SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem și să explicăm poruncile enumerate în textul Scripturii din lecția de azi. Să medităm asupra smereniei și a modului în care putem să fim mai smeriți în modul în care-L slujim pe Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 8:1-11

VERSETUL DE AUR: Deuteronom 8:11

„Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi.”  – Deuteronom 8:11

CONTEXTUL LECȚIEI

Acțiunea din lecția de astăzi se petrece „dincoace de Iordan, în vale, față în față cu Bet-Peor, în țara lui Sihon, împăratul amoriților” (Deuteronom 4:46), în jurul anului 1406 î.Cr. Israeliții unei noi generații care urmau să intre în țara promisă sunt cei care primesc aceste porunci. Moise avea să moară în curând pe Muntele Nebo, situat în Moab (capitolul 34), fiindu-i interzis să intre în țara promisă din cauza neascultării sale la Meriba (Numeri 20:7–12). 

Deuteronom este un tratat de reînnoire a legământului, rostit de Moise într-o serie de discursuri (Deuteronom 1:1–4:43; 4:44–28:68; etc.). În aceste discursuri, el a povestit legământul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Israel la Muntele Sinai cu vreo patru decenii înainte. Acest legământ este foarte asemănător cu un anumit tip de tratat antic din Orientul Apropiat numit legământ de suzeranitate. În astfel de legăminte, un rege suveran (suzeranul) scria termenii unui acord cu un rege mai slab (vasalul). Acest lucru presupunea, în general, ascultare din partea vasalului în schimbul anumitor protecții și beneficii din partea suzeranului. Legămintele tipice de suzeranitate au conținut cel puțin șase părți: (1) o introducere, (2) o bază istorică pentru tratat, (3) prevederi generale urmate de (4) prevederi specifice, (5) mărturie divină și, în final (6) blesteme pentru neascultare și binecuvântări pentru credincioșie.

Capitolele 5-11 din Deuteronom reprezintă punctul culminant al cărții. Aici sunt povestite cele Zece Porunci (capitolul 5; comparați Exodul 20:1–17 și Deuteronom 4:13; 10:4). Aceasta este urmată de o expunere a modului în care să-L iubești și să-L asculți pe Domnul (capitolele 6–11). Textul nostru de astăzi, din Deuteronom 8:1–11, se încadrează în prevederile generale din al doilea discurs. 

O modalitate utilă de a clasifica legile în Biblie este de a face distincția între legile condiționate și cele necondiționate. Legile necondiționate sunt cele Zece Porunci. Ele sunt principii de bază pentru relația de legământ a lui Israel. Legământul recunoaște o relație, iar aderarea la reguli menține relația. Legile condiționate încep pe bună dreptate cu o clauză condițională (începând cu „dacă” sau „când”, fie exprimat, fie subînțeles), urmată de o judecată declarativă (începând cu „atunci”, fie exprimat, fie subînțeles; exemple: Exod 21:28–29 ; 22:26–27).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Adu-ți aminte (Deuteronom 8:1-5)
   • Cine ține viitorul în mâna Lui (v. 1)
   • Cine s-a îngrijit de tine în trecut (v. 2-5)
2. Gândește-te la viitor (Deuteronom 8:6-11 )

• Cum să umbli (v. 6)
• În ce țară vei merge (v. 7-10)
• Ce eșecuri să eviți (v. 11)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Dumnezeu este cel care s-a îngrijit de noi, cel care ne-a binecuvântat și trebuie să nu uităm aceste lucruri. Gândindu-vă la trecut și la modul în care a acționat Dumnezeu în viața voastră, și din perspectiva versetului 3, în ce fel v-au ajutat experiențele care v-au smerit, și ce ați învățat despre propriul caracter? 
• Gândindu-vă la versetul 7, credeți că Dumnezeu ne-a adus și pe noi într-o țară bună? De ce, sau de ce nu? Se referă aici termenul de țară doar la patrie, sau și al alte lucruri? 
• Care sunt așteptările lui Dumnezeu cu care ne e cel mai greu să ne conformăm zilnic? Ce am putea face ca să ne fie mai ușor?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Dumnezeu ne-a dat porunci pe care să nu le uităm, legi după care să trăim. Pacea noastră depinde de aceste lucruri. Trebuie să trăim cu credincioșie pe baza acestor porunci și legi (vezi Ioan 14:21). Deși s-au schimbat multe între momentul în care Israel a stat la granița țării promise și această perioadă a bisericii, și noi suntem chemați să ne amintim tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi. 

Noi nu suntem autosuficienți – Dumnezeu ne-a dat tot ceea ce avem. Trebuie să ne privim la el atât în vremuri de nevoie, cât și de belșug. Doar atunci când îl onorăm pe El și ne temem de El, îi putem chema pe alții la același respect. Și, desigur, aducem nu numai cunoașterea legii lui Dumnezeu, ci și pacea iertării lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus. Dragostea Lui ni s-a arătat; haideți să o arătăm și lumii care privesc. Numai atunci vom experimenta viața în propriul nostru pământ bun – lumea creată de Dumnezeu – și mai departe, în Raiul Său.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ce emoții caracterizau sărbătorile de Paște și cea a Azimilor și să facem o comparație între sfințirea primului templu cu sfințirea celui de-al doilea (1 Împ. 8:62-66). Să ne gândim cum am putea organiza o sărbătoare în cinstea credincioșiei și a purtării de grijă ale lui Dumnezeu. 

