Dumnezeu Însuși a intenționat ca sărbătoarea să fie o componentă a umblării noastre pe acest pământ, a vieții noastre individuale, familiale, dar și comunitare, ca popor al Domnului. Când citim capitolul 23 al cărții Leviticul, vedem cum Dumnezeu Însuși poruncește instituirea unor sărbători „în cinstea Lui”, sărbători care gravitează în jurul Persoanei și lucrării Sale.
Aș îndrăzni să afirm că cea de-a zecea aniversare a Corului Agape, manifestare găzduită de Biserica Baptistă Română Metropolitană din Chicago, în intervalul 26-28 Octombrie a conținut toate ingredientele unui asemenea eveniment.
Centralitatea Domnului a fost vizibilă, primordial chiar prin tema pe care fondatorii mișcării Agape au conferit-o acestui eveniment: Christos în Centru, o temă care ne atenționa de pe fiecare banner promoțional, că oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a demara și apoi pentru a continua această lucrare trebuie prețuiți, apreciați, dar Cel Căruia Îi este destinată cinstea, lauda, închinarea este Domnul.
Curățirea era un alt element pregătitor ce preceda participarea la sărbătorile Domnului în vechime. Am admirat spiritul frumos în care în biserica locală s-au desfășurat pregătirile pentru sărbătoare, gândindu-ne nu doar la curățenia locașului de închinare sau gospodinele la curățarea cartofilor, ci la o purificare a sufletului, care să ne coaguleze ca popor al Domnului și să ne înzestreze cu o dispoziție adecvată pentru închinare. Un ton similar l-a dat, pastorul Iacob Brâncovan, cel alături de care „am conspirat” aducerea evenimentului la Chicago, omul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a începe și a continua lucrarea corului Agape. Nu e vorba doar de tonul muzical (tonul face muzica), ci de semenalul spiritual, de sfințiere prealabilă, de focalizare nu numai asupra aspectelor tehnice ale închinării prin muzică, ci mai ales asupra obiectivului final al acesteia: prezența Domnului în mijlocul laudelor noastre. E un ton pe care l-am sesizat în toate discuțiile prealabil, în toate răvașele pe care dumnealui le-a expediat în preambulul sărbătorii.
Comunitatea joacă un rol esențial în sărbătoare, strângerea poporului laolaltă. Înainte de a vorbi despre participarea comunității românești din America, aș dori să subliniez mobilizarea exemplară a congregației locale. Biserica Baptistă Română din Chicago dispune de o casă de rugăciune spelendidă, ce poate acomoda la serviciile de închinare peste 1000 de persoane. Însă marea bogăție, marea valoare a bisericii din loc este conferită de cei ce sunt mădulare, membrii în trupul spiritual al lui Christos. Fără suportul zecilor de voluntari ce au asigurat pas cu pas, pregătirea și derularea evenimentului, găzduirea și reușita unei asemenea manifestări ar fi fost o misiune imposibilă. Începând cu echipele de rugăciune care au mijlocit asistența Domnului, continuând cu membrii Comitetului de Conducere, respectiv ai Comitetului de Organizare și cu toți voluntarii implicați, fiecare slujitor și fiecare departament de slujire deține un merit frumos în reușita lucrării. Administrația, chiar a administrat cu multă hărnicie facilitățile pe care care Biserica le-a pus la dispoziție, echipele de la Departamentul Audio Video și-au dat toate silințele ca să reușim să ne auzim bine și să izbutim să transmitem mai departe, prin intermediul Internetului bucuria experimentată în interiorul zidurilor bisericii. Echipa de la Credo Tv a fost și ea la mare înălțime și când spun lucrul acesta nu mă refer doar la camera montată la mare altitudine, pe brațul înalt al macaralei de filmare. Prezența lor ne-a reamintit ce important este ca în orice domeniu să beneficiezi de suportul profesioniștilor, al celor ce dețin expertiza de a face lucrurile și cu pasiune, cu inimă, dar și cu pricepere. Acomodarea unei mulțimi de peste o mie de oameni, sosiți la fața locului cu o întregă flotilă de mașini, nu a fost nici ea o misiune simplă. Dar lucrurile s-au derulat foarte bine, fără incidente, în perfectă ordine, grație suportului echipelor de ordine care au vegheat cu strășnicie întreaga logistică. Tinerii noștri au fost gazde primitoare, la fel cântăreții locali, care s-au integrat foarte armonios în marea cântăreților sosiți din toate colțurile Americii și nu numai. O mențiune specială trebuia acordată surorilor care au pregătit și au servit mesele oferite pe parcursul celor trei zile. Se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie puternică (și foarte obosită). E clar că în spatele unei biserici puternice se află surori slujitoare, care prin implicarea lor, de foarte multe ori discretă, departe de lumina reflectoarelor, asigură buna desfășurare a funcțiilor bisericii. De data aceasta, frații, bărbații s-au dovedit a fi ei ajutorul potrivit, oferind suport surorilor care au slujit la bucătărie și in sala (mai bine zis sălile) de masă. Apogeul provocărilor logistice a fost duminica, la prânz, când circa o mie de oameni au servit o masă gustoasă în mai puțin de o oră. O realizare posibilă prin buna organizare și munca eroică a tutror celor implicați. Evident că nu totul a mers „ca pe roate”. E clar că au fost și scăpări, pe ici pe colo erori, lacune, inabilități, pe care nu e locul să le menționez aici. Sunt lecții pe care oricât de bine te-ai fi pregătit în prealabil, nu ai cum să le înveți decât în vâltoarea evenimentelor, imperfecțiuni care ne reamintesc că în pofida reușitei evenimentului, încă e loc de mai bine și de mai mult în slujirea fiecăruia.
