SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem transformarea care are loc, de la starea de păcătos la cea de salvat; să distingem cu claritate între conceptul de justificare sau îndreptățire (ceea ce are loc pentru a fi mântuit) și cel de sfințire sau sanctificare (ceea ce are loc după mântuire și ducere la creștere în sfințenie); să studiem practicile bisericii primare și să le urmăm.
TEXTUL LECȚIEI: Faptele Ap. 2: 32–33, 37–47 VERSETUL DE AUR: Faptele Ap. 2: 42
“Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.“ — Faptele Ap. 2: 42
CONTEXTUL LECȚIEI
Atât Evanghelia după Luca cât și cartea Faptele Apostolilor au fost scrise de același Luca, un ucenic dintre neamuri, de meserie medic (Coloseni 4: 14). Cele două cărți sunt ca două părți ale unui întreg. Ambele sunt adresate unui anume Teofil (Luca 1: 3 și Faptele Ap. 1: 1). În cartea Faptele Apostolilor 1: 8, autorul anticipează lucrarea de răspândire a Evanghelie din Ierusalim până în Samaria, și apoi până la cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Evenimente descrise în carte se întind pe o perioadă de aproximative 30 de ani, începând cu anul 30 d.Cr. Evenimentele din lecția de azi au avut loc la 50 de zile după învierea Domnului Isus.
Autorul cuvântării din textul lecției este Petru (vezi Faptele Ap. 2: 14). Este probabil ca mulți din cei ce-l ascultau să fi fost în Ierusalim în săptămâna patimilor, morții și învierii lui Isus; era ceva obișnuit pentru cei ce făceau pelerinajul anual la Ierusalim cu ocazia Paștelor și a Sărbătorii Azimelor (Leviticul 23: 5-6; Luca 22: 1) să rămână în oraș și la Sărbătoarea Săptămânilor (Deuteronomul 16: 9-12).
Cei ce l-au ascultat pe Petru erau veniți din multe locuri (Faptele Ap. 2: 8-11). Imaginați-vă pentru o clipă discuțiile interminabile ale mulțimilor de pe străzi, dezbătând evenimentele din ultimele săptămâni, începând cu răstignirea lui Isus din Nazaret. Circulau tot felul de vești, întrebări și îndoieli cu privire la identitatea lui Isus. Oare e adevărat ce se aude că ar fi înviat? Să fi fost acesta Cristosul așteptat?
La prima vedere, s-ar putea să fim surprinși de curajul lui Petru. Doar știm că el a fost acela care s-a lepădat de Isus de trei ori înainte de răstignire (Luca 22: 54-62), iar după aceea a stat ascuns în spatele ușilor închise (Ioan 20: 19). A urmat însă întâlnirea cu Isus după înviere și Petru cel restaurat nu a mai fost același.
STRUCTURA LECȚIEI
- Un plan divin (Faptele Ap. 2: 32–33, 37–40)
- Promisiuni împlinite (v. 32-33)
- Promisiuni reînnoite (v. 37-40)
- O transformare divină (Faptele Ap. 2: 41–47)
- Adăugați în rândurile Bisericii (v. 41)
- Biserica activă (v. 42-46)
- Biserica în creștere (v. 47)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ce fel de comportament ar trebui să avem, pentru a nu compromite mărturia noastră creștină? Ce ne îndeamnă Coloseni 3:1 cu privire la comportamentul nostru?
- Bazați pe 1 Petru 1: 15-16, ce acțiuni putem întreprinde pentru a mări distanța dintre noi și păcatul care ne înconjoară? Ce înseamnă să fim ”în lume,” dar nu ”din lume”? Vezi Ioan 17: 13-19.
- Care este legătura dintre practicile din versetul 42 și atitudinile din versetul 46? Cum pot aceste obiceiuri, puse în practică, fi de folos în evitarea dezbinărilor descrise în Romani 16: 17 și 1 Corinteni 1: 10; 11: 18?
APLICAȚII PRACTICE
- Cea mai importantă învățătură pe care o putem extrage din textul de astăzi este că Isus Cristos este și în prezent vestea bună pentru o lume care moare în păcat – la fel cum a fost în ziua Cincizecimii, și la fel cum va continua să fie până în ziua revenirii Lui. Până atunci însă, trebuie să împărtășim vestea bună la cât mai mulți oameni.
- La baza acestui efort trebuie să fie teama sfântă, cea care lipsește adesea din bisericile contemporane. De aceea serviciile de închinare sunt lipsite de prospețime, iar viața de rugăciune e pe cale de dispariție. Noi permitem lucrurilor urgente să ne distragă atenția de la lucrurile importante. În vremuri ca acestea, trebuie să ne rugăm pentru o schimbare fundamentală, strigând către Dumnezeu: ”Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale” (Psalmul 51: 12).
- Dumnezeu continuă să lucreze în și prin aleșii Săi. Fie ca să luăm aminte la felul în care lucrează în noi, în biserică și în comunitate. Fie ca să experimentăm și noi aceeași creștere zilnică.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pasca