TEXTUL LECȚIEI: EZRA 6:13-22

VERSETUL DE AUR: EZRA 6:16

„Copiii lui Israel, preoții și leviții și ceilalți fii ai robiei au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu.” – Ezra 6:16

CONTEXTUL LECȚIEI

Lecția de astăzi continuă relatarea din Ezra 6:1–12 (vezi lecția precedentă). Evreii care se întorseseră sub conducerea lui Zorobabel, au reconstruit temelia templului din Ierusalim (Ezra 3:8). După ce a început lucrarea, oficialii persani au întrebat sub a cui autoritate au reconstruit (5:3–5). Regele persan Darius a răspuns și a reiterat o poruncă a regelui Cirus. Abia atunci evreii au fost liberi să reconstruiască fără teama de amestec din afară (6:1–5). În plus, regele Darius a sprijinit financiar reconstrucția (6:8–9). Evreii au putut să reconstruiască un loc potrivit pentru închinarea înaintea Domnului. 

Adesea, oamenii acordă importanță și semnificație unor anumite locuri. Așa că nu ar trebui să fie deloc surprinzător faptul că evreii care prețuiau templul au sărbătorit reconstrucția acestuia. Templul marca locul prezenței lui Dumnezeu împreună cu poporul său (1 Împ. 8:27–30). Dar când poporul lui Israel nu asculta de Dumnezeu, prezența Lui părăsea templul (Ezechiel 10:1–18). Templul (și predecesorul său, cortul întâlnirii) le-a permis israeliților să experimenteze prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor. A ajutat poporul lui Israel să urmeze în mod corespunzător poruncile lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 12:11). 

Construcția templului a fost doar primul pas. Clădirea trebuia să fie sfințită pentru a semnifica sfințenia ei înaintea lui Dumnezeu. Și templul din timpul lui Solomon a trebuit să fie sfințit. Au fost oferite jertfe și poporul lui Dumnezeu a sărbătorit bunătatea Lui (1 Împărați 8:62–66; 2 Cronici 7:4–11). În numeroase cazuri, templul a suferit modificări. De exemplu, regele necredincios Ahaz a îndepărtat anumite părți (2 Împărați 16:17–18). Ca răspuns, liderii credincioși au reinstituit anumite practici (23:21–23). Era important ca templul să fie curățit (vezi 2 Cronici 29). Chiar și atunci când este folosit necorespunzător, importanța templului nu a fost pierdută. A rămas ca un loc sfânt unde prezența lui Dumnezeu a fost declarată poporului Israel.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Sfințirea Templului (Ezra 6:13-18)

• Liderii și colaboratorii (v. 13)
• Bătrânii și proorocii (v. 14-15)
• Preoții și fiii robiei (v. 16-18)

2. Sărbătoarea (Ezra 19-22)

• Paștele (v. 19-21)
• Azimile (v. 22)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În lecția de astăzi am văzut ce importante sunt relațiile cu cei din jurul nostru. Cum putem fi o binecuvântare ca biserică pentru cei din cartierul nostru, sau chiar din orașul nostru? 
• Poporul a sărbătorit cu bucurie sfințirea casei lui Dumnezeu. Ce putem face ca să fim și noi caracterizați de bucurie atunci când ne închinăm Domnului?
• Am văzut în textul de astăzi că israeliții erau foarte bine organizați. Erau preoții, erau leviții și apoi poporul. Cum ne-am putea și noi organiza mai bine ca biserică pentru diverse slujiri? În același timp, de ce spune Pavel în 1 Cor 12:27 că biserica este un trup?
• Pentru ca Dumnezeu să lucreze prin noi, trebuie să avem o anumită atitudine în viața noastră. Ce atitudine a inimii e absolut necesară pentru credincioși?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Templul reconstruit a fost rezultatul promisiunii și credincioșiei lui Dumnezeu față de poporul Său. Drept urmare, fii exilului și-au exprimat închinarea plină de bucurie și recunoștință față de Dumnezeu. Aceste expresii au luat forma care le fusese prescrisă cu secole înainte. Sfințirea templului și sărbătorile de sărbătoare i-au invitat pe evrei să-și exprime bucuria față de Dumnezeu. Încă o dată, oamenii au putut experimenta relația corectă cu Dumnezeu, un adevărat motiv de bucurie și sărbătoare. 

Comunitatea noastră de credință poate fi hotărâtă să construiască noi clădiri și să desfășoare noi programe. Dar principala noastră provocare atunci când construim este să răspundem cu bucurie la chemarea lui Dumnezeu. Credincioșia lui Dumnezeu față de noi cere un astfel de răspuns! De pe această temelie suntem chemați să construim lucrări de slujire ca o revărsare a credincioșiei lui Dumnezeu. În cele din urmă, acestea devin un semn pe care lumea din jur poate să îl vadă.

SCOPUL LECȚIEI: Să discutăm despre porunca împăratului Darius și să o comparăm cu cea al împăratului Cirus despre care am învățat săptămâna trecută. De asemenea, să înțelegem ce este credincioșia în slujire și cum putem să rămânem credincioși. 

TEXTUL LECȚIEI: Ezra 6:1-12

VERSETUL DE AUR: Ezra 6:12a

„Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat și pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim!” – Ezra 6:12a

CONTEXTUL LECȚIEI

Această lecție conține textul unei porunci a împăratului persan Darius I (care a domnit între 522–486 î.Hr.). Acesta a ajuns la putere după câțiva ani de lupte interne. Darius a întărit guvernul persan, a stabilit o nouă metodă de impozitare și a organizat și mai bine imperiul. Porunca aceasta continua o politică stabilită de împăratul Cirus (care a domnit între 539–530 î.Hr.). Politica lui a permis întoarcerea evreilor exilați la Ierusalim și reconstrucția templului evreiesc (Ezra 1:2–5, lecția de săptămâna trecută). 

Sub conducerea lui Zorobabel, exilații s-au întors la Ierusalim și Iuda (Ezra 2:1–2; vezi Zaharia 4:9). La doi ani după ce s-au întors exilații, a început reconstrucția templului din Ierusalim, în 535 î.Hr. (Ezra 3:8–9). Cu toate acestea, reconstrucția a fost amânată de mai multe ori de către opoziția locală și autoritățile regionale (4:1–5, 24). 

