SCOPUL LECȚIEI: să identificăm taina, să explicăm de ce Pavel vorbește despre „taină” și să formulăm o cale prin care putem împărtăși alinarea spirituală pe care am primit-o la rândul nostru în vremuri de încercare.
TEXTUL LECȚIEI: Coloseni 1:24-2:3
VERSETUL DE AUR: „…pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.” Coloseni 2:2-3
CONTEXTUL LECȚIEI
Coloseni și Filimon sunt două dintre cele patru epistole numite Epistolele din Temniță, celelalte două fiind Efeseni și Filipeni. Pavel le-a scris pe când era întemnițat la Roma la începutul anilor 60 d. Cr. Nu avem niciun indiciu care să ne arate că Pavel ar fi plantat biserica din Colose (Coloseni 2:1). Cel mai probabil, a plantat-o un om pe nume Epafras, în urma unei vizite făcute de Pavel în cetățile învecinate (1:3-8; 4:12). După mulți teologi, biserica din Colose a fost plantată ca rezultat al celei de-a treia călătorii misionare a lui Pavel (Fapte 18:23-21:16). Pavel face referire la orașele învecinate Hierapolis și Laodiceea în Coloseni 2:1; 4:13-16.
În vremea lui Pavel, congregațiile se confruntau cu o dublă amenințare: credincioșii care se întorceau fie la zeitățile păgâne, fie la practici evreiești la care renunțaseră (Romani 7:6, etc.). O erezie și mai perfidă era sincretismul – o combinație între credințe și practici vechi și obiceiuri noi. Cei care promovau acest sistem spuneau: „Este important să-L avem pe Cristos, însă pentru a fi mântuiți, mai avem nevoie și de . . .” iar propoziția aceasta se completa cu una sau mai multe practici evreiești ale Legii lui Moise. Se putea completa și cu elemente ale filosofiei grecești. Ambele par să fi reprezentat o problemă în biserica din Colose, așa cum puteam vedea în Coloseni 2:8-15. Însă înainte de a înfrunta aceste probleme, Pavel trebuia să se asigure mai întâi că cititorii epistolei sale înțeleg statutul său, intențiile și lucrarea sa.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Statutul lui Pavel (Coloseni 1:24)
- În suferință (v. 24a)
- Pentru Biserică (v. 24b)
- Intenția lui Pavel (Coloseni 1:25-29)
- Prin voia lui Dumnezeu (v. 25)
- Pentru maturitatea credincioșilor (v. 26)
- Pentru nădejdea slavei (v. 27)
- Cu înțelepciune mânată de scopuri (v. 28)
- Prin puterea divină (v. 29)
- Lucrarea lui Pavel (Coloseni 2:1-3)
- Pretutindeni (v. 1)
- Pentru toți (v. 2)
- Totul (v. 3)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ce sugerează cuvintele lui Pavel din 2 Corinteni 12:1-10 despre suferința îndelungată?
- Care sunt asemănările și deosebirile dintre trimiterea dată de Dumnezeu lui Pavel și trimiterea pe care ți-a încredințat-o ție?
- Care este deosebirea dintre predicare și învățare? În ce fel se suprapun cele două?
- Cât de mult se aseamănă obiectivele lui Pavel cu obiectivele tale?
APLICAȚII PRACTICE:
Grija lui Dumnezeu față de biserica primară s-a arătat în principal prin mâini omenești. Evident, apostolul Pavel este cel mai important exemplu în acest caz. Însă ceea ce a pus el în mișcare a necesitat ajutorul altora pentru a se putea menține pe termen lung și pentru a duce la bun sfârșit ceea ce începuse el (Tit 1:5, etc.). Întâlnim unele dintre ajutoarele sale în pasaje precum Coloseni 4:16 și în rândurile celor nenumiți din Coloseni 1:2. Pavel le adresează o chemare la stringență și la fapte. Aveau nevoie să-și păstreze vigilența față de viziunile greșite despre Cristos, despre înțelepciune, putere, slavă, taină, etc. Doar rămânând vigilenți puteau fi pregătiți să treacă la fapte și să protejeze biserica.
Așadar, cât de bine se descurca din acest punct de vedere biserica din Colose? Nu știm cu certitudine, însă câteva decenii mai târziu, biserica învecinată din Laodiceea a fost criticată pentru că era „căldicică” (Apocalipsa 3:14-22). Starea în care nu ești nici rece și nici în clocot se manifestă sub forma complacerii.
Vezi semne ale complacerii în biserica ta? Cum putem ști că se instalează acest sentiment în biserică? Care sunt semnele acestuia? Pentru a fi în stare să răspundem la întrebarea aceasta, avem nevoie de vigilență, care trebuie să vină înaintea faptelor. Și cine să fie cel care întreprinde faptele de corectare sau de prevenire? Oare nu ești chiar tu?