TEXTUL LECȚIEI: Isaia 53:4-11 VERSETUL DE AUR: Isaia 53:5
“Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.“ — Isaia 53:5
SCOPUL LECȚIEI: Să înțelegem ce poate să realizeze slujitorul Domnului prin suferință și să explicăm în ce fel a împlinit Domnul Isus profeția lui Isaia.
CONTEXTUL LECȚIEI
Considerat „evanghelistul Vechiului Testament”, profetul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca să dea lumii cufundate în întuneric cea mai luminoasă carte de profeție mesianică. Isaia este cel mai citat profet în Noul Testament, iar cartea sa este pe locul doi în numărul de citări, după cartea psalmilor.
Numele primit de la părinți dovedește că tatăl lui, Amoț, a fost un om evlavios. Din punct de vedere uman, Isaia a avut un mare avantaj social pentru că s-a născut la palatal regal și a fost crescut la Curte. Starea socială a lui Isaia a fost înaltă. Cartea lui poartă pecetea unui om cu educație aleasă: stil elegant și foarte îngrijit, excelează în proza poetică, ritm și gradație a descrierilor, bogăție de pasaje cu o deosebită frumusețe literară. Ca spiritualitate, copilul acesta a crescut până la statura unui om vrednic să fie pus de către evrei alături de Moise și Ilie.
A fost nepotul împăratului Ioas și văr cu împăratul Ozia, unul din motivele pentru care a fost așa de devastat de moartea lui Ozia (Isaia 6:1).
Isaia a avut avere, rang și educație. Acestea i-au creat anumite avantaje, dar nu l-au împiedicat să fie profet. Întâlnirea supranaturală din Templu i-a făcut foarte clar care a trebuit să-i fie destinul și chemarea lui în viață.
Cei 60 de ani de activitate ai lui Isaia încep atunci când cele 10 seminții din Regatul de Nord a lui Israel erau aproape să fie cucerite de Asiria și duse în robie. Se încheiau astfel aproximativ 200 de ani de tristă istorie în care Israelul rătăcise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai puțin de 19 împărați din opt dinastii diferite.
Sub amenințarea lui Tiglat-Pileser al Asiriei, Israelul intră în alianță cu Siria și Damascul. Împăratul Ahaz din Iuda refuză să se alăture acestei alianțe și este ținta unei invazii de pedepsire (2 Regi 16 și 2 Cronici 28). Ahaz cere ajutorul puternicei Asirii, care zdrobește Siria și Israelul, dar ia sub tutela sa și micul regat al lui Iuda.
Vasalitatea împărăției lui Iuda durează până când Ezechia se răscoală (2 Regi 18). La această răscoală îl îndeamnă Isaia care îl încurajează să iasă din orice alianțe omenești și să se încreadă numai în Iehova. Speriat însă de amenințarea asiriană, Ezechia ascultă de alte glasuri care-l îndemnau să se alieze cu Egiptul, singura putere rivală pe măsura Asiriei (Isaia 30:2-4). Când Sanherib, noul împărat al Asiriei, vine să pedepsească regatul lui Iuda, Egiptul ezită să trimită ajutor, iar Ezechia este forțat să se umilească, capitulând și plătind un mare preț în argint și aur (2 Regi 18:13-16). În secret însă, Iuda continuă să flirteze cu Egiptul. Aflând despre situația aceasta, Sanherib se întoarce să-și zdrobească toți rivalii. Din imensele trupe îndreptate înspre Egipt, desprinde o armată pe care o trimite să cucerească Ierusalimul (Isaia 36 – 37).
În panica asediului, Ezechia ascultă de Isaia, strigă către Iehova și rezultatul nu întârzie să apară: Dumnezeu Însuși luptă cu asirienii producându-le o mare înfrângere din care Sanherib nu și-a mai revenit niciodată. Împărăția lui Iuda este eliberată astfel de orice amenințare și, pentru o perioadă de timp, se va bucura de pace, liniște și prosperitate.
ROBUL DOMNULUI:
Robul Domnului este unul dintre cele mai importante personaje din cartea Isaia. Termenul de „rob” se referă uneori la întregul popor al lui Israel, descriind astfel relația specială pe care poporul legământului o avea cu Domnul (Isaia 41:8). În alte locuri, termenul „rob” apare pentru a descrie o rămășiță a poporului Domnului, referindu-se în mod special la cei care au rămas după robia babiloniană (Isaia 48:20). În alte pasaje, cuvântul „rob” este folosit pentru a descrie o persoană căreia i se încredințase un rol special. În Isaia, patru pasaje – denumite adesea cântecele robului – au această utilizare pentru a ne îndrepta privirile către Mesia: Isaia 42:1-9, 49:1-6, 50:4-9 și 52:13-53:13.
STRUCTURA LECȚIEI
- Moartea Robului (Isaia 53:4-9)
- Disprețuit, lovit, străpuns (v. 4-6)
- Chinuit, asuprit, ucis (v. 7-9)
- Bucuria Robului (Isaia 53:10-11)
- Scop suveran (v. 10)
- Succes sfânt (v. 11)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Oare suferința are un scop în viețile noastre? De ce credeți că îngăduie Dumnezeu să suferim?
- Oare e corect că Domnul Isus a fost pedepsit pentru păcate pe care nu le-a comis? Cum putem explica faptul acesta având în vedere dreptatea și harul lui Dumnezeu? Vezi 2 Corinteni 5:21.
- În ce fel ne poate ajuta lecția de astăzi să ne schimbăm gândurile, cuvintele, acțiunile și să fim gata să slujim mai mult?
APLICAȚII PRACTICE
- Nu e ușor să te întorci cu picioarele pe pământ după o incursiune în minunatul text din Isaia 53. Descrierea profetică a suferințelor Domnului Isus la cruce, reprezintă cu certitudine unul dintre cele mai clare exemple ale harului și dragostei lui Dumnezeu pentru noi, oamenii muritori. Moartea Domnului Isus nu a fost un accident, sau o tragedie întâmplătoare, ci a reprezentat împlinirea planului divin de salvare a umanității.
- Noi, creștinii, suntem privilegiați să trăim în perioada aceasta a împlinirii profeției lui Isaia și să ne bucurăm de realitatea aceasta, cunoscând și profeția și împlinirea ei. Noi putem să vedem lucrurile dintr-o perspectivă pe care Isaia nu a putut-o vedea decât parțial. Să nu luăm cu ușurință acest privilegiu, ci să trăim în așa fel încât acest lucru să fie clar pentru toți cei din jurul nostru, iubind pe Dumnezeu și pe semenii noștri.