Textul Scripturii de astăzi vine ca răspuns la întrebările oficialilor persani Tatnai și Șetar-Boznai. După ce au văzut eforturile de reconstrucție, ei i-au întrebat pe Zorobabel și pe liderii locali ce autoritate le-a acordat drepturi de reconstrucție (Ezra 5:3, 9). Constructorii au răspuns că autoritatea lor venea de la Dumnezeu și de la Cirus. Lui Darius i-a fost trimisă o scrisoare pentru a se interesa despre natura și autoritatea decretului lui Cirus (5:5–17). 

Lecția de astăzi se referă la porunca lui Cirus și la răspunsul lui Darius la interpelarea oficialilor persani. În timp ce Darius era preocupat să respecte porunca lui Cirus, el avea și un motiv pragmatic să susțină reconstrucția templului. Permițând israeliților să se întoarcă în țara lor natală, Darius ar fi avut supuși loiali aflați într-un loc adecvat din punct de vedere geografic, lângă Egipt, o regiune cunoscută pentru rebeliunile și insurecțiile sale. În plus, Darius dorea să instituie un nou sistem fiscal în rândul evreilor repatriați din regiunile lui Iuda, umplându-și astfel visteria.

STRUCTURA LECȚIEI

1. Efectuarea unei cercetări (Ezra 6:1-2)

• La arhive (v. 1
• Găsirea sulului (v. 2)

2. Conținutul poruncii (Ezra 6:3-12)

• Reconstrucția Casei lui Dumnezeu (v. 3-5)
• Controlul liderilor locali (v. 6-7)
• Bani din visteria împărătească (v. 8-10)
• Riscul unui blestem (v. 11-12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Lecția de astăzi este despre întoarcere și restaurare. În contextul nostru de astăzi, cum putem noi, creștinii, să demonstrăm o viață nouă și restaurată în Domnul Isus? Vezi Isaia 58:1-14 și Luca 4:14-21.
• Liderii locali, Tatnai și Șetar-Boznai încearcă să zădărnicească lucrările de restaurare din diverse motive, însă nu li se permite. Cum putem să ne asigurăm noi că nu zădărnicim lucrarea lui Dumnezeu din motive egoiste și personale? Cum poate fi zădărnicită lucrarea lui Dumnezeu? Vezi Geneza 37:12-36 și 50:15-20.
• Porunca lui Darius conține prevederea de a se da evreilor tot ceea ce au nevoie pentru construcția Casei lui Dumnezeu și pentru a putea aduce jertfe (v.8-9) cu scopul ca ei să-i fie pe plac lui Dumnezeu și pentru a se ruga pentru împărat. Cum am putea și noi să ne rugăm pentru cei care sunt puși în autoritate politică în țara noastră?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Libertatea obținută de evrei sub domnia lui Cirus și menținută de împăratul Darius a fost de scurtă durată. În secolele ce au urmat, poporul evreu a fost sub o ocupație îndelungată. Cu toate acestea, în perioada aceea, sub conducerea și cu susținerea împăratului Darius, evreii au supraviețuit și chiar au înflorit reîntorcându-se acasă. 

În special în circumstanțe dificile și în situații dificile, Dumnezeu își cheamă poporul să fie credincios scopurilor lui Dumnezeu pentru ei. Faptul că Cirus și Darius, doi conducători dintre neamuri, au permis reîntoarcerea la Ierusalim și reconstrucția templului ne demonstrează căile surprinzătoare pe care Dumnezeu le oferă poporului său. Cum te-a chemat Dumnezeu să-l asculți? Prin ce circumstanțe neașteptate te cheamă să I te supui? 

SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm despre porunca împăratului Cirus al Persiei, de ce a fost dată, și care au fost consecințele și semnificația acestei porunci. Apoi să medităm la propria „captivitate”, rugându-ne pentru eliberare.

TEXTUL LECȚIEI: EZRA 1:1-8, 11; 2:64-70

VERSETUL DE AUR: EZRA 2:68

„Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese” – Ezra 2:68

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Ezra relatează povestea poporului evreu în secolele VI și V î.Hr. În 586 î.Hr., Imperiul Babilonian, condus de regele Nebucadnețar, a asediat pe Iuda și a distrus Ierusalimul (2 Regi 24:10–14; 25:1–10; 2 Cronici 36:17; Ieremia 52:4–5, 12–16). Punctul culminant al asediului a fost distrugerea templului evreiesc și îndepărtarea comorilor din templu (2 Regi 24:13; 2 Cronici 36:18–19; Ieremia 52:13).

îndepărtarea comorilor și a poporului lui Iuda a fost profețită de Isaia (2 Regi 20:16–17). Babilonienii au dus în robie poporul lui Iuda — cu excepția celor mai sărace persoane — (24:14; 2 Cronici 36:20; comparați cu Deuteronom 28:36). Cu toate acestea, domnia Babilonului a fost de scurtă durată. În anul 539 î.Hr., regele persan Cirus a distrus Imperiul Babilonian. El a consolidat dominația Imperiului Persan într-o regiune care s-a extins din Grecia modernă până în India actuală. 

Cirus a demonstrat toleranță față de practicile religioase ale supușilor săi. Un decret notabil în acest sens a fost scris pe un cilindru de lut și este cunoscut sub numele de Cilindrul lui Cirus. Acest decret a detaliat cucerirea Babilonului de către Cirus și dorința acestuia de a obține favoruri din partea lui Marduk, zeul Babilonului. Decretul a culminat cu porunca de a repatria popoarele exilate și de a le reconstrui casele de cult. Isaia a profețit că Cirus, însărcinat de Domnul, va oferi o oportunitate evreilor exilați să se întoarcă în patria lor (Isaia 44:28). Decretul lui Cirus a îndeplinit o promisiune făcută mai devreme de profetul Ieremia (Ieremia 29:10, 14). Cu toate acestea, împlinirea profeției nu a necesitat întoarcerea tuturor celor exilați, ci doar a unei „rămășițe” (Isaia 10:22).

