Text: Luca 1:26-31; 2:22, 25-35
Verset de aur: Luca 2:30-31
Prezentarea lecției:
Scopul lecției: Să ne familiarizăm din nou cu vestea minunată primită de Maria; să înțelegem de ce a fost Simeon profund mișcat în momentul întâlnirii cu pruncul Isus.
Contextul lecției:
Palestina secolului întâi era compusă din trei provincii: Galileea, Samaria și Iudeea. Lucrarea Domnului Isus s-a desfășurat în toate aceste regiuni, dar Îl găsim la început în Galileea. Acesta era „țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor” (Matei 4:15). Era un ținut deluros, udat suficient de ploi încât să fie propice cultivării pământului și pășunatului, prin urmare avea un caracter rural în cea mai mare parte. Din punct de vedere geografic, între Galileea și Ierusalim se afla interpus teritoriul Samariei.
Luca precizează că locuința Mariei era în satul Nazaret din Iudeea (Luca 1:26; vezi și Marcu 1:9). Lipsa de importanță a micuțului Nazaret, distanța lui față de Ierusalim, și situarea lui într-o zonă nu tocmai pură etnic, din punctul de vedere al evreilor, făceau puțin probabil ca Nazaretul să fie locul încare să locuiască mama lui Mesia, promisul lui Israel. Despre reputația Nazaretului putem citi și în Ioan 1:46.
Poporul evreu a înțeles importanța integrării copiilor noi-născuți în poporul lui Dumnezeu. Părinții lui Isus au procedat conform legii evreilor. L-au tăiat împrejur în a opta zi (Luca 2:21), însemnându-L în mod oficial ca fiu al legământului. Acest eveniment ar fi trebuit să fie, în mod normal, un prilej de bucurie pentru micuța familie, în mijlocul familiei și al prietenilor. Cu acestă ocazie, pruncul a primit în mod oficial numele Isus.
Evenimentele menționate mai sus s-au întâmplat pe când familia mai locuia încă la Betleem, o localitate la 2-3 ore distanță de templul din Ierusalim (mergând pe jos). Luca precizează că familia a rămas în Cetatea lui David până la data în care Maria a putut să îndeplinească ritualul de curățire la templu (Luca 2:22). Aceasta înseamnă 33 de zile după tăierea împrejur a copilașului, sau 40 de zile după nașterea sa (Leviticul 12:4).
Structura lecției:
Îngerul înștiințează (Luca 1:26-31)
- Vizita îngerului Gabriel (v. 26-27)
- Îndurare înaintea lui Dumnezeu (v. 28-31)
Duhul descoperă (Luca 2:22, 25-35)
- Copilul este prezentat (v. 22)
- Așteptarea ia sfârșit (v. 25-27)
- Mântuirea este văzută (v. 28-32)
- Gândurile sunt descoperite (v. 33-35)
Întrebări pentru discuție:
- Ce vei face data viitoare când vei fi „tulburat” de un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu? Există situații când e mai bine să păstrezi aceste frământări doar pentru tine, fără să le împărtășești altora?
- Cum putem învăța să nu ne temem de lucrurile de care Scriptura ne spune că nu trebuie să ne fie frică?
Aplicații practice
- Ce alte lucruri putem face, ca biserică, ca să-i înconjurăm pe copii cu dragostea familiei lărgite a adunării?
- Au mai rămas lucruri pe care încă trebuie să le facem înainte de a fi gata să fim „sloboziți în pace?” Care din eroii din Evrei 11 ne inspiră în acest sens? Citiți de asemenea 2 Timotei 4:6-8 și vedeți în ce măsură ne influențează răspunsurile.