Nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios – 1 Cor. 13.4c-5a
Școala duminicală – 5/8/2016
Versetul de aur: 1 Cor. 13.4c-5a

„Dragostea nu se umflă de mândrie.“ Cel mai greu obstacol pe care îl avem de depășit ca și creștini, cel mai periculos, este mândria. Nu există păcat mai parșiv, mai lunecos decât mândria. A încerca să identifici mândria în viața ta e ca și cum ai încerca să prinzi pește cu mâna – când crezi că ai pus mâna pe el, s-a dus! Se pare că întotdeauna reușim să aducem un motiv care să justifice situația sau starea respectivă. E foarte greu de identificat și mai nimeni nu recunoaște că ar fi mândru. Mai mult, de pericolul mândriei nu scăpăm niciodată. Ne confruntăm mereu și mereu cu ea, astfel că trebuie să fim mereu vigilenți. Este acel păcat care ne cuprinde extraordinar de ușor – cu cea mai mare ușurință te înfășoară, te crezi mai mare decât ești, te crezi mai deosebit decât ești, te crezi mai bun decât ești. Mândria te îndeamnă să crezi că poți singur, că nu ai nevoie de nimeni – nici măcar de Dumnezeu. De aceea „mândria merge înaintea căderii“. Mândria nu face casă bună cu dragostea – în dragoste nu există mândrie. Ea este calea „nespus mai bună“ pe care trebuie să mergem. [Read more…]

Fără invidie și fără laudă – 1 Cor 13.4b
Școala duminicală, 5/1/2016
Versetul de aur: 1 Cor. 13.4b

Meditația aceasta va acoperi partea a doua a versetului patru (1 Corinteni 13:4b). Acestea sunt primele două lucruri pe care dragostea nu le face: dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă. Invidia și lauda de sine sunt căi care duc la moarte. Dragostea, care este calea „mult mai bună“, se ferește de ele, nu le face. [Read more…]

Răbdare și bunătate – 1 Cor 13.4a
Școala duminicală – 4/24/2016
Versetul de aur: 1 Cor. 13.4a

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate.

1 Corinteni 13 este un text care vorbește despre „o cale nespus mai bună“. Dragostea este văzută ca un drum pe care fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să învețe să umble. Cuvântul „cale“ se referă la un anumit mod de a trăi, la un anumit mod de viață. Acest capitol există în această epistolă pentru că biserica din Corint a avut nevoie de el. Biserica de la Corint a fost o biserică binecuvântată de Dumnezeu cu conducători aleși și cu oameni foarte înzestrați. Duhul Sfânt a revărsat multe daruri în comunitatea aceasta. Cu toate acestea, nici una dintre aceste binecuvântări nu a folosit la zidirea bisericii. Deși i-a vizitat Chifa, deși a fost acolo Apolo, deși a fost la ei Pavel, totuși cei din Corint s-au dezbinat, tocmai din pricina acestor oameni aleși cu care a fost binecuvântată biserica. Unii au spus că sunt cu unul, alții cu altul – aceste daruri din partea Domnului pentru o biserică biserica le-a folosit în detrimentul ei. Apoi, toate darurile primite la nivel personal, de la vorbirea în limbi la cunoștință și toate celelalte pe care le avem enumerate în capitolul 12, toate acestea nu au fost folosite pentru edificarea comunității, pentru zidirea ei, ci au fost folosite pentru dezbinarea ei. De la belșug de binecuvântări s-a ajuns la nemulțumire, pentru că eu nu am primit ce ai primit tu, și tu nu ai primit ceea ce a primit altul – și de aici nemulțumire, invidie. Înaintea unor probleme atât de mari, apostolul Pavel vine cu soluția, și soluția este aceasta: o cale nespus mai bună – dragostea. [Read more…]

Au trecut doar câteva zile de când am rememorat experiența lui Toma. Ucenicul care și-a câștigat pentru posteritate reputația de Toma îndoielnicul, scepticul sau chiar necredinciosul, s-a remarcat în prealabil prin absența din adunarea ucenicilor, în seara primei zile a săptămânii, atunci când Hristosul Înviat li s-a arătat pentru întâia oară ucenicilor Săi, în plenul adunării. Nu vreau să speculez pe marginea cauzelor ce l-au împiedicat pe Toma să fie prezent. Dar este evident că atunci când lipsim din adunare, ne lipsim, ne privăm singuri de beneficiile, de binecuvântările pe care manifestarea prezenței lui Hristos le poate depozita în sufletul nostru în contextul adunării. După cum este evident că încă din veacul apostolic bisericile locale s-au confruntat cu fenomenul abandonului ori absenteismului membrilor de la întâlnirile propriei adunări. E motivul pentru care scriitorul Epistolei către Evrei, îi îndeamnă pe creștinii de atunci:„să nu ne părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei…”. [Read more…]

