SCOPUL LECȚIEI: Să ne amintim numele celor trei tineri pe care i-a scăpat Dumnezeu din cuptorul de foc, să aflăm motivele pentru care se schimbă atitudinea lui Nebucadnețar și să luăm hotărârea de a fi o mărturie credincioasă pentru Dumnezeu atunci când ne vom confrunta cu un „cuptor aprins” personal.
TEXTUL LECȚIEI: Daniel 3:19-29
VERSETUL DE AUR: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!”(Daniel 3:28)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Prin istorisirea despre Daniel și despre tovarășii săi, cartea Daniel ne oferă o imagine a vieții evreilor într-o țară străină. În anul 605 î.Cr. au început o serie de deportări din Iuda spre Babilon (vezi Daniel 1:1-2). Aceste deportări au continuat până când Iuda a fost învins în anul 586 î.Cr. (vezi 2 Împărați 25). Printre cei trimiși în Babilon s-au aflat și tineri destoinici, care fuseseră selectați datorită calităților lor în slujba regelui babilonian (vezi Daniel 1:3-4). Daniel și tovarășii săi au fost duși în Babilon în această perioadă. Cartea ne vorbește despre înțelepciunea lui Daniel și a prietenilor săi în timpul slujirii lor din Babilon (exemplu: 2:17-24). Poziția pe care o ocupau le cerea să demonstreze o doză de loialitate față de regele babilonian, lucru care reiese din faptul că și-au schimbat numele (vezi 1:6-7). Evenimentele descrise în această carte se desfășoară de la momentul sosirii lor în Babilon și până cel puțin în anul 537 î.Cr. „în anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei” (10:1).
Parte din cartea Daniel s-a păstrat în ebraică (Daniel 1:1-2:4a; 8:1-12:13), în vreme ce restul s-a păstrat în aramaică (2:4 b-7:28). Folosirea celor două limbi ne indică culturile diferite care ni se prezintă în această carte: ebraică pentru evrei și aramaică pentru neamuri (2 Împărați 18:26; Ezra 4:7). Textul biblic de astăzi provine din partea păstrată în aramaică a cărții Daniel.
Lecția scripturală de astăzi este cea de-a doua parte a narațiunii care începe la Daniel 3:1. Nebucadnețar, regele Babilonului (a domnit între 605-562 î.Cr.), a făcut un chip mare de aur „în valea Dura” (Daniel 3:1). Se spune că locul acesta s-ar fi aflat la câteva mile distanță de sudul cetății Babilonului. La ceremonia de sfințire a chipului s-au prezentat supușii regelui, sfetnici și tot felul de căpetenii din regiune, care veniseră să i se închine (3:2-5). Orice refuz de a se închina la chipul de aur ar fi dus la inevitabila moarte prin aruncarea într-un „cuptor aprins” (3:6). Însă Șadrac, Meșac și Abed-Nego – bărbați pe care regele îi pusese în poziții de conducere (vezi 2:49) – refuză să se închine chipului. Au avut încrederea că Domnul va fi cu ei (3:17-18).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Mânia regelui (Daniel 3:19-23)
- Reacție aprinsă (v. 19-21)
- Poruncă grabnică (v. 22-23)
- Prezență divină (Daniel 3:24-28)
- Înspăimântarea regelui (v. 24-25)
- Cererea regelui (v. 26-27)
- Închinarea regelui (v. 28)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Ai în viața ta un om care exemplifică credința în perioade de „cuptor aprins”?
- Cum și-a făcut Dumnezeu cunoscută prezența în momentele în care te-ai aflat în pericol sau în suferință?
- Dacă nu ai putea să-ți declari verbal credința, ce alte dovezi ar putea vedea ceilalți că ești slujitor al Dumnezeului cel Preaînalt?
- Care sunt dumnezeii falși la care ne cheamă societatea să ne închinăm?
APLICAȚII PRACTICE:
Atunci când le este pusă la încercare credința, credincioșii au două opțiuni. O variantă este să cedeze în fața încercării și să ajungă la apostazie. Cealaltă variantă este să-și păstreze credința în Dumnezeu, în ciuda încercării prin care trec. Chiar și în fața pericolului morții, tinerii din textul biblic de astăzi au ales varianta a doua. Au refuzat să-și micșoreze credința și să respecte pretențiile regelui de a se închina la un idol. Credința lor în Dumnezeu – cu rădăcini adânci în îndelungata istorie a credincioșiei lui Dumnezeu – le-a dat curajul de care aveau nevoie pentru a face față încercării și pentru a ține piept ispitei de a ceda.
Chiar dacă e puțin probabil să trecem vreodată prin același gen de încercare cu care s-au confruntat tinerii aceștia, toți credincioșii vor experimenta la un moment dat un test al credinței lor. În acest sens, putem ști că suntem încurajați, pentru că victoria noastră a fost deja stabilită (vezi 1 Ioan 5:4). Chiar dacă dușmanul nostru caută să ne înghită, putem rămâne tari în credința noastră. Dumnezeu este credincios poporului Său, chiar și atunci când poporul este pus la încercare. În mijlocul acestor situații, putem avea încredere și putem răspunde cu credincioșie față de El (1 Corinteni 10:13).