Școala duminicală – 28 iunie, 2015
Fariseul şi vameşul
Luca 18:9-14
Versetul de aur: Luca 18.14

Această pildă este foarte, foarte cunoscută, dar adevărul pe care îl arată te face să-ţi fie frică. Să vii înaintea lui Dumnezeu, în Casa lui Dumnezeu să te rogi şi în rugăciunea ta să spui doar, doar lucruri bune – şi să nu fii primit. Mântuitorul spune pilda aceasta, după cum precizează 18:9, pentru unii care se credeau ei înşişi neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. Lucrurile bune pe care noi le-am putea face – bune pentru Dumnezeu – pot crea în noi sentimente de dispreţ faţă de ceilalţi. În mod natural, ne-am aştepta ca omul care este dedicat, care Îl iubeşte pe Domnul, să fie primit întotdeauna. Dar nu întotdeauna se întâmplă aşa.  [Read more…]

Școala duminicală – 21 iunie, 2015
Când stăpânul lipseşte
Luca 12: 41-48
Versetul de aur: Luca 12.42

Respectul faţă de un conducător, faţă de un stăpân, se vede atunci când acesta lipseşte, când nu este acasă. Respectul este direct proporţional cu prezenţa sau absenţa acelui om. De când ştim să vorbim cunoaştem acea vorbă: „Când pisica nu-i acasă…“ Ce se întâmplă de fiecare dată? Omul se poartă în felul acesta. Când este prezent stăpânul, toţi se poartă ştiind că stăpânul este acasă. Când el nu este prezent, toţi se poartă cel mai adesea altfel. Şahul Afganistanului a fost dat jos când era într-o vizită în Italia. Atunci a avut loc lovitura de stat militară şi apoi istoria a continuat cu războaie şi multe nenorociri. Ce fac oamenii când stăpânul lor e plecat? Respectul lor faţă de el se vede atunci când el nu este în preajmă. Starea aceea este întotdeauna o stare foarte lunecoasă. Inima poporului se poate împărţi. [Read more…]

Școala duminicală – 14 iunie, 2015
Belşugul ca şi cursă
Luca 12:13-21
Versetul de aur: Luca 13.20

Avem de discutat despre un lucru foarte drag nouă, tuturor. Urmează să vorbim despre belşug. Nu de puţine ori – la sfârşit de an, la început de an, la zi de naştere, la o sărbătoare deosebită – noi ne dorim unii altora, printre altele, şi belşug. Pilda aceasta ne vorbeşte despre belşug ca şi cursă – belşugul, ca acea situaţie în care se schimbă culoarea ochilor, ca situaţie în care ţi se întunecă mintea şi încep să se nască gânduri pe care înainte nu le aveai; belşug, ca acea situaţie în care crezi că ai reuşit să te sui pe cal; belşug, ca acea situaţie în care crezi că ai ajuns la pârghiile vieţii şi acum tu le ţii. [Read more…]

Școala duminicală – 7 iunie, 2015
Definirea aproapelui
Luca 10: 25-37
Versetul de aur: Luca 10.36

Pilda samariteanului este un text foarte cunoscut, cu privire la care probabil aţi auzit multe interpretări. Dar, înainte de a lua în discuţie un exemplu de interpretare la pilda samariteanului, trebuie precizat şi faptul că un text ca acesta, care vine şi vorbeşte despre un adevăr esenţial, adesea a fost interpretat greşit. Poate cea mai cunoscută interpretare greşită este cea pe care a dat-o Augustin. El interpretează această pildă în felul următor: Cel bătut este Adam. Ierusalimul este cetatea cerească de unde a căzut Adam. Tâlharii sunt diavolii care i-au luat nemurirea. Preotul şi levitul sunt Legea Vechiului Testament, care nu poate mântui. Samariteanul este Cristos care leagă răni. Hanul este Biserica, iar hangiul este apostolul Pavel. Este o interpretare foarte teologizată. Cauţi în fiecare detaliu pe cineva să pui în spate, să duci lucrurile într-un anumit fel. (Oare cine-o fi „dobitocul“?) Dacă aşa ar sta lucrurile cu sensul, atunci oare ce a vrut să spună Mântuitorul? Cristos a venit şi a făcut El tot ce n-au putut face alţii. Ceea ce a făcut El a dus la Biserică, la han. De-acolo, El a dat doi dinari şi a plecat. Şi tot ce mai rămâne de făcut a rămas în slujba lui Pavel, care e hangiul!  [Read more…]

Școala duminicală – 31 mai, 2015
Arendaş nu proprietar
Marcu 12:1-9
Versetul de aur: Marcu 12.9

Care credeţi că este anotimpul cel mai greu, în lucrarea lui Dumnezeu? Toamna. Ştiţi de ce? Toamna se adună rodul din lucrare – şi întotdeauna, când lucrezi în via lui Dumnezeu şi ajungi la vremea roadelor, poate fi o ocazie de o mare ispită. După ce te-ai ostenit şi Dumnezeu a vărsat din belşug şi toate sunt pline, îţi vine să zici: „Doamne, ce lucrare mare am făcut!“ Dar poţi zice şi mai mult de atât: „Doamne, m-ai pus într-o vie atât de mănoasă, aşa bine merge, e tânără, are mlădiţă sănătoasă, pământul este deosebit: Doamne, ce-ar fi să-Ţi iau via?!“ Uiţi cine a sădit-o, cine a împrejmuit-o, cine a zidit turnul, cine a săpat teascul şi zici: „Doamne, e via mea“. [Read more…]

Școala duminicală – 24 mai, 2015
Rusaliile: Dumnezeu la lucru în viaţa omului
Fapte 2:1-40
Versetul de aur: Fapte 2.32-33

