Text: Romani 2:1-12
Verset de aur: Romani 2:10-11
Prezentarea lecției:
Scopul – Să prezentăm ce spune pasajul citit despre dreptatea lui Dumnezeu; să explicăm de ce atragem judecata lui Dumnezeu asupra noastră atunci când îi judecăm pe alții; să identificăm situații când practicăm discriminarea și să ne pocăim de aceasta.
Contextul lecției:
Epistola către Romani este lucrarea cea mai importantă a apostolului Pavel. Niciuna dintre celelalte scrieri ale sale nu este la fel de bogată sau de bine organizată. În această epistolă întâlnim deopotrivă „cunoştinţele” lui Pavel şi „cunoştinţa” lui în arta de a le aranja într-un tratat de teologie sistematică. Dintre toate cărţile scrise cândva, aceasta este cea care a influenţat cel mai mult evoluţia şi cursul gândirii creştine.
Când Pavel a scris această carte, trecuseră deja aproximativ 25 de ani de propovăduire a Evangheliei de-a lungul şi de-a latul Imperiului Roman. Comunităţile creştine se răspândiseră pretutindeni, apărând în toate colţurile Imperiului. Era inevitabil ca această nouă învăţătură să ridice întrebări chinuitoare în inimile celor ce o întâlneau pentru prima oară. Cum se împăca Evanghelia iertării cu „dreptatea” lui Dumnezeu? Ce mai rămânea din „neprihănirea” cerută de Dumnezeu dacă păcătoşii erau iertaţi prin oferta gratuită a „harului”? Ce fel de relaţie era între această „Evanghelie” şi străvechea „Lege a lui Moise”? Nu-l desființa ea pe Moise? Şi ce mai rămânea din legământul „Avraamic”? Cum se putea ca „neamurile” să aibă parte de privilegiile aceluiaşi legământ făcut cu evreii? Ce se va alege din nivelul moral, dacă se răspândește acum vestea că Dumnezeu nu-i mai priveşte pe oameni prin filtrul pretenţiilor Legii, ci prin uşa deschisă a harului? Nu vor ajunge oare oamenii să creadă că este bine să păcătuim mai mult ca să se înmulţească şi mai mult harul? Ce mai rămânea valabil din promisiunile făcute de Dumnezeu Israelului? Mai rămânea în picioare statutul de popor al „legământului”? Va mai avea Israelul, care-L respinsese pe Mesia, un rol în istoria viitoare a lumii? Nu cumva „legământul cel nou” semnifica şi lepădarea Israelului ca popor? Multora dintre evreii evlavioşi li se părea că noua „Cale” propusă de Pavel (Fapte 22:4; 24:22) aruncă pe fereastră tocmai tradiţiile şi moştenirile care le erau cele mai dragi.
În lecția de astăzi vom studia numai o mică frântură din răspunsurile pe care le dă apostolul Pavel la toate aceste întrebări.
Omul care judecă (Romani 2:1-4)
- Ipocrizia de a-i acuza pe alții (v. 1)
- Așteptarea de a fi tratat în mod excepțional (v. 2-3)
- Evitarea pocăinței (v. 4)
Judecătorul ceresc (Romani 2:5-12)
- Fără excepții (v. 5-10)
- Fără favoritism (v. 11-12)
Aplicații practice
- Sistemul judecății lui Dumnezeu este cât se poate de drept: dacă nu păcătuim, suntem socotiți neprihăniți. Dar păcatele noastre atrag după sine pedeapsa lui Dumnezeu. S-ar putea ca noi să considerăm nedrept faptul că un singur păcat poate anula o viață întreagă de alegeri corecte, dar noi știm că situația stă altfel. Noi nu suntem oameni buni, care din când în când se confruntă cu câte un păcat minor. Adevărul e că noi suntem păcătoși care din când în când dăm impresia de neprihănire. Păcatul ne aduce despărțirea de Dumnezeu și amenințarea pedepsei aspre a lui Dumnezeu pentru veșnicie.
- Pavel nu se oprește doar la pedeapsa pentru păcatul nostru. Vestea bună prezentată de Pavel este că putem fi iertați și restaurați la o relație bună cu Dumnezeu. Această relație nu se bazează pe meritele noastre ci pe credința în Isus Cristos, care a plătit prețul păcatului.