SCOPUL LECȚIEI: Să rezumăm rezultatele excursiei pe care Neemia a făcut-o noaptea în Ierusalim și să explicăm de ce credința în Dumnezeu și o planificare atentă nu sunt neapărat contradictorii.
TEXTUL LECȚIEI: Neemia 2:11-20 VERSETUL DE AUR: Neemia 2:17
“Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de ocară!” — Neemia 2:17
CONTEXTUL LECȚIEI
Neemia a sosit pentru prima dată la Ierusalim în anul 445 î.Cr. „Rămășița” iudeilor întorși din robie se afla deja în țară de aproximativ 90 de ani. Zorobabel și generația lui muriseră între timp. În locul lor trăia acum o altă generație, în cei 90 de ani de viețuire în Israel, evreii reconstruiseră Templul, e drept cu dimensiuni mult mai mici și mai modeste decât fosta construcție ridicată de Solomon. Întreaga lucrare durase numai patru ani, patru luni și zece zile (Hagai 1:15 și Ezra 6:15). După alți 60 de ani venise în Ierusalim și Ezra însoțit de 2.000-3.000 de oameni (Ezra 8:1-14). Condițiile morale și spirituale în care trăiau evreii erau de plâns. Mai marii poporului, preoții, leviții și mulți din popor contractaseră căsătorii mixte cu femeile din neamurile idolatre din jur. Chiar dacă nu a produs o întoarcere totală spre idolatrie, această condiție încuraja practicarea ei pe teritoriul Israelului. Mai mult, stricarea purității neamului punea în pericol însăși existența lui distinctă în istorie. Nu este de mirare că Ezra s-a umplut de consternare și de mânie (Ezra 9:3-15).
Acum, după alți 12 ani, se întoarce la Ierusalim Neemia. Situația găsită de el nu este mai puțin tragică. Zidurile cetății erau încă în ruină, iar poporul era fără viziune și fără vlagă, departe de strălucirea care ar fi trebuit să-i încununeze destinul mesianic.
STRUCTURA LECȚIEI
- Inspecția cetății (Neemia 2:11-16)
- Sosire și așteptare (v. 11)
- Evaluarea pagubei (v. 12-16)
- Chemarea liderilor (Neemia 2:17-18)
- Încurajarea de a construi (v. 17)
- Dovada mâinii lui Dumnezeu (v. 18)
- Criticii își primesc răspunsul (Neemia 2:19-20)
- Cuvinte de dispreț (v. 19)
- Cuvinte din convingere (v. 20)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- De ce a mers Neemia la Ierusalim noaptea? Există oare situații când trebuie să facem lucrări în secret, cel puțin la început? Consultați textele din Matei 6:3-6, Marcu 7:24, Ioan 7:10, 18:20.
- E mai ușor să reparăm o situație dezastruoasă, sau o situație bunicică, însă nu destul de bună? De ce, sau de ce nu? Consultați textul din Luca 12:16-21.
- Există situații când ați refuza să ajutați pe cineva la o lucrare creștină?
APLICAȚII PRACTICE
Adesea, atunci când cerem ajutor, spunem: „Dă-mi o mână de ajutor cu asta”. Iată o întâmplare care ilustrează înțelepciunea de a cere ajutor atunci când o sarcină este prea mare pentru noi. Se spune că un tată a urmărit prin fereastra bucătăriei cum fiul său cel mic încerca să miște o piatră mare în curte. Băiatul nu avea destulă putere pentru a răsturna piatra. La un moment dat, tatăl a ieșit afară și l-a întrebat pe băiat:
- Nu poți ridica piatra?
- Nu, tată, pur și simplu nu pot.
- Folosești toată puterea pe care o ai?
Băiatul a răspuns:
- Da, dar pur și simplu nu o pot mișca.
Tatăl a răspuns:
- Nu, nu folosești toată puterea pe care o ai pentru că nu mi-ai cerut să te ajut.
Neemia avea să aibă nu doar o piatră, ci o grămadă întreagă de pietre și moloz pentru a reconstrui zidul Ierusalimului. Dar mâinile cerești și pământești l-au ajutat mai mult decât suficient. La fel ca băiețelul din întâmplarea noastră, eforturile noastre contează, dar nu vom reuși pe cont propriu. Dacă îi cerem ajutorul Tatălui nostru, el ne ajută cu fiecare sarcină pe care ne-o dă. Rugăciunea fierbinte din partea lui Neemia a jucat un rol vital (Neemia 1: 4-6, 11; 2: 4; 4: 9; 6:14).