Școala duminicală, 7 decembrie 2014
Disciplinează-te pentru evlavie
1 Timotei 4.7
Versetul de aur: 1 Tim. 4.7

Dacă ar fi să desenăm pe o hârtie hotarele Împărăţiei, aşa, sub formă de un cerc, cred că am putea vedea fiecare dintre noi, că cei mai mulţi din interiorul Impărăţiei, pun adesea următoarea întrebare: „arată-mi, cât poţi de clar, care este graniţa, să ştiu să nu păşesc în afara Impărăţiei“. Şi vor fi foarte puţini, care te vor întreba: „arată-mi unde este centrul Impărăţiei, să nu mă depărtez, de acolo“. Această situaţie, caracterizează creştinismul nostru de astăzi. Spune-mi, ce n-am voie să fac? Spune-mi până unde ţine masa, să nu cad? Cu alte cuvinte, aşteptăm nu-uri, aşteptăm interdicţii, şi în cele din urmă, creştinismul cu care rămânem, este un creştinism al interdicţiilor. A fi creştin, înseamnă: să nu faci asta, să nu faci asta, noi nu mergem acolo, noi nu suntem aşa, noi vorbim aşa…şi lista poate merge mai departe. Un astfel de creştinism, prinde foarte greu, dacă prinde, la generaţia tânără. Intrebarea de bază este: cum aducem învăţătura creştină, la toţi? Şi la cei tineri, şi la adulţi, şi la cei în vârstă.
Dacă citim, pe aceeaşi pagină, la 1 Timotei 3:16, apostolul Pavel spune: „Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost înălţat în slavă“.
Prima linie din v.16, o putem traduce în felul următor: „Şi fără indoială, mare este taina religiei noastre“. Biserica din veacul 1, cei care îi vedeau şi îi cunoşteau, ştiau despre ei, că evlavia este modul lor de viaţă. Şi apostolul Pavel spune: „Religia pe care o avem noi, evlavia are această mare taină, acest mare mister: Ce a făcut Dumnezeu în Cristos, când a venit, cum a fost socotit neprihinit în Duhul, predicat între Neamuri, ridicat în slavă“. Creştinismul primar avea această caracteristică: evlavia. Ceilalţi, îi cunoşteau aşa. Am mai spus, adesea, astăzi noi suntem cunoscuţi ca, aceştia, care nu fac astea… [Read more…]

Aceasta este una dintre cuvântările din cartea Fapte, una dintre predicile care are răspunsul cel mai slab, dacă o comparați cu predica lui Petru din Fapte 2. La unul se pocăiesc trei mii, iar la celălalt câțiva. Ni se dau numele a două persoane. Nu știm de ce au stat lucrurile într-un fel la Ierusalim, și de ce au stat lucrurile în felul acesta la Atena. Ceea ce știm este că apostolul Pavel nu a avut un plan, o lucrare misionară, în Atena. Vedem, așa cum începe textul, că el a rămas în Atena să-i aștepte pe Sila și pe Timotei.

Atena și Areopagul
În timp ce-i aștepta ca să-și poată continua călătoria, stă de vorbă cu oamenii de acolo. Vedem că s-a dus în două locuri, s-a dus în Sinagogă și s-a dus în piață. Nu ni se spune ce a vorbit în Sinagogă; e foarte puțin descris în versetul 17: „În Sinagogă stătea de vorbă cu Iudeii, și cu oamenii temători de Dumnezeu.” Nu ni se spune ce le-a spus, sau ce i-au spus ei, dacă au primit cuvântul lui sau dacă l-au respins. În schimb avem o prezentare detaliată a ceea ce le-a spus bărbaților din Atena. Areopagul era un loc cunoscut, un consiliu al orașului pe dealul lui Marte, unde se aduceau în discuție sau în judecată diferite pricini. Din felul în care vedem că este descrisă această întâlnire, apostolul Pavel nu a fost dus la judecată în Areopag, ci a fost dus să le spună despre credința lui. Spune-ne și nouă ce vrea să zică ceea ce zici tu, se pare că vestești niște dumnezeii străini pentru cei din Atena. O replică ca și aceasta are aluzii foarte cunoscute. Poate cel mai cunoscut bărbat din Atena era Socrate. Când el a fost condamnat la moarte așa au început acuza împotriva lui, se pare că ce vestești tu sunt niște dumnezei străini. Deci, când citim acest fel de a prezenta ce i se întâmplă lui Pavel, ni se duce mintea în multe direcții. Ce urmează să se facă, pățește și el ce au pățit și alții sau nu? Vedem că atitudinea lor a fost binevoitoare și nu l-a condamnat nimeni la nimic. [Read more…]

Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.
În Noul Testament găsim cel puţin cinci imagini importante, care vin şi descriu lucrarea Duhului în viaţa unui om muritor. Vreau să vorbim doar despre două în materialul care urmează: Duhul Sfânt, ca pecete şi arvună. Celelalte sunt: înoirea, naşterea din nou, şi înfierea. [Read more…]

Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor.  Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.  [Read more…]

“…ati primit Cuvantul in multe necazuri, cu bucuria care vine dela Duhul Sfant.”1Tes 1: 6

Necazurile erau opozitia pe care credinciosii au experimentat-o din partea lumii pentru ca ei au primit Cuvantul, insa bucuria era dispozitia pe care credinciosii au avut-o din partea Duhului Sfant.

