Puterea Evangheliei – Școala duminicală – 11 iulie 2021

SCOPUL LECȚIEI:

Înțelegând față de cine se simțea apostolul Pavel dator să le vestească Evanghelia, să învățăm să nu ne fie rușine de Evanghelie. Totodată, să alcătuim două abordări pentru împărtășirea Evangheliei: una pentru cei care au o minimă cunoștință despre Evanghelie și una pentru cei care nu posedă o astfel de cunoaștere.

TEXTUL LECȚIEI: Romani 1:8-17

Verset cheie: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului”. Romani 1:16

CONTEXTUL LECȚIEI:

Trei dintre lucrările principale ale apostolului Pavel au fost în Antiohia, Corint și Efes. Aceste trei orașe au fost între cele mai mari zece orașe ale Imperiului Roman. Pavel însă a avut o dorință arzătoare de a vizita cel mai mare oraș al vremii sale, Roma, capitala imperiului și centrul lumii în acele vremuri. Zicala „toate drumurile duc la Roma” a fost mai mult decât proverbială pentru Pavel. Roma a fost de neegalat în lumea antică. După căderea Romei în antichitatea târzie, Europa nu va avea un astfel de centru până la Londra în secolul al nouăsprezecelea. Pavel a fost convins că Dumnezeu îl cheamă să slujească în Roma.

Pavel, cel care s-a numit Saul în perioada când a persecutat Creștinii, a scris o scrisoare romanilor înainte de călătoria sa la ei. În Roma exista și creștea o biserică formată, după toate probabilitățile, din persoanele prezente la Ierusalim la pogorârea Duhului Sfânt și convertite cu această ocazie (Faptele Apostolilor 2:10). Dintre cei convertiți la Ierusalim, au fost câțiva care au călătorit la Roma din varii motive. Dovada în acest sens se află în lista saluturilor personale pe care Pavel le scrie la finalul epistolei, în capitolul 16. A fost important pentru apostolul Pavel ca biserica din Roma să crească în direcția corectă. Aceștia au avut nevoie de o bază doctrinară solidă, dar au avut nevoie și de sfătuire duhovnicească. Această scrisoare îndeplinește ambele scopuri.

Apostolul Pavel a scris epistola către Romani în jurul anului 58 d. Hr. în timpul celei de-a treia călătorii misionare. Această dată este confirmată de Fapte 20:2-3, unde este relatat faptul că Pavel petrece trei luni în Grecia. Locul scrierii epistolei pare să fie orașul grec Corint, oraș ce a găzduit o biserică plantată chiar de apostol și unde acesta a slujit timp de optsprezece luni.

Conținutul epistolei reflectă experiența lui Pavel în a prezenta Evanghelia atât doctrinal cât și relațional în problemele cu care se confruntau creștinii maturi în credință. Astfel, Pavel, aflat în cei mai înfloritori ani ai lucrării sale, reușește să adreseze cele importante probleme ale bisericii, să respingă erorile de natură spirituală și să accentueze adevărurile de bază ale credinței creștine.

STRUCTURA LECȚIEI:

1. Puterea mărturiei (Romani 1:8-10)
   1. A Bisericii (v.8)
   2. A unei persoane (v. 9-10)
2. Puterea predicării (Romani 1:11-15)
   1. Percepție spirituală și roadă (v. 11-13)
   2. Îndatorare spirituală și disponibilitate (v. 14-15)
3. Puterea credinței (Romani 1:16-17)
   1. Depășirea rușinii (v.16)
   2. Descoperirea neprihănirii (v.17)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE:

• Cum putem îmbunătăți raportul dintre rugăciunile de „mulțumire” și cele de „cerere” în viața de credință?
• Care problemă este cea mai persistentă de obicei: a fi exasperat de faptul că Dumnezeu nu lucrează suficient de repede sau de faptul că Dumnezeu lucrează prea repede?
• În ce fel ne ajută Romani 1:16 să acționăm în conformitate cu prioritățile duhovnicești? 
• Cum ați explica cuiva diferența între credința oarbă și credința despre care vorbește Pavel?

APLICAȚII PRACTICE:

Cel mai recunoscut simbol creștin este crucea. Vedem acest simbol în biserici, sub formă de bijuterii, pe monumente și în cimitire. Pentru cei mai mulți, crucea este asociată cu moartea deoarece indică mormântul unei persoane dragi. În calitate de creștini, pentru noi crucea Domnului Isus reprezintă moartea, dar și victoria Domnului asupra morții. 

Însă, în același timp, crucea vorbește despre viață deoarece prin cruce ni se dă posibilitatea de a fi iertați de păcatele noastre, de a scăpa de pedeapsa morții veșnice și de a primi darul vieții veșnice. Pentru a primi viața veșnică, trebuie sa venim cu credință la cruce. Nu trebuie să ne fie rușine de acest lucru. Trebuie să credem că ea, crucea, reprezintă marea dragoste a lui Dumnezeu. Trebuie să venim încredințați că Domnul Isus are puterea de a ne mântui. La cruce a fost ridicată povara păcatului și orbirea noastră spirituală a fost transformată în credință.