În ceea ce privește comunitatea credincioșilor evanghelici români din America, trebuie să recunosc că am fost plăcut impresionat de numărul celor care au participat la această aniversare. Un cor splendid care ne-a captivat nu doar prin numărul coriștilor (circa 300 de persoane), ci și prin frumusețea repertoriului abordat. Desfășurătorul care pe lângă cântările corului și orchestrei, a inclus cântări congregaționale, intercalate de asemenea cu cuvântări din Scriptură, a reușit să îmbie fiecare participant la închinare, să evacueze orice impresie de spectacol, să ne transforme pe toți cei prezenți într-un cor de închinători. Ca atare, a fost un timp prezent pe care l-am sorbit cu sățietate, în timp ce erau evocate amintirile trecutului, ale începuturilor, ale anilor scurși, dar și anticiparea unui viitor, dătător de speranțe și de ce nu a veșniciei, la care toți tânjim cu dor. Ce frumos va fi în cer… . Până atunci, revenind cu picioarele pe pământ, sunt încredințat că credincioșii evanghelici români din America au nevoie de perpetuarea unor asemenea evenimente. Și nu doar evenimente, pentru că Agape Choir reprezintă o lucrare, o mișcare de înviorare spirituală. Trăim într-o țară uriașă, de dimensiunea unui continent. Trăim în diaspora, adică pur și simplu disipați, împrăștiați pe acest teritoriu uriaș. Avem nevoie de lucrări care să reușească să ne aducă împreună, să depășim distanțele și chiar disensiunile, care nu de puține ori sfâșie unitatea credincioșilor, a congregațiilor și comunităților locale. Iar prezența masivă a tinerilor, în număr de câteva sute, participarea lor entuziastă, constituie un alt temei de a privi cu nădejde dincolo de hotarul zilei de astăzi. Mulțumim tuturor celor care au venit, unii de foarte departe, pentru a ne fi aproape, alături, tuturor coriștilor, instrumentiștilor, dirijorilor, păstorilor, familiilor acestora, bisericilor reprezentate. Ne exprimăm recunoștința față de toți.
Ceea ce Bunul Dumnezeu ne-a hăruit să realizăm la Chicago în aceste zile, ne confirmă că există încă viață, viața care pulsează, energizează și chiar coagulează laolaltă trupul diasporei evanghelice românești din America de Nord. Dincololo de pasiunea pentru cântare, a fost plăcerea de a ne revedea, de a avea părtășie, de a povesti împreună, de a proclama cu toții centralitatea lui Hristos în ființa noastră. De aceea, cred că am încheiat acest episod de slujire fiind mai aproape unii de ceilalți și de Domnul, decât atunci când l-am început.
Iar desaupra tuturor acestora, e speranța că Dumnezeu a fost onorat prin adunarea noastră, că El a primit jertfa pe care I-am adus-o, că a privit cu bunăvoință spre noi și a pogorât în mijlocul nostru, în mijlocul laudelor pe care le-am înălțat spre El. Atunci adunarea, sărbătoarea, închinarea noastră și-a atins obiectivul principal. Solo Deo Gloria!
Din Chicago, cu dragoste,
Adrian Neiconi