Text: Iacov 4:1-10
Verset de aur: Iacov 4:8
Prezentarea lecției:
Scopul – Să înțelegem învățătura lui Iacov despre mândrie; să explicăm mândria și smerenia ca realități diametral opuse; și să realizăm că adevărata relație cu Dumnezeu presupune supunere în smerenie.
Contextul lecției:
Autorul acestei epistole este Iacov, fratele de corp al Domnului Isus. El nu a fost ucenic al lui Isus în timpul lucrării Lui dar după înviere a devenit credincios și a fost unul dintre conducătorii bisericii din Ierusalim. Totuși, el nu menționează legătura de familie cu Isus, ci se descrie ca doar ca un „rob al lui Dumnezeu” (Iacov 1:1).
Unii cred că această epistolă a fost scrisă ca răspuns la o interpretare prea entuziastă a învățăturii lui Pavel privitoare la credință. Acest punct de vedere extrem, numit antinomianism, susține că, prin credința în Hristos, suntem eliberați în întregime de toată Legea vechi-testamentară, de tot legalismul, de toată legea seculară și de toată moralitatea societății. Cartea Iacov le este adresată creștinilor evrei împrăștiați printre neamuri (Iacov 1:1). Martin Luther, cel care a detestat această epistolă și a numit-o „epistola de paie”, nu a reușit să-și dea seama că învățătura lui Iacov cu privire la fapte completează – nu contrazice – învățătura lui Pavel privitoare la credință. În timp ce învățăturile pauline se concentrează pe îndreptățirea noastră în fața lui Dumnezeu, învățăturile lui Iacov se concentrează pe faptele care exemplifică acea justificare. Iacov le-a scris evreilor ca să-i încurajeze să continue să crească în această nouă credință creștină. Iacov subliniază faptul că faptele bune vor curge în mod natural din cei care sunt umpluți cu Duhul Sfânt și se întreabă dacă cineva poate sau nu avea o credință mântuitoare, dacă roada Duhului Sfânt nu poate fi văzută, în mare parte așa cum descrie Pavel în Galateni 5.22-23.
Structura lecției:
A. Lupta împotriva poftelor firii (Iacob 4:1-3)
- Lupta din interior (v.1, 2a)
- Lupta în rugăciune (2b, 3)
B. Lupta împotriva mândriei (Iacob 4:4-6)
- Prietenia cu lumea (v. 4)
- Har pentru cei smeriți (v. 5-6)
C. Lupta împotriva diavolului (Iacob 4:7-10)
- Supunerea față de Dumnezeu (v. 7, 8)
- Înălțați de Dumnezeu (v. 9, 10)
Întrebări pentru discuție:
- Cum putem să ne ținem mândria sub control, fără a ne pierde respectul sau încrederea de sine?
- Care este rolul rugăciunii în rezolvarea conflictului dintre mândrie și supunere?
- Ce strategii avem la dispoziție pentru a rezista diavolului?
- Ce măsuri practice putem implementa ca să ne asigurăm că nu ne obișnuim cu păcatul din viețile noastre?
Aplicații practice
- Smerenia, prin natura ei, este o atitudine și o practică personală. Cum putem practica smerenia?
- În primul rând, meditând la măreția lui Dumnezeu. Când ne dăm seama de vastitatea creației lui Dumnezeu, de frumusețea și de complexitatea acesteia, reacția naturală este să ne simțim foarte mici și neînsemnați.
- În al doilea rând, amintindu-ne de dragostea fără limite pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, Pavel spune că pe când eram noi păcătoși, dușmani ai lui Dumnezeu, Christos a murit pentru noi (Romani 5:6-11). Dragostea noastră e contaminată de egoism, dar dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită.
- În al treilea rând, slujind pe cei din jurul nostru, în special pe cei marginalizați.