SCOPUL LECȚIEI: Să recapitulăm aspectele cele mai importante ale lucrării și mesajului lui Ioan Botezătorul; să descoperim asemănările și deosebirile dintre cele două botezuri menționate de Ioan; să ne facem o cercetare personală a atitudinilor inimii, pentru a nu fi asemănați cu puii de viperă.
TEXTUL LECȚIEI: Matei 3: 1–12 VERSETUL DE AUR: Matei 3: 3
“Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: ‘Iată glasul celui ce strigă în pustiu: “Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.”’” — Matei 3:3
CONTEXTUL LECȚIEI
În vremea Domnului Isus, la fel ca în secolele de mai înainte, religia iudaică gravita în primul rând în jurul Templului de la Ierusalim (controlat de saducheii bogați, aliați ai romanilor), iar apoi în jurul sinagogilor locale (conduse de farisei și cărturari, experți în Scriptura evreilor). După cum ne spune și Domnul Isus, ambele aspecte deveniseră poveri apăsătoare, împiedicându-i pe oameni în relația lor cu Dumnezeu (Matei 23:13-39). Autoritățile religioase așezaseră sarcini grele asupra oamenilor din popor (23:4). Implicația clară era că Dumnezeu nu este accesibil oamenilor de rând. Aceleași autorități alcătuiseră un sistem complicat de reguli și rânduieli care nu puteau fi respectate întocmai de popor. Pe lângă faptul că îi împiedicau pe oameni să se apropie de Dumnezeu, acești conducători erau preocupați de menținerea păcii cu stăpânirea romană (Ioan 11:48). Ca reacție la o astfel de stare, unii evrei s-au orientat spre mișcări monastice. Alții l-au căutat pe Dumnezeu printr-un stil de viață ascetic, prin meditații în pustietate, iar alții au fost atrași de mișcări profetice extremiste, care promiteau eliberarea de sub jugul roman; unele din aceste mișcări au dus la răscoale (vezi de exemplu Faptele Ap. 5:34-37).
Lucrarea lui Ioan Botezătorul nu a fost ceva cu totul neobișnuit în acest cadru religios. Ea a fost însă unică din două puncte de vedere, aspecte care l-au făcut cunoscut în vremea lui. Primul aspect are de a face cu epitetul pe care-l folosim până în zilele noastre: ”botezătorul” (Matei 3:1). Evreii aveau ritualuri de purificare prin spălarea propriilor mâini, picioare, si uneori a întregului trup – niciodată ale altora. Asemenea spălare era văzută ca un mod de a îndepărta păcatul și necurăția (Ezechiel 36:25). În gândirea lor, era imposibil ca o persoană să îndepărteze necurăția altei persoane. Nici un preot sau învățător al legii nu ar fi spălat un alt om. Ioan însă, a fost diferit. Botezul său servea ca un simbol puternic al conținutului mesajului său. Acest mesaj era cel de-al doilea aspect distinctiv. El nu le-a cerut oamenilor să se retragă în pustietate, și nici nu le-a promis eliberare de sub stăpânirea romană. În schimb, le cerea să se pocăiască în pregătire pentru lucrarea măreață pe care Dumnezeu avea să le-o descopere în curând.
Ceea ce l-a făcut pe Ioan popular in opinia multor categorii de evrei, a fost accentul pe o a doua șansă pentru omul de rând și accentul pe realitatea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor. Atât Noul Testament cât și istoricul Iosephus Flavius (37-100 dCr.) atestă popularitatea de care s-a bucurat Ioan. Refuzul lui de a face compromisuri și hotărârea lui de a proclama adevărul au dus în cele din urmă la moartea sa, din ordinul lui Irod Antipa, regele-lacheu al romanilor (Matei 14:1-12).
STRUCTURA LECȚIEI
- Chemat să mărturisească (Matei 3: 1–4)
- Cadrul lucrării (v. 1)
- Mesajul lui Ioan (v. 2-3)
- Mesagerul (v. 4)
- Chemați la pocăință (Matei 3: 5-10)
- Ascultători receptivi (v. 5-6)
- Dușmani împietriți (v. 7-10)
- Chemat să pregătească (Matei 3: 1–4)
- Lucrarea lui Ioan din prezent (v. 11a)
- Profeție despre lucrarea care va urma (v. 11b-12)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Care sunt avantajele și dezavantajele prezentării Evangheliei în context cultural? Ce ne învață următoarele pasaje: Leviticul 19:27; 1 Corinteni 9:19-23; 11:3-16; 1 Timotei 2:9-10; și 1 Petru 3:3?
- Există situații în care ne este permis (ca creștini) să vorbim aspru altora, așa cum a făcut-o Ioan? Motivați-vă răspunsul. Apoi citiți următoarele pasaje: Faptele Ap. 8:20; 18:6; Tit 1:13; și 1 Petru 3:15-16.
- Pe măsură ce rodim în viața de credință (Galateni 5:22-23), care roade stricate (ale firii) ar trebui să fie primele care dispar (5:19-21)? Să ne lăsăm cercetați de următoarele pasaje: Romani 1:29-31; 2 Corinteni 12:20; Efeseni 4:25-32; 5:3-5; Filipeni 4:8-9; și Coloseni 3:5-12.
- Când medităm la lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră, care aspecte ne vin în minte mai întâi: lucruri în care trebuie să sporim, sau lucruri pe care trebuie să încetăm a le face?
- Care sunt măsurile pe care trebuie să le punem în aplicare pentru a îndepărta pleava din viața noastră?
APLICAȚII PRACTICE
- Adesea persoanele care promovează de unele singure câte o cauză (și care se dovedesc mai târziu că au avut dreptate) sunt etichetate ”voci în pustiu.” Asemenea persoane se simt adesea singure, nesprijinite în eforturile lor de a schimba situația, și de multe ori sunt criticate pentru opiniile lor. Ele au capacitatea de a întrezări un viitor care multora le este greu de priceput, și înspre care ele îi cheamă pe ceilalți să se pregătească. La fel ca Ioan Botezătorul, acest gen de persoane, în loc să fie apreciate sunt atacate.
- Lecția de azi ne reamintește că trebuie să ne pregătim pentru venirea lui Cristos – în cazul nostru, cea de-a doua venire. O parte din pregătire constă în slujirea ca voci în pustiu – pronunțând-ne împotriva răului, care se află atât în lume cât și printre poporul Domnului.
- Tată, ajută-ne să ne cercetăm inimile așa încât să fim gata la venirea Fiului Tău. Ajută-ne să aducem roadele pe care ni le ceri, și întărește-ne în mărturisirea noastră că venirea Domnului Isus este aproape. Amin.
Traducerea și adaptarea: Narcis Pașca