Dreptatea și legile Sabatului

Text: Matei 12:1-14

Verset de aur: Matei 12:7

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem evenimentele descrise în text și felul în care a răspuns Isus la fiecare dintre incidentele descrise; să precizăm motivele pentru care mila sau compasiunea este mai importantă decât jertfa.

Contextul lecției:

Capitolul precedent al Evangheliei lui Matei se încheie cu invitația Domnului Isus de a veni la El toți cei trudiți și împovărați pentru a primi odihnă. Pentru israeliți ideea de odihnă era strâns legată de alte două lucruri: Sabatul și țara promisă (Exod 20:8-11, Deuteronom 12:10; 25:19, Iosua 1:13-15). Domnul Isus le-a spus că el a împlinit deja promisiunile pe care Dumnezeu le făcuse prin aceste două lucruri. Declarația Domnului Isus este respinsă de israeliți. Vedem în textul de astăzi că Domnul Isus se confruntă cu o problemă legată de Sabat. Legea lui Moise descria Sabatul ca o zi de odihnă după muncă. În Sabat trebuia să se sărbătorească odihna lui Dumnezeu după munca depusă în timpul actului de creație și de asemenea după efortul depus pentru a elibera poporul din robia egipteană. Problema era că legea nu dădea o definiție clară a muncii sau a efortului. Ce înseamnă muncă, ce înseamnă efort? Aceasta era întrebarea fariseilor, a acestor credincioși care luptau cu mult zel să păstreze legea neîntinată, construind în jurul legii un fel de „gard de protecție„ din dorința de a o păstra intactă, sperând că Dumnezeu va binecuvânta din nou poporul dacă acesta va începe din nou să respecte legea. „Gardul” acesta de protecție fusese construit de farisei gândindu-se la orice posibilitate, orice circumstanță care ar putea implica legea, și dând răspunsuri stricte la toate aceste circumstanțe, ca oricine să poată să știe cum trebuie să se comporte în orice situație, fără a încălca legea. În cadrul acestui „gard de protecție” a legii, erau și instrucțiuni foarte clare și stricte cu privire la Sabat, și nimeni nu avea voie să facă nici cel mai mic efort, sau vreo activitate ce putea fi considerată muncă, ca nu cumva legea să fie încălcată.

Legea și templul (Matei 12:1-5)

David în templu (v. 1-4)
Preoții în templu (v. 5)

Sabatul și Mesia (Matei 12:6-8)

O lege mai mare (v. 6-7)
O autoritate mai mare (v. 8)

Ritual și umanitate (Matei 12:9-14)

O întrebare capcană (v. 9-10)
Un răspuns plin de îndrăzneală (v. 11-14)

Aplicație practică

Fariseii acordau o mai mare importanță tradițiilor lor decât nevoilor reale și concrete ale oamenilor, dovedind astfel o înțelegere deviată a legii Sabatului. Care sunt tradițiile pe care le avem noi, în biserica noastră, care ne împiedică să dăm dovadă de îndurare față de alții?
Ce înseamnă, în mod practic, că Isus este Domnul al Sabatului?
Mulți oameni se plâng că nu își găsesc odihna, chiar dacă avem la dispoziție multe instrumente și dispozitive care ar trebui să ne ușureze munca. Odihna nu vine doar prin punerea de-o parte a unei zile pe săptămână; odihna adevărată vine de la Cel care ne-a creat și ne-a răscumpărat. El poate să ne dea pace și odihnă chiar și în mijlocul furtunii.