Coborârea Duhului Sfânt este o zi unică în viaţa Bisericii: ziua în care s-a născut. Cu toţii ne gândim cu mare plăcere, la un astfel de eveniment, şi dorim ca atunci toţi să fie acasă: tată, mamă, fraţi, prieteni, toţi cei dragi, să fim la sărbătoare. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toţi care o trăiţi în acest an: sărbătoarea în care Mântuitorul şi-a ţinut făgăduinţa. La sărbătoarea în care cei care erau adunaţi împreună, au trăit un lucru, despre care doar au ştiut că urmează să se întâmple, dar n-au ştiut cum va fi. A fost o zi în care Dumnezeu, le-a pregătit o surpriză mare. A fost pentru ei, şi pentru cei care i-au văzut, un lucru unic. Ştiau din Scripturi, că atunci când Dumnezeu Se coboară într-un loc, adesea se aude ca şi cum un vultur ar da din aripi; sau cum cineva suflă cu putere. [Read more…]

Școala duminicală – 17 mai, 2015
Gestionarea resurselor
Matei 25:14-30
Versetul de aur: Matei 25.21

Lucrul pe care trebuie să-l avem foarte mult în atenţia noastră cu privire la această pildă este că este o pildă cu privire la vremea sfârşitului. Lucrurile prezentate de Matei în capitolul 25, în ultimul discurs din Evanghelie, al cincilea, se referă la sfârşitul lumii. Mântuitorul vorbeşte despre sfârşitul lumii. Versetul anterior acestei pilde este versetul 13, unde avem îndemn la veghere: „Fii gata, El vine!“ Cum ne gândim, de regulă, la veghere, la aşteptarea Domnului? Aproape întotdeauna o facem prin a ne opri din activităţi. „Doamne, sunt gata, ia-mă, am venit, sunt pregătit!“ Pilda aceasta spune cu totul altceva. Vegherea, aşteptarea, înseamnă lucrare cu cele ce ţi-au fost date. Nu ne urcăm pe acoperişul casei şi aşteptăm: „Ia-ne!“ Nu, ci ne ducem şi punem în negoţ ceea ce ne-a dat. [Read more…]

Școala duminicală – 10 mai, 2015
Politeţea ca păcat
Matei 21:23-32
Versetul de aur: Matei 21.31

Am putea aprecia multe lucruri la o pisică – de ce rasă este, cât e de frumoasă, de mare, de jucăuşă, de eficientă la prins şoareci –, dar cu siguranţă despre o pisică spui că întotdeauna cade în picioare. Cei cu care stă de vorbă Mântuitorul sunt oameni şi de multe ori, dacă nu întotdeauna, omul calcă pe urmele pisicii: vrea să cadă în picioare cu orice chip, în orice împrejurare. Vom discuta în continuare despre două lucruri: politeţea ca păcat şi răzgândirea ca virtute. [Read more…]

Școala duminicală – 3 Mai, 2015
Neghina şi grâul
Matei 13: 24-30; 36-43
Versetul de aur: Matei 13.43

Această pildă face parte dintr-un şir de pilde din Matei, capitolul 13. Ea vine să facă lumină cu privire la o întrebare urgentă. De obicei, atunci când se instaurează o împărăţie lucrurile merg în mod normal înspre o judecată a împărăţiei de dinainte. Orice împărat biruitor, învingător, ca urmare a unui război, a unei lupte importante, îşi ia învinsul, îl judecă şi, de regulă, îl omoară. În aceste fel împărăţia cea nouă se poate instaura pe deplin. Se merge în acest tandem: venirea unei noi împărăţii şi judecata pe care o aduce împărăţia aceasta nouă asupra celei de dinaintea ei. Evangheliile ne spun că, atunci când a venit, Mântuitorul a spus următorul lucru: „Împărăţia cerurilor s-a apropiat. Dacă Eu scot draci cu mâna lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăţia Lui a venit în mijlocul vostru.“ Dar, judecata încă nu a venit. Judecata este doar la sfârşitul vremurilor. Până atunci, Împărăţia cea nouă, a cerurilor, a lui Dumnezeu, a lui Cristos, convieţuieşte împreună cu împărăţia cea veche, a Celui Rău. Pilda aceasta explică felul cum convieţuiesc cele două împreună. [Read more…]

Școala duminicală – 26 aprilie, 2015
Proclamare, confruntare, rodire
Matei 13: 1- 9; 18- 23
Versetul de aur: Matei 13.23

Cunoaşteţi cântarea care spune: „Nu te uita la ziduri, la porţile de fier!“ Cum înţelegem această afirmaţie?
În urmă cu câţiva ani, la una dintre întâlnirile de la şcoală, am stat la masă cu fratele Bunaciu. Întotdeauna când stai cu oameni în vârstă e bine să afli multe lucruri pe care le-au trăit ei, de care tu ştii numai din auzite. Dumnealui ne spunea că această cântare era cântată în biserică şi, odată, împuternicitul a venit la dumnealui şi l-a întrebat: „Ce cântaţi voi acolo? Ce aveţi cu Porţile de Fier?“ Ştim bine că Porţile de Fier sunt unul dintre ecusoanele statului comunist de la noi. Acum, eu l‑am întâlnit şi pe fratele Traian Dorz, omul care a scris rândurile acestea. Ce-ai scris gândindu-te la o poartă de fier a unei închisori, şi ce-a înţeles cineva, într-un cu totul alt context, citind despre porţile de fier şi gândindu-se la un baraj de acumulare?! La fel este şi cu privire la Cuvânt. Unii aud Cuvântul şi-l înţeleg, alţii aud Cuvântul şi nu-l înţeleg. Din care eşti? [Read more…]