Fără dragoste nu sunt nimic – 1 Cor. 13.1-3
Școala duminicală – 4/17/2016
Versetul de aur: 1 Cor. 13.3

„Fără dragoste nu sunt nimic“ – un așa cuvânt dezarmează orice cititor, este un cuvânt care are prioritate absolută, trece înainte față de orice altceva. Orice înzestrări, orice osteneală, orice slujire – orice poate fi anulat dacă lipsește dragostea. Cu alte cuvinte, „dacă dragoste nu e, nimic nu e“. Următoarele studii se referă la această cale „nespus mai bună“, așa cum o descrie apostolul Pavel. Când vorbim despre „cale“, la ce ne gândim? Ne gândim la un drum pe care poți merge. În Scriptură cuvântul „cale“ are și sensul spiritual de „mod de a trăi“, „mod de viață“ – un anume fel în care te raportezi la lume. Domnul Isus a vorbit despre Ioan în felul acesta: „a venit Ioan umblând pe calea dreptății“. Prin această expresie a vrut să spună că Ioan a fost un om drept și în același timp i-a chemat și pe alții la dreptate. [Read more…]

Necazurile bisericii – Fapte 19.21-41
Școala duminicală – 4/10/2016
Versetul de aur: Fapte 19.25-26

Această mediație încheie mesajele de sinteză din cartea Faptele apostolilor, și meditația aceasta este un mesaj despre „Necazurile bisericii“ – un mesaj care vine și explică felul în care un Cuvânt din partea Mântuitorului s-a împlinit în viața primilor creștini. Domnul le-a spus apostolilor Săi următoarele cuvinte: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, pentru că Eu am biruit lumea.“ Această învățătură cu privire la necazuri de cele mai multe ori nu este bine venită, pentru că nici unuia dintre noi nu-i place durerea, nu-i place încercarea, nu-i place presiunea. Cu toate acestea, viața unui creștin este o viață presărată cu necazuri. Nu uita că atunci când te-ai întors la Dumnezeu numai cerul și frații se bucură, toți ceilalți îți devin dușmani. Începând din ziua întoarcerii tale să nu te aștepți ca cei din afară să te aprecieze pentru că ești creștin – nu ai voie să uiți lucrul acesta toată viața ta: ai fost luat din împărăția întunericului și adus în Împărăția luminii, și din acel moment între tine și tot ce este în afară este război, viața de aici de pe pământ devine o viață de luptă, o viață de confruntare. Când ajunge la sfârșitul vieții, apostolul Pavel vorbește despre lucrurile acestea spunând că Acela care ne-a înscris la oaste este credincios și ne dă resursele necesare să luptăm cât suntem la oaste. Așa vorbește el despre a deveni creștin: este ca și cum te-ai înscrie în armată – devii soldat, un soldat care se pregătește și este angajat în luptă. Este adevărat că viața creștină are dimensiunea bucuriei și a mulțumirii pentru că Dumnezeu lucrează în viața ta, dar are și dimensiunea suferinței și a necazului pentru că tot ce este în lume este împotriva ta. Dacă uiți aceasta ai parte de surprize neplăcute și de curse în care cazi. În viața primilor creștini, așa cum este descrisă ea în cartea Faptele apostolilor, necazurile vin din patru direcții – împrejurările grele, societatea/lumea din jur, frații/biserica, Satana. Le vom lua pe rând, însă trebuie să nu pierdem din vedere faptul că necazul care vine peste mine și peste tine este spre bine, ceva se întâmplă în viața mea la vreme de necaz ce nu se poate întâmpla la vreme de bucurie – acesta este rostul necazului în viața mea. [Read more…]

Harul din biserică – Fapte 9.31-35
Școala duminicală – 4/3/2016
Versetul de aur: Fapte 9.31

