SCOPUL LECȚIEI: Să învățăm despre contextul istoric al cărții Plângerile lui Ieremia și să înțelegem care erau motivele pentru care plângea poporul și despre importanța lamentării cu privire la păcat.
TEXTUL LECȚIEI: Plângerile lui Ieremia 5 VERSETUL DE AUR: Plângerile 5:21
“ Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!.“ — PLÂNGERILE 5:21
CONTEXTUL LECȚIEI
Ieremia și-a început activitatea pe la sfârșitul secolului VII î.Ch., când regatul celor două seminții din sud, Iuda și Beniamin, era pe cale să fie dus în robia babiloniană (586 î.Ch.). Parte din populație a fost strămutată chiar înainte de această dată.
Ieremia a trăit pe vremea a șapte regi de la Ierusalim: Manase, Amon, Iosia, Ioahaz, Iehoiachim, Ioiachin și Zedechia. Cei 40 de ani de activitate profetică s-au desfășurat pe timpul ultimilor cinci regi enumerați mai sus.
Profetul a vorbit într-o perioadă traumatică pentru poporul lui Dumnezeu. Cele zece seminții din regatul de nord fuseseră duse deja în robie de asirieni. Profeții Isaia și Mica au murit după ce mesajele lor au căzut pe urechi surde. Ieremia este ultimul dintre profeți chemat să-i avertizeze pe iudei și să-i anunțe că a venit vremea pedepsei. Ieremia s-a născut în timpul domniei lui Manase, împăratul apostat care a anulat în țară toate reformele bune făcute de tatăl său, Ezechia. Manase a făcut ca Iudei să ajungă într-o stare mai jalnică decât ,,neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel“ (2 Regi 21:2-9). La toate acestea, el a mai adăugat și uciderea lui Isaia, pe care l-a închis în trunchiul unui copac și l-a tăiat în două cu ferăstrăul.
Mesajele lui Ieremia au o tentă tragică, un fel de ,,Este prea târziu!“ amestecat cu o licărire de speranță că lucrurile se mai pot îndrepta încă. Ambivalența aceasta s-a născut dintr-o întâmplare amintită în capitolul 18 al cărții. Dumnezeu l-a trimis în casa olarului să vadă cum se fac vasele. Foarte mulți comentatori s-au grăbit să spună că lecția învățată acolo de Ieremia a fost că Dumnezeu poate face orice vrea El cu lutul. S-au scris o sumedenie de poezii și cântări pe această temă. Nu aceasta a fost lecția pe care i-a dat-o Dumnezeu! Adevărata lecție a fost că ceea ce poate face un olar este direct dependent de calitatea lutului, de felul în care se lasă el modelat de mâna olarului. Lutul decide ce fel de vas va ieși. Dacă el nu se lasă modelat, olarul îl va arunca iar pe roată. Nereușitele din istoria lui Israel nu i se datorează lui Dumnezeu. Lui i se datorează doar răbdarea cu care o ia mereu de la început!
STRUCTURA LECȚIEI
- Confruntarea (Plângerile 5:1-15)
- Adu-ți aminte! (v. 1)
- Rezultatul păcatelor „lor” (v. 2-14)
- Întoarcerea (v. 15)
- Mărturisirea (Plângerile 5:16-22)
- Păcatele „noastre” (v. 16-18)
- Suveranitatea Domnului (v. 19)
- Nădejde și teamă (v. 20-22)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- În ce fel ne influențează păcatele strămoșilor noștri? Sunt ele păcatele noastre sau ale lor? Cum putem scăpa de aceste influențe?
- Ce putem face în situația unei persecuții? Atunci când suntem persecutați de o persoană sau o situație, care este cel mai bun plan de acțiune?
- Cât de grave trebuie să fie consecințele păcatului pentru ca să plângem și ne jelim datorită păcatului? Ați făcut vreodată acest lucru? De ce, sau de ce nu?
- Cum am putea mângâia pe cineva care simte că Dumnezeu l-a uitat? Gândiți-vă la istoria lui Iov.
APLICAȚII PRACTICE
- În mijlocul suferinței noastre, știm că ne putem baza pe Dumnezeu și că El este credincios. Cu toate acestea, există momente în care nu simțim aceste lucruri. Poate există situații în care mărturisim și ne pocăim de păcatele noastre însă nu experimentăm de loc milă, și în aceste situații este posibil ca Dumnezeu să pară distant, sau absent. Lauda și închinarea sunt înlocuite de jale și plâns. La fel ca cei rămași într-un Ierusalim distrus, tot ce putem vedea este devastare; singurul lucru pe care îl dorim este să ne asigurăm că Dumnezeu vede și știe ceea ce trăim.
- Plângerile lui Ieremia ne ajută să găsim un limbaj care să-i spună lui Dumnezeu durerea foarte profundă, foarte reală, pe care ne-o amintim sau pe care încă o trăim. Cartea servește ca o invitație de a duce aceste lucruri la Dumnezeu. După cum a scris Pavel, „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură[b] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 8: 38-39). Deși includerea Plângerilor în Biblie poate părea ciudată, aceasta oferă dovezi ale adevărului afirmației lui Pavel. Niciun asediu, nicio foamete, nicio distrugere, nicio robie, niciun exil nu ar putea separa poporul lui Dumnezeu de dragostea Sa. Dumnezeu a demonstrat această dragoste în Domnul Isus Cristos, care a oferit o cale pentru toți oamenii să se întoarcă la Domnul și să experimenteze binecuvântările Lui.