lui Israel că vor moşteni ţara, nu putea uita că militarii romani erau la poartă, păzeau Templul. Într-o situaţie în care eşti sub jug, cum să n-aştepţi Eliberatorul! Dar lucrarea Lui de eliberare este definită în termeni diferiţi de cei aşteptaţi – o eliberarea nu de sub romani, ci de sub păcate. Noi ştim că păcatul ne desparte de Dumnezeu, dar, prin venirea Fiului, Matei ne spune: „Dumnezeu va fi cu noi“. Aceasta este semnificaţia Celui care urma să se nască, a lucrării pe care Dumnezeu era pe punctul de a o începe. Toate acestea au ajuns să pornească, să înceapă, pentru că Dumnezeu a avut oameni drepţi, oameni care au luat hotărâri mari, după ce au primit cât mai multe informaţii posibile.
Să luăm această legătură organică între cine eşti tu, om neprihănit, om drept, şi hotărârile pe care le iei în lucrarea pe care Dumnezeu ţi-o dă, iar apoi să ne uităm la noi, specific, la lucrarea pe care o avem noi de făcut, la care sunt lucrările pe care Dumnezeu le începe prin noi. Modelul lui Iosif va fi întotdeauna relevant. Orice ne-a dat El să facem: să cântăm la cor, să ne rugăm în Biserică, să mergem în misiune, să facem alte şi alte lucrări – Dumnezeu vrea ca numele acelei lucrări să rămână curat, pentru ca „orice gură să fie astupată“. Iosif este un model pentru noi. Aşa cum lucrarea pe care a început-o Dumnezeu atunci a putut merge mai departe datorită ascultării lui Iosif, tot aşa ceea ce începe Dumnezeu prin noi, acolo unde ne-a aşezat El, va merge mai departe, va avea un nume bun, un nume curat, un nume respectat, dacă şi noi, ca şi Iosif, vom rămâne oameni neprihăniţi, chiar şi atunci când ne-am afla într-o dilemă atât de mare ca şi a lui. Doamne, le-ai început pe toate, le-ai pornit, dar toate sunt pe punctul de a se nărui, dacă iau o decizie sau alta. Să cerem chiar descoperire de la Dumnezeu, ca şi în cazul lui Iosif, dacă avem nevoie de ceva atât de extrem. Dumnezeu să-şi trimită un înger – „asta mai ai nevoie să ştii, pentru a lua o hotărâre bună“. Judecă din nou situaţia; există clipe de cumpănă în lucrare. Avem nevoie de multe ori de glas din cer pentru a şti deplin unde suntem, încotro s-o apucăm. Toate acestea pentru că vrem ca lucrarea pe care am primit-o de la Dumnezeu de făcut să aibă mai departe un nume bun, direcţia în care ne mişcăm, să fie direcţia cea bună.