SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm lecțiile pildei fiului risipitor. Să ne amintim de opțiunile fiului mai mic și despre rezultatele fiecărei opțiuni. Să identificăm personajele din pildă și să vedem pe cine le reprezintă ele în realitate.
TEXTUL LECȚIEI: Luca 15:11-24 VERSETUL DE AUR: Luca 15:21
“ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’.“ — Luca 15:21
CONTEXTUL LECȚIEI
Sensul și implicațiile pildelor au fost foarte dezbătute. Cuvântul grecesc tradus prin „pildă” (Matei 15:15; Marcu 4:13; Luca 8:9; etc.) este, de asemenea, tradus ca „proverb” (4:23). În Septuaginta, traducerea în greaca veche a Vechiului Testament, este folosită o formă a aceluiași cuvânt grecesc referitor la un proverb (Ezechiel 18:2) sau un cântec de avertizare (Mica 2:4). În esență, pildele biblice compară ceva familiar, cum ar fi un obiect sau o experiență, cu un adevăr despre Dumnezeu și lucrarea Lui. Pildele funcționează pe două niveluri: referința lor literală și implicațiile lor spirituale. Domnul Isus a predicat folosind pildele pentru a-și provoca audiența să se gândească la care dintre comportamentele sau atitudinile lor erau în contradicție cu lucrarea lui Dumnezeu (comparați cu Matei 13:10–15).
Textul biblic de astăzi este adesea numit pilda fiului risipitor. În timp ce publicul modern folosește uneori denumirea de „risipitor” pentru a vorbi despre răzvrătirea fiului mai mic, sensul cuvântului este asociat cu risipa și cheltuielile nesăbuite. Această pildă este a treia dintr-o serie din Luca 15. Celelalte pilde descriu o oaie pierdută (15:3–7) și o monedă pierdută (15:8–10). Toate cele trei pilde includ teme similare: (1) ceva valoros se pierde, (2) lucrul pierdut este găsit și (3) urmează sărbătoarea. Domnul Isus a spus aceste pilde ca răspuns la criticile fariseilor și ale cărturarilor. Acești oameni erau supărați pentru că Domnul Isus „primește pe păcătoși și mănâncă cu ei” (Luca 15:2). De-a lungul slujirii sale, Isus s-a asociat cu oameni pe care liderii religioși i-au considerat necurați. Acești oameni erau „vameșii” evrei (Luca 5:30; 15:1) care colectau taxe pentru puterile asupritoare. Vameșii erau urâți și considerați că și-au trădat poporul pentru că ajutau Imperiul Roman și erau corupți (vezi 3:12–13). Un alt grup cu care Domnul Isus s-a asociat frecvent au fost „păcătoșii” (Matei 9:11; Luca 7:34; 15:2). Acest titlu se aplica oamenilor care nu respectau Legea lui Moise, așa cum a fost interpretată de liderii religioși ai vremii. Asocierea Domnului Isus cu acești oameni nu s-a limitat la adunările publice. El a mâncat cu ei înainte ca ei să fi căutat mijloacele potrivite de iertare și restituire, așa cum este prescris de lege. Asocierea lui cu ei a fost esențială pentru misiunea sa de a-i căuta pe cei pierduți (vezi Luca 19:10) și de a aduce pocăință și mântuire (5:29–31).
STRUCTURA LECȚIEI
- Fiul neonorabil (Luca 15:11-19)
- O cerere rușinoasă (v. 11-12)
- Decizii egoiste (v. 13-16)
- O direcție tristă (v. 17-19)
- Tatăl plin de compasiune (Luca 15:20-24)
- Împăcarea emoțională (v. 20-21)
- O sărbătoare plină de har (v. 22-24)
- Concentrarea laudelor (v. 30-31)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Uneori pildele sunt interpretate greșit mai ales când se aplică situațiilor moderne. Cum am putea să evităm aceste interpretări greșite? Vezi și Matei 13:10-17, 15:15-16 și 16:5-12).
- Care sunt implicațiile reale are pildei fiului risipitor pentru credincioșii de astăzi?
- Oare rușinea și părerea de rău duc la pocăință? De ce oare?
- Pocăința biblică este ceva mai mult decât un simplu „îmi pare rău”. Ce alte elemente trebuie să includă o pocăință autentică?
APLICAȚII PRACTICE
Pilda de astăzi îi invită pe toți oamenii să îmbrățișeze natura minunată a familiei lui Dumnezeu. În această familie, Dumnezeu oferă și dorește reunificarea acolo unde există relații rupte. Ne putem simți rușinos de nedemni, așa cum a simțit fiul mai mic din pildă. Totuși, ca și tatăl din pildă, Dumnezeu este generos și milostiv. Generozitatea Lui este demonstrată de secole (vezi Numeri 14:8; Deuteronom 28:11; Efeseni 3:16; Iacov 1:5; etc.). Asemenea unui păstor care are grijă de turma lui, Dumnezeu are grijă de poporul Său și îi asigură nevoile (vezi Psalmul 23:1; 1 Timotei 6:17). Astfel de acțiuni stau ca mărturie tuturor oamenilor despre generozitatea și credincioșia lui Dumnezeu (Fapte 14:17). Dumnezeu îi întâmpină pe toți oamenii ca să devină copiii Lui iubiți în familia Sa. El dorește ca poporul său să simtă speranță și nu rușine (vezi Romani 5:5; 1 Ioan 3:1). „Și acum, dragi copii, rămâneți în El, pentru ca, când se va arăta El, să fim încrezători și nerușinați înaintea Lui la venirea Lui” (2:28).