Opozitia se manifesta in multe feluri si astazi cand suntem expusi Cuvantului lui Dumnezeu si cand vrem sa-l aplicam in viata noastra. Insa cand suntem insetati dupa el, Duhul Sfant produce dispozitia bucuriei in inima noastra. Cand primesti un cadou, reactia normala este bucuria, mai ales daca darul acela ti se potriveste. [Read more…]

“Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor.” Mat. 13: 43

Credinciosii sunt chemati sa straluceasca in intuneric – aceasta este o porunca dar celor ce stralucesc in intuneric li se da promisiunea ca vor straluci in lumina. Domnul Isus spune ca “cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor.” (Mat. 13: 43). De ce nu se vad stelele ziua? Nu pentru ca ele se aprind doar noapte si se sting dimineata, ci pentru ca in lumina soarelui lumina lor nu se mai vede, ele stralucesc doar in intuneric. Insa credinciosilor li se face promisiunea ca ei vor straluci in lumina. Domnul nu va face irelevanta stralucirea noastra in cer, ci acolo vom primi o stralucire care va reflecta gloria Sa in noi. [Read more…]

“Cand strabat acestia Valea Plangerii, o prefac intr-un loc plin de izvoare…” Ps. 84: 6

Noi suntem in lume pentruca Dumnezeu vrea sa fim prezenti aici pentru o vreme, insa prezenta noastra nu este suficienta fara influenta noastra. Uneori noi avem prezenta dar nu avem influenta. Nu conteaza asa de mult locul in care esti ci conteaza mai mult ce fel de influenta ai in acel loc. Oamenii migreaza si emigreaza pentru ca sunt preocupati de locul care sa le ofere maximele avantaje pozibilie. [Read more…]

“Heruvimii sa fie cu aripile intinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispasirii, si cu fetele intoarse una spre alta; heruvimii sa aiba fata intoarsa spre capacul ispasirii” (Ex. 25:20).

Chivotul marturiei avea deasupra lui capacul de aur al ispasirii, iar peste acest capac erau sculptati doi heruvimi care isi tineau aripile inaltate deasupra si fete intoarse in jos. Capacul acesta Il intruchipa simbolic pe Domnul Isus. “Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire…” spunea apostolul Pavel (Romani 3:25). [Read more…]

Calatoriile si-au pierdut semnificatia de odinioara. Astazi calatorim cu masina, cu avionul si ne plângem cât e de obositor. Dar pâna nu de mult, calatoriile, erau grele, lungi si periculoase. De multe ori, pentru a testa caracterul cuiva, acea persoana era trimisa într-o calatorie. Pe vremuri nu existau agentii de calatorie sau internetul prin care sa-ti poti aranja calatoria.

Psalmul 120 ne prezinta calatoria unor credinciosi care este cât se poate de reala. Pericolele erau reale. Acesti credinciosi vorbesc despre experientele comune în calatoria lor spre templul de la Ierusalim. Aceste calatorii se faceau de cel putin trei ori pe an: la Paste, Cincizecime, si Sarbatoarea Corturilor. Aceasta era una din modalitatile în care ei îsi exprimau dragostea lor pentru Dumnezeu. Erau calatorii care costau – barbatii îsi lasau familiile acasa, vulnerabile; îsi lasau lucrul prin care îsi asigurau existenta, si în plus erau primejdiile calatoriei. Poate ca uneori se trezeau dimineata undeva în desert si se întrebau ce cauta acolo? Fara mâncare, uneori dormind sub cerul liber, fara protectie, etc. [Read more…]

Ce-ati raspunde daca v-ar intreba cineva foarte repde: Probabil ca, la fel ca si mine, ati da din umeri si v-ati repezi sa cautati data in calendar.

Aflati la intersectia celor dout lumi, cea romaneasca si cea americana, crestinii baptisti romani din America si Canada sunt descumpaniti in privinta sqrbatorilor crestine.

Plecati de sub tutela bisericilor nationale din Europa, crestinii din America au creat o societate care nu mai respect calendarul traditional crestin. Singurele exceptii notabile, nici acestea practicate peste tot, sunt Pastele si Craciunul.

Adugati la aceasta realitate si faptul ca biserica pentecostala acorda sarbatorii Rusaliilor o prea exagerata, in conceptia noastra, importanta si veti ajunge sa constatati ca pentru baptisti, aceasta sarbatoare este, daca nu neglijabila, cel putin dicutabila. [Read more…]