STRUCTURA LECȚIEI

1. Porunca împăratului persan (Ezra 1:1-4)

• Autorul (v. 1)
• Porunca (v. 2-4)

2. Pregătirea pentru călătorie (Ezra 1:5-8, 11)

• Adunarea liderilor (v. 5)
• Acceptarea resurselor (v. 6-8, 11)

3. Poporul se întoarce (Ezra 2:64-70)

• Structura acestora (v. 64-67)
• Daruri de bunăvoie (v. 68-70)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Împăratul Cirus a fost cel care a dat porunca, însă el a făcut acest lucru numai pentru că Domnul l-a folosit ca un instrument pentru a îndeplini voia Lui. Cum putem să recunoaștem și în situațiile din viața noastră că este mâna Domnului la lucru? Ce întrebări putem pune pentru a înțelege că Domnul este cel ce lucrează (vezi Romani 12:2, 1 Ioan 4:1)?
• Evreii erau exilați în Babilon și trăiau cu această stigmă a unui om aflat într-o țară străină. Biblia ne învață că și creștinii sunt străini în această lume. De ce suntem noi străini în lume? Cum trăim în calitate de credincioși dar și străini și exilați? 
• Aflăm din lecția de azi că foarte mulți oameni, peste 40.000, s-au întors în Iuda și la Ierusalim. Chiar dacă erau atât de mulți oameni, ei au reușit să rămână uniți ca o familie a lui Dumnezeu și au fost destul de mulți ca să poată lucra împreună la planul de reconstrucție. Cum am putea și noi să realizăm și să păstrăm unitatea în biserică? Consultați 1 Corinteni 1:10-17 pentru ajutor.
• Ajungând la Ierusalim, a fost nevoie de multă dărnicie pentru reconstrucția templului, iar oamenii au fost foarte generoși. Cum ne putem învăța și noi să fim generoși pentru lucrarea lui Dumnezeu (vezi Matei 6:1-4, 2 Corinteni 9:7)?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Lecția din această săptămână vorbește despre istoria poporului exilat al lui Dumnezeu, despre revenirea promisă, despre relațiile lor și chiar despre nevoile lor economice. În timp ce întoarcerea lor ar fi putut fi dezastruoasă, Dumnezeu a oferit îndrumări printr-un decret al împăratului Cirus al Persiei. 

Este posibil ca și noi, cititorii moderni ai cărții Ezra, să ne confruntăm cu eforturi majore de reconstrucție. Acestea pot fi clădiri, precum o casă, o întreprindere sau o biserică. Cu toate acestea, efortul de reconstrucție poate fi mai puțin tangibil, precum relațiile. Aceste proiecte de reconstrucție invită participanții să imagineze o nouă realitate, ceva cu totul diferit de ceea ce era înainte. În acele momente, trebuie să fim disponibili pentru purtarea de grijă și lucrarea lui Dumnezeu. 

SCOPUL LECȚIEI: Să studiem răspunsul dat de Iov lui Dumnezeu și să identificăm schimbarea de perspectivă din viața lui Iov față de Dumnezeu.

TEXTUL LECȚIEI: Iov 42:1-6, 10-17

VERSETUL DE AUR: Iov 42:3b-c

„Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai pe sus de mine și pe care nu le pricep.” 

 – Iov 42:3b-c

CONTEXTUL LECȚIEI

Răspunsul lui Iov, pe care îl regăsim în lecția de azi, vine după o mustrare amplă din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a răspuns lui Iov dintr-o furtună (Iov 38:1; 40:6) și i-a spus: „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveţi” (38:3), după care a început să îi pună întrebări adânci legate de creația și existența lumii. Răspunsul lui Iov a fost că nu poate să răspundă la aceste întrebări și că nu poate să Îl acuze pe Dumnezeu (40:4-5). În continuare, Dumnezeu i-a amintit că el, Iov, ca și făptură creată, nu poate să pună la îndoială dreptatea și judecata Creatorului veșnic. 

Răspunsul lui Dumnezeu nu a avut scopul de a-l înjosi pe Iov sau de a-i da o explicație pentru suferința lui, ci acela de a-i arăta lui Iov cât este de limitat în înțelegerea scopurilor și planurilor lui Dumnezeu. Caracterul drept al lui Dumnezeu nu poate fi zădărnicit, pus la îndoială sau limitat de oameni. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Planul lui Dumnezeu (Iov 42:1-2)
2. Cuvintele lui Dumnezeu (Iov 42:3-4)

• Întrebare reformulată (v. 3)
• Cererea lui Iov (v. 4)

3. Prezența lui Dumnezeu (Iov 42:5-6)

• Iov Îl vede pe Dumnezeu (v. 5)
• Iov se vede pe sine (v. 6)

4. Binecuvântările lui Dumnezeu (Iov 42:10-17)

• Restaurarea lui Iov (v. 10)
• Răsplătirea lui Iov (v. 11-17)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În ce situații este mai bine să nu spunem nimic mai mult decât ceea ce a spus Iov aici?
• În loc să folosim sac și cenușă, ce putem folosi în ziua de azi ca semne fizice ale pocăinței? Ce texte biblice putem folosi în acest sens?
• Cum putem să ne păzim de prietenii care sunt alături de noi doar când ne merge bine? (Proverbe 14:20; 17:17; 18:24; 19:4, 6; 25:20)
• Care este cel mai dificil aspect din lecția de azi de aplicat în lumea în care trăim? De ce?

