SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm despre vestea bună, ce este, și cum să o spunem altora.
TEXTUL LECȚIEI: ISAIA 52:7-12
VERSETUL DE AUR: ISAIA 52:7
„Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea!” Isaia 52:7
CONTEXTUL LECȚIEI
În lumea antică, vestitorii călătoreau din capitală în orașe mai mici, raportând decretele regelui sau vești despre război și pace (exemplu: Habacuc 2:2). Isaia 40 începe o secțiune mare (din care face parte capitolul 52, lecția de astăzi) cu imaginea unui vestitor care anunță o veste bună. Și, într-un anumit sens, întregul pasaj alcătuit din capitolele 40-55 ar putea fi privit ca un singur anunț făcut de o singură persoană. Pentru vechii ascultători ai conținutului acestui text, mesajul auzit era mai important decât vizualul, mai ales pentru că nu puteau citi. Dar puterea anunțului a fost prezentă în orice caz. Așa că ne-am putea gândi la aceste versete ca un fel de afiș audio, un anunț care înfățișează o lume nouă în care publicul și-ar putea imagina că poate trăi.
Isaia 52 se împarte în cinci secțiuni: versetele 1–2, 3–6, 7–10, 11–12 și 13–15. Fiecare dintre primele patru secțiuni îi invită pe israeliții exilați să se întoarcă acasă, deoarece Babilonul este pe cale să cadă în mâinile perșilor sub Cirus cel Mare (vezi Isaia 44:28; 45:1, 13). Poeziile din aceste patru secțiuni personifică Sionul ca o femeie și descriu perioada exilului ca una de somn pentru orașul antic. Un Ierusalim reconstruit și-ar primi acasă copiii care se întorc. Faptele de sfințenie la care profeții au chemat întotdeauna poporul pot fi îmbrățișate din nou, pe măsură ce Ierusalimului i s-a oferit o altă șansă de a se ridica la înălțimea chemării și potențialului lui.
STRUCTURA LECȚIEI
- O chemare la bucurie (Isaia 52:7-10)
- Corul cântăreților (v. 7-9)
- Motivul cântării (v. 10)
- O chemare la un nou exod (Isaia 52:11-12)
- Părăsind Babilonul (v. 11)
- Având credința în Dumnezeu (v. 12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care este vestea bună?
- Cine sunt vestitorii acestei vești bune?
- Cum putem să ne exprimăm bucuria mântuirii? Este cântarea singura modalitate de expresie?
- Ce metode practice de mulțumire și încurajare pentru cei care aduc vestea bună am putea să implementăm la noi în biserici?
APLICAȚIE PRACTICĂ
Nu poate exista o chemare mai mare decât aceea de a purta cuvintele de speranță ale lui Dumnezeu către oameni care aparent sunt fără speranță. Acest lucru este adevărat, fie că vorbim despre secolul al VI-lea î.Cr. sau despre secolul XXI d.Cr. Și așa cum anunțul de salvare pentru vechii israeliți avea să aibă ca rezultat bucurie, tot așa și noi ne bucurăm. Vestea bună despre lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu ar trebui să creeze întotdeauna un climat de recunoștință, bucurie, dorință de a împărtăși vestea și acceptare generoasă a tuturor celor care o primesc.
Evreii din exilul babilonian erau în planul lui Dumnezeu. Același lucru este valabil și astăzi pentru cei exilați spiritual în păcat, dușmani ai lui Dumnezeu. Mesagerii Evangheliei de astăzi — toți creștinii — trebuie să se alăture lucrării lui Dumnezeu în răspândirea acelui mesaj de salvare veșnică (Matei 28:19–20). Trebuie să avem și noi curajul și credința cerute vechilor israeliți. Să sărbătorim modurile bune în care Dumnezeu ne poate folosi ca vase pentru a transforma viața celor din jurul nostru.