Continuăm studiul de sinteză din cartea Faptele Apostolilor, studiu în care urmărim în toată cartea elemente despre „cum era la biserică“. Atunci când cineva ajungea în biserică la Ierusalim, în Antiohia, la Efes, la Corint, la Roma, cum era acolo? Este una dintre întrebările cele mai obișnuite pe care o poți pune când vorbești de biserică. Acest lucru ni se întâmplă și nouă – când ne întâlnim cu oameni pe care-i cunoaștem, una dintre întrebările pe care le auzim, care ni se pune sau pe care o punem noi este și aceasta: cum e la biserică? Așadar, vom pune acestă întrebare bisericii de la început: cum era la biserică? Cum era dinamica bisericii, care era viața bisericii? Ce anume se putea vedea așa, ușor, limpede, pentru ca atunci când ești întrebat cum e la biserică să poți răspunde? Faptele Apostolilor 9:31 este un verset cheie în privința aceasta. Din toată cartea se pot indentifica cel puțin cinci lucruri ca răspuns la întrebarea „cum este la biserică?“. [Read more…]

Învierea Domnului – Ioan 20:1-18

Școala duminicală – 3/27/2016
Versetul de aur: Ioan 20.8

Într-o astfel de zi, avem o mulţime de texte din Scripturi de unde am putea citi. Evenimentul central în credinţa creştină este moartea şi învierea Mântuitorului. Fiecare carte din Noul Testament are ceva să spună despre moartea şi învierea Lui. Nu poţi să vorbeşti din toate. Este nevoie să alegi pe unul dintre ele. Nu este o alegere uşoară. În zilele trecute am căutat să citesc ce au predicat alţii în dimineaţa Învierii. Şi am citit predici de Luther, om care la o sărbătoare de Paşte a predicat din Fapte 10: ce-a spus Petru în casa lui Corneliu. Am citit predici de-ale lui Bartolomeu, arhiepiscop de Constantinopol – anul trecut a predicat din Romani 6:4. Am citit predici ale arhiepiscopului de Canterbury – anul trecut a predicat despre durerea care i-a copleşit pe ucenici, dar și pe Cristos, și pe Dumnezeu. Şi fel şi fel de predici. Cum au ales oameni care slujesc în biserica lor să vină înaintea oamenilor într-o aşa dimineaţă? [Read more…]

Intrarea în Ierusalim – Matei 21.1-11
Școala duminicală – 3/20/2016
Versetul de aur: Matei 21.9

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, un cuvânt foarte cunoscut; de aceea, pericolul, acum la începutul mesajului, este să ne deconectăm total, fiecare dintre noi crezând că știm tot ce scrie aici. Noi avem datoria de a auzi întotdeauna proaspăt Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea vă îndemn la veghere încă de la început, pentru ca tot ceea ce avem aici să fie primit de fiecare dintre noi. Meditația aceasta are un mesaj simplu în două părți. Mai întâi, vreau să ne adâncim în a înțelege cât mai clar ce face Isus, pentru ca oamenii să cunoască ceva despre El, iar în al doilea rând vreau să vedem ce au priceput cei care au văzut și au auzit ce a spus Isus, și ce au făcut. [Read more…]

Grija pastorală – Fapte 9.10-19
Școala duminicală – 3/13/2016
Versetul de aur: Fapte 9.15

Continuăm studiul tematic din cartea Faptele Apostolilor, iar tema pe care o urmărim în toată cartea în meditația aceasta este „Grija pastorală“.

Înainte de a citi cam tot ce este pe această temă în această carte, când auzi expresia „grija pastorală“, la ce te gândești? Cam tot ce ar trebui să facă un pastor, așa-i? Și pe lista respectivă de regulă fiecare dintre noi ne punem toate nemulțumirile – ar trebui să facă și asta, și cealaltă, și avem o listă care nu se mai termină. Care sunt așteptările de la slujitorii lui Dumnezeu și de la frați în general? Cum și-au purtat de grijă unii altora primii creștini, conducătorii bisericii de atunci, de la Petru și până la ultimul apostol, la Pavel? Cum s-au îngrijit ei de turma lui Dumnezeu? Cum s-au îngrijit de poporul lui Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care le-au considerat esențiale pentru grija față de poporul lui Dumnezeu? În cartea Faptele Apostolilor găsim șapte moduri în care biserica primară i-a ajutat pe cei care au intrat și au ajuns să fie parte în poporul lui Dumnezeu. [Read more…]