APLICAȚIE PRACTICĂ

De multe ori când ne confruntăm cu situații dificile pe care nu le putem explica, vrem să găsim răspunsuri și explicații pentru suferința prin care trecem. Ne punem fără încetare întrebarea De ce? ca și cum răspunsul la această întrebare ar putea să ne satisfacă dorințele adânci ale sufletelor noastre. Iov s-a confruntat cu o astfel de situație. După ce a cunoscut prezența lui Dumnezeu și a ascultat întrebările pătrunzătoare ale lui Dumnezeu, Iov și-a dat seama cât este de nesemnificativ și cât sunt de neîntemeiate întrebările pe care le-a pus lui Dumnezeu. El a învățat că scopurile și planurile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna înțelese de oameni, dar cu toate acestea, Dumnezeu rămâne suveran.

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem cum explică Bildad suferința din viața lui Iov și să analizăm concluzia greșită trasă de Bildad. 

TEXTUL LECȚIEI: Iov 8:1-10, 20-22

VERSETUL DE AUR: Iov 8:1-2

„Bildad din Şuah a luat cuvântul și a zis: <Până când vrei să vorbești astfel și până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?>” – Iov 8:1-2

CONTEXTUL LECȚIEI

Cartea Iov este unul dintre cele mai vechi texte biblice și se ocupă de una dintre cele mai vechi dileme ale omenirii: cum să ne păstrăm speranța când trecem prin suferință. O altă temă abordată în text este dorință de dreptate în mijlocul suferinței. 

Suferința lui Iov i-a determinat pe prietenii lui să vină să îl viziteze. La începutul cărții, Iov este descris ca fiind „fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău” (Iov 1:1). Cu toate acestea, Iov a avut parte de o tragedie nejustificată: turmele și slujitorii lui au fost luați și uciși (1:13-17), cei zece copii ai lui au murit (1:2, 18-19) și el a fost lovit de boală și suferință fizică (2:7). Fără a avea vreo explicație pentru aceste tragedii, Iov și-a păstrat credincioșia față de Dumnezeu și „nu a păcătuit deloc cu buzele lui” (2:10). 

În text facem cunoștință cu prietenii lui Iov: Bildad, Elifaz și Țofar. Aceștia au decis să se ducă „să-i plângă de milă și să-l mângâie” (2:11). Când au ajuns la Iov, au fost șocați de înfățișarea lui. Și-au ridicat glasul, au plâns, și-a sfâșiat hainele și au stat pe pământ, lângă el, timp de șapte zile și șapte nopți (2:12-13). 

În cele din urmă, Iov a vorbit și și-a vărsat amarul suferinței și disperării. Suferința lui era atât de adâncă încât a blestemat ziua în care s-a născut (3:3). El era cuprins de neliniște și era copleșit de necazul care s-a abătut asupra lui (3:25-26). 

După plângerea lui Iov, prietenii lui i-au răspuns pe rând. Elifaz și Bildad au vorbit de trei ori, iar Țofar de două ori. Fiecare dintre aceste răspunsuri a fost contracarat de către Iov. Textul lecției de azi ne arată primul răspuns al lui Bildad la plângerea lui Iov. Chiar dacă sfaturile date de ei nu au fost corecte, intențiile lor au fost sincere (Iov 6:21; 16:2). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Condamnare (Iov 8:1-4)

• Vânturi puternice (v. 1-2)
• Blasfemie (v. 3)
• Acuzații (v. 4)

2. Chemarea (Iov 8:5-7)

• Răspunsul urgent (v. 5)
• Răsplata favorabilă (v. 6-7)

3. Reflecție în trecut (Iov 8:8-10)

• Caută în trecut (v. 8)
• Învață din trecut (v. 9-10)

4. Reflecție în viitor (Iov 8:20-22)

• Răsplată dublă (v. 20)
• Răzbunare dublă (v. 21-22)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• În ce măsură trebuie să ne concentrăm asupra corectării doctrinei atunci când mângâiem un prieten care trece prin suferință? 
• Care este riscul pe care ni-l asumăm atunci când pretindem că știm motivele pentru care Dumnezeu permite anumite lucruri pe pământ? Cum putem să ne păzim să nu vorbim ca și cum am ști motivele pentru care Dumnezeu permite ca anumite lucruri să aibă loc?
• Cum putem contrazice o poziție doctrinară care pare să fie corectă, dar care este de fapt greșită?
• Care este legătura dintre bunăstarea materială și binecuvântările lui Dumnezeu?
• Ce versete biblice contrazic părerile care sugerează că Dumnezeu dă întotdeauna bunăstare materială celor în care își găsește plăcerea?
• Ce versete biblice sugerează că afirmația lui Bildad din Iov 8:22 este adevărată? 

APLICAȚIE PRACTICĂ

Cel mai bun lucru pe care putem să îl facem pentru cei aflați în suferință este să fim alături de ei în tăcere, fără să încercăm să explicăm motivele care au dus la situația în care se află. 

Atunci când consolăm pe cineva aflat în suferință, este ușor să cădem în ispita de a căuta o explicație greșită pentru suferință, în încercarea noastră de a oferi mângâiere. În astfel de situații, platitudinile nu ajută, ci din contră, pot să provoace și mai mult rău.

Interacțiunea contraproductivă a lui Bildad cu Iov ne aduce aminte de lucrarea cea mai importantă pe care putem să o facem în astfel de situații: faptul de a fi pur și simple prezenți alături de cei care trec prin greutăți. La început, prietenii lui Iov au avut această atitudine (Iov 2:13), dar după o vreme prezența lor în tăcere s-a schimbat în argumente nesănătoase. Ei au tras foarte repede concluzia că suferința lui Iov trebuie să fie consecința unui păcat din viața lui. Bildad nu a înțeles cum lucrează Dumnezeu. În realitate, este posibil ca cei răi să se bucure de binecuvântări și cei neprihăniți să aibă parte de suferință. Niciunul dintre prietenii lui Iov nu și-a dat seama că el se afla într-o astfel de situație. 

SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem situația în care se aflau personajele principale ale pasajului biblic (David, Natan, Urie și Batșeba), să facem o comparație între reacția lui David și cea a lui Saul, atunci când au fost confruntați cu păcatele proprii și să studiem Psalmul 51 pentru a înțelege această rugăciune de mărturisire, pocăință și restaurare. 

TEXTUL LECȚIEI: 2 Samuel 12:1-9, 13-15

VERSETUL DE AUR: 2 Samuel 12:7a

„Și Natan a zis lui David: <Tu ești omul acesta!>” – 2 Samuel 12:7a

CONTEXTUL LECȚIEI

Acțiunea din text are loc în jurul anului 990 î.C., când armata poporului Israel se lupta cu amoniții (Geneza 19:38; Deuteronom 2:19) și asedia capitala amoniților, Raba, care se afla la aproximativ 60 km de Ierusalim. Împăratul David a putut să rămână în cetate pentru că avea un general de încredere care să conducă armata, și anume Ioab (2 Samuel 8:16). 

Cel mai înalt punct din Ierusalim era muntele Sion. Palatul lui David era construit pe partea de sud a muntelui și era mai înalt decât toate celelalte clădiri din cetate. Așa a putut să vadă David ce se întâmpla pe acoperișul unei case din apropiere (2 Samuel 11:2b). 

Mai mult ca sigur că David cunoștea familia lui Batșeba pentru că, din câte știm, tatăl ei, Eliam, a fost fiul lui Ahitofel, unul dintre consilierii lui David (2 Samuel 11:3; 15:12; 16:23). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Istoria celor doi oameni (2 Samuel 12:1-6)

• Situații materiale diferite (v. 1-3)
• Nedreptate vădită (v. 4)
• Verdictul dat cu mânie (v. 5-6)

2. Istoria celor doi împărați (2 Samuel 12:7-9)

• Împăratul vinovat (v. 7a)
• Împăratul binecuvântat (v. 7b-8)
• Împăratul nerecunoscător (v. 9)

3. Aplicația (2 Samuel 12:13-15)

• Mărturisirea (v. 13a)
• Îndurarea (v. 13b)
• Consecințele (v. 14-15) 

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum ne poate ajuta această istorie biblică pentru situațiile în care este nevoie să confruntăm pe cineva din viața noastră? În ce situații ar putea fi considerată o astfel de confruntare ca fiind o tehnică de manipulare și nu o încercare sinceră de îndreptare a unei persoane?
• Fiecare dintre noi avem situații în care avem o anumită poziție de autoritate față de alte persoane. Ce ne oprește să nu profităm de aceste persoane?
• De ce avem tendința să îi judecăm pe alții mult mai aspru pentru păcate de care ne facem și noi vinovați?
• Cum putem scoate bârna din ochiul nostru pentru a-i ajuta pe alții să-și scoată paiul din ochiul lor (Matei 7:3)?
• Cum este afectată o comunitate de păcatele secrete ale membrilor acelei comunități?
• Cum poate contribui aducerea acestor secrete la lumină la vindecarea comunității?
• Cum putem evita să vedem fiecare consecință negativă a faptelor noastre ca fiind o pedeapsă din partea lui Dumnezeu?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Este mult mai ușor să ne identificăm cu eroul pozitiv al unei povestiri atunci când situația nu ne afectează în mod direct: bineînțeles că eu aș fi alergat în clădire să salvez copilul de la incendiu, sau aș fi făcut ceva pentru a rezolva discriminarea pe care am văzut-o. Bineînțeles că aș fi fost ca și Natan și l-aș fi confruntat pe împărat pentru păcatul comis! 

Adevărul este că de cele mai multe ori noi ne identificăm mai mult cu David, decât cu Natan. Credem că păcatele noastre nu sunt chiar atât de grave și vor trece fără consecințe. Sperăm ca Dumnezeu să nici nu le bage în seamă. Dacă nu vedem consecințele imediate ale păcatului, trebuie că am fost iertați!

Povestirea lui David ne avertizează împotriva unei astfel de atitudini. Păcatele noastre au consecințe în viețile noastre și în viețile altora. Păcatele ignorate și nemărturisite ne împietresc inimile.

Este important să îi tragem pe alții la răspundere, dar în același timp, trebuie să ascultăm de frații și surorile noastre care ne trag pe noi la răspundere. Făcând acest lucru, împlinim cuvintele Domnului Isus din Matei 7:5: „Scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”

Psalmul 51 este rugăciunea de pocăință a lui David. Noi putem să ne însușim această rugăciune și să o folosim pentru a ne exprima propria mărturisire, pocăință și restaurare. 

SCOPUL LECȚIEI: Să descriem modalitățile prin care poporul Israel a dat dovadă de dreptate față de cei marginalizați, să explicăm importanța faptului că poporul Israel era chemat să își aducă aminte că au fost răscumpărați de Dumnezeu și să identificăm modalități practice de a ajuta pe cineva marginalizat (o persoană sau chiar o familie). 

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 24:10-21

VERSETUL DE AUR: Deuteronom 24:18

„Să-ti aduci aminte că ai fost rob în Egipt și că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo, de aceea îți dau aceste porunci, ca să le împlinești.” – Deuteronom 24:18

CONTEXTUL LECȚIEI

Legile lui Dumnezeu sunt descrise în cartea Deuteronom și reprezintă tema centrală a Torei, primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Cuvântul ebraic torah înseamnă învățătură sau lege și în acest context reprezintă totalitatea legilor lui Dumnezeu pentru poporul Israel, care descriu cum să trăiască în dreptate unii cu alții, cu popoarele vecine și cu Dumnezeu. 

