TEXTUL LECȚIEI: Marcu 1:16-20; Luca 14:25-33 VERSETUL DE AUR: Luca 14:27
SCOPUL LECȚIEI: Să aprofundăm învățătura Domnului Isus cu privire la ucenicie; să ne evaluăm preocupările în lumina acestei chemări la ucenicie; să ne cercetăm dacă suntem cu adevărat ucenici ai lui Cristos.
“Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”— Luca 14: 27
CONTEXTUL LECȚIEI
Prima parte a lecției de azi se găsește la începutul Evangheliei lui Marcu. Evanghelia începe cu propovăduirea lui Ioan Botezătorul care a chemat poporul la pocăință și curățire, pregătind calea pentru sosirea iminenta a regelui divin (Marcu 1:2-8). Apoi ne este descris botezul Domnului Isus, identificat de o voce din cer ca fiind Fiul lui Dumnezeu (1:9-11). După triumful asupra ispitelor, Domnul Isus repetă chemarea făcută de Ioan, la pocăință, proclamând că împărăția promisă de Dumnezeu este aproape (1:14-15).
Venirea împărăției lui Dumnezeu este tema centrală a învățăturii Domnului Isus. Împărăția lui Dumnezeu reprezintă restabilirea domniei Sale asupra întregii creații, în special asupra omenirii răzvrătite. Cuvintele bine-cunoscute ale rugăciunii Tatăl Nostru exprima această idee: „Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.” (Matei 6:10). Domnul Isus leagă venirea și lucrarea Sa de inaugurarea Împărăției lui Dumnezeu. Această domnie urmează să se întindă în viitor până la marginile pământului (Faptele Ap. 1:8), și va fi deplină la întoarcere Domnului Isus ca împărat (1:11). În lumina acestor adevăruri, Domnul Isus își cheamă primii ucenici.
A doua parte a lecției, din Evanghelia lui Luca, descrie evenimente derulate în timpul ultimei călătorii spre Ierusalim. Domnul Isus știa că urma să moară acolo, și a dorit să-și înștiințeze ucenicii. (Luca 9:22, 44). Însă ei nu au înțeles (9:45). Mulțimile care i s-au alăturat așteptau să-l vadă triumfând ca rege. Domnul Isus a triumfat, însă nu în felul în care se așteptau ei!
STRUCTURA LECȚIEI
A. Răspunde chemării (Marcu 1:16-20)
- Adunare (v. 16-18)
- Părăsire (v. 19-20)
B. Socotește costul (Luca 14:25-33)
- Un angajament suprem (v. 25-27)
- Un angajament bine cumpănit (v. 28-30)
- Un angajament absolut (v. 31-33)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- S-ar putea ca Dumnezeu să ne cheme în lucrarea Sa în săptămâna care ne stă înainte; care sunt domeniile de slujire în care ar putea să o facă? Care sunt metodele pe care Satan le poate folosi să ne descurajeze? Cum ne putem împotrivi acestor metode?
- Există situații în care chemarea la slujire nu trebuie urmată de un răspuns imediat? De ce? Citiți Neemia 1:1-4, 11; 2:11-16; Hagai 1:9; Luca 9:59-62; 14:31; Romani 10:2; Galateni 1:15-18; și 1 Ioan 4:1.
- Care sunt aspectele cu care ne vom zbate când vom încerca să ne “urâm” familia în sensul pe care a vrut Domnul Isus să-l aibă acest cuvânt? Ce înțelegem din următoarele pasaje: Ezra 10:1-17; Iov 2:7-10; Luca 8:19-21; și 1 Corinteni 7:12-16?
- E posibil ca răstimpul în care stăm și socotim costurile să se lungească și să devină amânare și, în realitate, necredință?
- Cum vom ști dacă am renunțat la totul pentru a-L urma pe Cristos?
APLICAȚII PRACTICE
- Cele două pasaje din lecția de azi prezintă două idei aparent incompatibile. Isus, prin venirea Sa, inaugurează domnia promisă a lui Dumnezeu, dar, în același timp ne avertizează că victoria se câștigă prin slăbiciune, umilință și suferință. Nu am fost chemați să fim martori oculari ai lucrării Domnului Isus, însă la fel cu cei patru din lecție (Petru, Andrei, Iacov și Ioan) avem misiunea de a lărgi împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus ne cheamă să fim uneltele Sale, așa încât voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ precum în ceruri.
- Suntem chemați la ceva mai presus de o identitate creștină doar cu numele. Această chemare ne cere să dăm totul. Ne cere să ne reevaluăm relațiile cele mai apropiate, și în același timp ne cere să ne iubim familiile și prieteni mai mult ca oricând. Chemarea ne solicită să ne punem averile și timpul la dispoziția lui Dumnezeu, să ne investim resursele pământești pentru un câștig ceresc: suflete mântuite. Această chemare înseamnă să lăsăm în urmă multe comori pământești, dar să câștigăm nenumărate comori cerești (Luca 18:29-30).
- În gândirea unora, a fi creștin înseamnă să-L mărturisești pe Cristos, pe când termenul ucenic este rezervat acelora care sunt mai dedicați în a-L urma cu mai multă seriozitate. Noul Testament nu ne învață această distincție. Dacă îl mărturisești pe Cristos ca Domn trebuie să ai în vedere (să socotești) costul acelei mărturisiri. Te va costa tot ce ai, dar răsplata (dacă putem spune așa) este că vei fi părtaș la domnia veșnică și victorioasă a Dumnezeului celui Atotputernic.