Text: Coloseni 3:5-17
Verset de aur: Coloseni 3:12
Prezentarea lecției:
Scopul – Să identificăm câteva imperative legate de fapte evlavioase; să explicăm ce înseamnă omorârea firii vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou.
Contextul lecției:
Scrisoarea lui Pavel către Biserica din Colose s-a născut în timpuri grele, când învăţătura curată a Evangheliei era sub atacul pervertitor al ereziilor filosofiei gnostice. Din închisoarea Romei, Pavel aşterne pe hârtie rânduri de scriere profundă cu implicaţii care trec dincolo de timp şi de spaţiu prezentându-ni-l pe Cristos în copleşitoarea Lui importanţă cosmică. Pentru cititorul de azi, cele scrise de Pavel pot şi trebuie să constituie un ghid înspre înţelegerea persoanei şi lucrării Domnului Isus Cristos.
Erezia care pătrunsese în Colose era o încrucişare de noţiuni filosofice orientale şi de restricţii alimentare iudaice. Gnosticismul reuşise să strângă sub acelaşi acoperiş idei contrare şi nu de puţine ori contradictorii. Întreaga epistolă către cei din Colose este un răspuns dat atacului învăţătorilor eretici. Mesajul central al scrisorii este: „Cristos, plinătatea Dumnezeirii”, iar intenţia declarată a apostolului este aceea de a-i convinge pe cei ce L-au primit pe Cristos că, dacă îl au pe El, nu mai au nevoie de nimic altceva.
Lucrurile vechi de care să ne dezbrăcăm (Coloseni 3:5-9)
- Omorârea păcatelor (v. 5-7)
- Renunțarea la trecut (v. 8-9)
Lucrurile noi cu care să ne îmbrăcăm (Coloseni 3:10-14)
- O făptură nouă (v. 10-11)
- O îmbrăcăminte nouă (v. 12-14)
Roadele (Coloseni 3:15-17)
- Prin puterea lui Isus (v. 15-16)
- În numele lui Isus (v. 17)
Aplicație practică
- Neprihănirea înseamnă a face ceea ce este drept și corect. E strâns legată de înțelegerea biblică a dreptății: a dori să faci ceea ce este drept din perspectiva lui Dumnezeu și în baza Cuvântului Lui. Cel care iubește dreptatea dorește să facă ceea ce este drept și, în același timp, dorește se facă dreptate și pentru alții. Dar păcatul stă în calea dreptății. Păcatul este de două feluri: prin comitere sau omitere. În ochii lui Dumnezeu, cineva care încalcă în mod flagrant poruncile Lui e la fel de vinovat ca și cel care știe să îndrepte on nedreptate dar nu o face.