Textul de azi face parte din a doua cuvântare a lui Moise, care conține detaliile legământului lui Dumnezeu cu poporul (Deuteronom 12:1 – 26:19). Moise vorbește despre cum trebuie să se facă închinarea (Deut. 12:1-16:17) și continuă cu descrierea sistemului de justiție (16:18-20 – 17:8-13), prezintă reglementări privind faptele de violență (19:1-21:23) și aspecte legate de căsătorie (22:13-30). 

Legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel prevedea și porunci cu privire la felul în care trebuiau tratați cei sărăci și marginalizați. Anterior, Moise a adus aminte poporului că cei săraci vor fi întotdeauna cu ei (Deut. 15:11; comparați cu Ioan 12:18) și a emis porunci care prevedeau tratarea cu generozitate a acestora, fără resentimente (Deut. 15:10). 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Împrumuturi făcute cu dreptate (Deut. 24:10-13)

• Respectarea persoanei (v. 10-11)
• Respectarea promisiunii (v. 12-13)

2. Dreptatea față de lucrători (Deut. 24:14-15)

• Interzicea opresiunii (v. 14)
• Plata cuvenită (v. 15)

3. Dreptatea în comunitate (Deut. 24:16-18)

• Porunci privind pedeapsa (v. 16)
• Purtarea de grijă față de cei în nevoie (v. 17)
• Poporul este chemat să își aducă aminte (v. 18)

4. Dreptatea privind recolta (Deut. 24:19-21)

• Grânele (v. 19)
• Roadele (v. 20-21)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Diferă respectul pe care îl oferim celor mai săraci decât noi față de respectul oferit celor mai bogați? Dacă da, cum?
• Din perspectiva textului din Matei 25:40, 45, de ce este important să îi tratăm adecvat pe cei săraci?
• Care ar fi câteva exemple de exploatare din zilele noastre? Cine sunt „străinii” din zilele noastre?
• Ce ajutor oferă adunarea dvs. săracilor și cum se pot face contribuții la această lucrare?
• Cum poate fi o încurajare pentru părinți faptul că Dumnezeu nu pedepsește copiii pentru păcatele părinților?
• Ce putem face ca să nu uităm legile lui Dumnezeu? Cum putem să memorăm și să nu uităm Cuvântul lui Dumnezeu ca să fim pregătiți pentru orice încercare?
• Cum putem să ne asigurăm că „resturile” (ceea ce rămâne nefolosit) pe care le oferim altora sunt oferite cu respect și fără înjosire?

APLICAȚIE PRACTICĂ

În fiecare zi ne confruntăm cu nevoile fizice ale celor din jurul nostru. Aplicarea principiilor date de Dumnezeu unei societăți în care 98% din populație locuia într-un mediu agrar în societatea de azi, în care 2% din populație trăiește într-un astfel de mediu, este o provocare. Principiul de bază este acela că poporul lui Dumnezeu trebuie să trăiască în așa fel încât să respecte demnitatea celor aflați în nevoie. 

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm căile de obținere a justiției disponibile pentru poporul Israel și să facem o comparație între judecătorii drepți și deciziile lor, și judecătorii nedrepți în contextul chemării la sfințenie.

TEXTUL LECȚIEI: Deuteronom 16:18-20, 17:8-13

VERSETUL DE AUR: Deuteronom 16:18

„Să pui judecători și dregători în toate cetățile pe care ți le dă Domnul, Dumnezeul tău, după semințiile tale, și ei să judece poporul cu dreptate.” – Deuteronom 16:18

CONTEXTUL LECȚIEI

Primii judecători au fost numiți de Moise (Exod 18:24-26) dar în acea vreme nu exista un program de instruire pentru cei care urmau să devină judecători în Israel (approx. 1447 î.C.).  Pentru a deveni judecător, o persoană trebuia să îndeplinească anumite condiții: (1) să fie capabil, (2) să aibă frică de Dumnezeu, (3) să fie de încredere și (4) să urască câștigul nedrept (18:21). Moise a primit aceste criterii de la socrul său, Ietro, imediat după ce a scos poporul din Egipt, dar înainte de a ajunge la muntele Sinai (19:1, 20). În timpul călătoriei către țara promisă, Dumnezeu le-a dat instrucțiuni suplimentare, ca să poată distinge clar între ce este drept și nedrept. Unele dintre aceste instrucțiuni sunt incluse în textul de săptămâna trecută, Exod 23:1-12. Cartea Exod se ocupă de prima generație a poporului Israel. Cartea Deuteronom începe după ce au trecut deja 40 de ani, ceea ce înseamnă că noua generație a poporului Israel avea nevoie să audă din nou legea (Deuteronom 1:1-5). Aceasta includea și caracteristicile unui sistem judiciar echitabil și condițiile de calificare pentru judecători (1:16-18). 

Lecția de azi descrie modalitățile prin care conducătorii lui Israel, în special judecătorii și preoții, trebuiau să administreze dreptatea în sânul poporului. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Obiective generale (Deuteronom 16:18-20)

• Persoanele responsabile (v. 18)
• Principii de încredere (v. 19-20)

2. Provocări specifice (Deuteronom 17:8-13)

• Situații dificile (v. 8-11)
• Persoane sfidătoare (v. 12-13)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Cum putem da dovadă de respect pentru conducătorii adunării atunci când nu suntem de acord cu ei în probleme majore?
• Cum putem da dovadă de respect față de conducătorii din afara adunării, cu care nu suntem deloc de acord?
• În ce situații de conflict (de familie sau de altă natură) este indicat să se apeleze la sfatul înțelept al conducătorilor spirituali?
• Ce obstacole credeți că trebuie depășite pentru a beneficia de acest sfat?
• Cum ne ajută versetul din Deuteronom 17:11 să aplicăm în mod practic învățătura Domnului Isus din Matei 7:13-14?
• Cum putem să ne trăim sfințenia înaintea lui Dumnezeu în așa fel încât să îi încurajăm pe alții să dea dovadă de un mai mare respect pentru El?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Pentru a avea un sistem echitabil, este nevoie de patru tipuri de justiție: (1) justiție distributivă, pentru a asigura echitatea economică (Deut. 24:14-15; 2 Tes. 3:10; Iacov 5:4); (2) justiție restaurativă, pentru a-i obliga cei care au încălcat legea să plătească restituție (Exod 22:1-15; Luca 12:58-59; 18:3-5; 19:8); (3) justiție retributivă pentru pedepsirea celor care încalcă legea, pentru că o merită (Deut. 25:2; Romani 13:4-5) și (4) justiție procedurală pentru a asigura echitatea în aplicarea regulilor procedurale (Exod 23:3; Iacov 2:1-9). 

