SCOPUL LECȚIEI: să identificăm cauzele și efectele din text, să definim genul de plângere folosind Psalmul 130 ca reper și să personalizăm, în scris, unul dintre versete, fără a schimba intenția inițială a psalmistului.
TEXTUL LECȚIEI: Psalmul 130
VERSETUL DE AUR: „Israele, pune-ți nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea și la El este belșug de răscumpărare!” Psalmul 130:7
CONTEXTUL LECȚIEI:
Psalmul 130 face parte dintr-un grup mai mare de psalmi, numiți în general „psalmii treptelor” sau uneori, „psalmii pelerinajului” (Psalmii 120-134). Se prea poate ca psalmii acestui grup să fi fost scriși în perioade și în locuri diferite (la fel cum se întâmplă în cazul unei culegeri de cântări moderne), însă mergeau bine împreună, însoțind pelerinii care veneau la templul din Ierusalim în perioada următoare exilului babilonian.
Grupul de psalmi poate fi împărțit în trei categorii (Psalmii 120-124; 125-129 și 130-134). Este posibil ca pelerinii să-i fi cântat la diferite opriri de pe drumul spre Muntele Măslinilor, prin Valea Chedronului și chiar în incinta din jurul templului. Psalmul 130 se poate să fi slujit drept cântare de veghe în timpul nopții, pe când pelerinii așteptau răsăritul soarelui, lucru care, la rândul său, simboliza dezvăluirea luminii lui Dumnezeu în viața lor (vezi 130:6, mai jos). Sunt ipoteze rezonabile, dar greu de dovedit. Ar explica, totuși, diferitele emoții care transpar din acești psalmi și apropierea lor progresivă de templu.
Un lucru mai sigur este faptul că, puși laolaltă, psalmii tratează o serie de preocupări și de atitudini. Împreună, aceștia permit comunității de credincioși să-și exprime anxietatea și nădejdea, teama și încrederea, tristețea și bucuria. Cu alte cuvinte, cheamă închinătorii să-și dedice viața lui Dumnezeu, să-și deschidă inima față de ceilalți și să aștepte lucrarea transformatoare a lui Dumnezeu în viața lor.
Psalmul 130 îi mută pe pelerini de la o atitudine de deznădejde (v. 1, mai jos), la încredere neclintită în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu (v. 7-8, mai jos). Atunci când cel care cântă se concentrează asupra propriei suferințe personale, teama și tristețea pot înăbuși credința. Însă atunci când atenția se mută spre dorința lui Dumnezeu de a mântui și spre nădejdea de care se poate bucura un popor întreg, atitudinea se poate muta și ea spre speranță. Așa se întâmplă în cazul de față.
Chiar dacă este scurt, psalmul face câțiva pași, de la o nevoie adresată lui Dumnezeu la recunoașterea îndurării Sale, la mărturisirea speranței și la o cuvântare către poporul Israel. Psalmul 130 începe cu chemarea lui Dumnezeu, așa cum fac majoritatea plângerilor. În cazul de față, vorbim despre o atitudine de nevoie profundă și despre așteptarea unui ajutor. Diferă de unii psalmi ai plângerii, prin faptul că este mai scurt și pentru că trece la laude fără prea multă introducere. În aceste cântări care s-au născut ca rezultat al suferinței, cântărețul fie făgăduiește să-L laude pe Dumnezeu, fie Îl laudă. Promisiunea sau lauda se nasc din recunoștința față de reacția generoasă a lui Dumnezeu la cererea noastră de ajutor.
Psalmul 130 pare a fi o plângere cât se poate de condensată care trece spre un conținut cât se poate de diferit. Poate faptul că diferă de alți psalmi este ceea ce îl poziționează într-un grup mai mare. Nu trebuie să îndeplinească toate funcțiile unei plângeri „standard” pentru că nu este considerat a fi de sine stătător. Psalmul 129 vorbește despre atacurile îndelungate asupra credincioșilor israeliți și exprimă așteptarea ca Dumnezeu să-i scape, în vreme ce Psalmul 130 exprimă căința în fața lui Dumnezeu. laolaltă, acești psalmi îl așază pe credincios în poziția spirituală corectă înaintea lui Dumnezeu.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Apel la Dumnezeu (Psalmul 130:1-6)
- Dumnezeu ascultă (v. 1-2)
- Dumnezeu iartă (v. 3-4)
- Așteptându-L pe Dumnezeu (v. 5-6)
- Apel la poporul Israel (Psalmul 130: 7-8)
- Nădejdea în Dumnezeu (v. 7)
- Primirea răscumpărării (v. 8)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce situație ai descrie ca „fundul adâncului”, din care strigi către Dumnezeu?
- Cât ești de conștient de propria stare de păcat? La ce te ajută să-ți conștientizezi păcatul?
- În ce fel ți-a aprofundat studierea Psalmilor aprecierea față de Domnul nostru Isus Cristos?
APLICAȚII PRACTICE:
Psalmul 130 vorbește despre o credință care presupune așteptarea ca harul lui Dumnezeu să-și facă simțită prezența. Într-o asemenea perioadă, omul se poate îndoi de capacitatea sau de disponibilitatea lui Dumnezeu de a mântui, poate pune la îndoială integritatea altora oameni și poate chiar să-și piardă respectul de sine. Așteptarea mântuirii pune la încercare întreaga ființă a omului.
Cu toate acestea, este o provocare care, pe termen lung, întărește credința. Așa cum ne spune clar și psalmul acesta, încrederea în Dumnezeu nu vine fără unele îndoieli. Va asculta Dumnezeu? Credința biblică nu înseamnă o atitudine veșnic pozitivă față de viață. Este o atitudine realistă și sinceră atunci când vine vorba de greutăți. Dar lucrurile nu se opresc aici. Provocările spirituale cu care ne confruntăm – adâncurile – se transformă în ocazii ale dezvăluirii harului. Prin urmare, învățarea disciplinei așteptării face parte din a învăța cum să trăim cu Dumnezeu și cu toți ceilalți care așteaptă ajutorul Lui. Cu alte cuvinte, psalmul acesta ne dezvăluie un adevăr important despre ființa umană: nevoia și dorința noastră profundă de a ne bucura de prezența lui Dumnezeu.
Ca parte a unei comunități de pelerini care caută prezența lui Dumnezeu, credinciosul are ocazia de a sta de vorbă cu Dumnezeu chiar și în cele mai deznădăjduite momente ale vieții sale. Comunitatea israeliților și modul în care se închinau împreună este dovada acestui fapt. Dumnezeu nu bate în retragere atunci când vine vorba despre faptele în folosul oamenilor, ci dimpotrivă, le face foarte des. Închinarea împreună cu comunitatea credincioșilor ne amintește despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu. Fie ca în cele mai întunecate momente ale vieții noastre și prinși de păcate de care nu ne putem descotorosi, să strigăm la Dumnezeu și să ascultăm chemarea Lui al speranță, prin lucrarea Sa de mântuire.