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm și să discutăm poruncile pozitive („să faci asta!”) și cele negative („să nu faci asta!”) din text; să găsim modalități de a evita conformarea cu tendințele culturale păcătoase.

TEXTUL LECȚIEI: Exod 23:1-12

VERSETUL DE AUR: Exod 23:2-3

„Să nu te iei după mulțime ca să faci rău şi la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea.  Să nu părtinești pe sărac la judecată.” – Exod 23:2-3

CONTEXTUL LECȚIEI

Pentru a înțelege mai bine textul de azi, este nevoie să înțelegem contextul acestuia. Capitolele 21-23 din Exod sunt numite Legea Legământului pentru că prezintă regulile sociale de bază legate de conduita zilnică a oamenilor din poporul Israel. Aceste legi sunt prezentate pe larg în Levitic 17-27 și în Deuteronom 12-26. 

În cadrul cărții Exod, Legea Legământului vine imediat după cele zece porunci. Spre deosebire de cele zece porunci, care sunt prezentate într-un format ușor de reținut și memorat, restul legilor sunt mai ample și sunt organizate tematic. 

Textul de azi, Exod 23:1-12, se concentrează asupra dreptății. Versetele 1-9 sunt legate direct de capitolul 22, în timp ce versetele 10-12 adresează folosirea adecvată a timpului pentru închinare și odihnă. Tehnica folosită este una tipică pentru acest tip de text: sunt prezentate câteva principii, care sunt legate unele de altele din punct de vedere tematic, apoi subiectul pare să se schimbe, după care se revine la subiectul inițial. 

Această metodă inedită de prezentare îl provoacă pe cititor să ia în considerare aplicații la care poate nu s-ar fi gândit în mod obișnuit. În acest caz, Exod 23:4-5 pare să fie un subiect diferit față de versetele 1-3 și 6-8, care se desfășoară într-o sală de tribunal. Versetele 4-5 descriu situații care au loc pe câmp sau pe drum. Această schimbare aparentă de subiect aduce aminte cititorului că o minciună în instanță nu este doar o chestiune abstractă, care are loc într-un context limitat, ci este o acțiune care afectează oameni și relații reale. 

STRUCTURA LECȚIEI

1. Justiție în instanță și acasă (Exod 23:1-8)

• Reguli pentru echitatea procesului, partea 1 (v. 1-3)
• Ajutarea dușmanului (v. 4-5)
• Reguli pentru echitatea procesului, partea 2 (v. 6-8)

2. Justiție în chestiuni economice (Exod 23:9-12)

• Purtarea de grijă față de străini (v. 9)
• Anul sabatic (v. 10-11)
• Ziua de sabat (v. 12)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

• Ce putem face în mod practic pentru a ne feri mintea și limba de lipsa de onestitate? Ce principii din Efeseni 4:25, Coloseni 3:9 și Tit 1:2 ne ajută cel mai mult în acest sens?
• Ce putem face pentru a rezista ispitei de a ne conforma cu mulțimea? Ce lecții am învățat din eșecurile din trecut?
• În ce situații este nevoie să confruntăm nedreptatea, pe baza versetului din Efeseni 5:11? La ce pericole ne putem aștepta când facem acest lucru?
• Cum ne ajută 1 Petru 1:1 și 2:11 să aplicăm acest text în domeniul spiritual? În ce situații poate fi considerată lipsa de acțiune ca fiind complicitate la opresiune?
• Ce putem face pentru a menține un echilibru mai bun între lucru și odihnă? În ce mod afectează acest echilibru sănătatea noastră spirituală?

APLICAȚIE PRACTICĂ

Întrebarea care stă în spatele tuturor legilor din Exod este următoarea: „Ce fel de Dumnezeu avem în mijlocul nostru?” În loc să prezinte o amplă discuție filozofică pentru a răspunde la această întrebare, cartea Exodul prezintă o serie de principii și exemple care ne descoperă natura lui Dumnezeu. 

Cele peste 600 de legi din Vechiul Testament nu acoperă toate situațiile imaginabile sau posibile, însă ne oferă suficiente exemple concrete pentru a ne ajuta să găsim o soluție după voia lui Dumnezeu pentru fiecare situație care nu este adresată în mod explicit. 

Biserica creștină din emisfera de vest are tendința de a păstra o anumită distanță față de cei săraci. Creștinii americani, în special, trăiesc de multe ori izolați de lumea reală. Bogăția este de multe ori văzută ca dovadă a binecuvântării lui Dumnezeu, iar lipsa unui nivel ridicat de bunăstare este percepută ca fiind o pedeapsă. Este ușor să trecem cu vederea deciziile generațiilor trecute care afectează vieților celor din prezent. 

Deși legea lui Moise a fost scrisă pentru poporul Israel, aceasta oferă principii sănătoase și pentru biserica din zilele noastre. Viața în comunitate necesită acțiuni concrete pentru a pune în practică porunca cea mai mare: să Îl iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice și să ne iubim aproapele, indiferent dacă acesta ne este prieten sau dușman.