Textul lecției:
Galateni 3:26-29; 4:1-7
Versetul de aur:
Galateni 3:28
,,Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Christos Isus.“
Introducere:
După ce lecțiile din luna Ianuarie ne-au ajutat ,,să intrăm cu laude pe porțile Lui“, lecțiile din luna februarie ne vor ajuta să ne simțim una cu toți cei din familia creștină.
Când Pavel a scris această scrisoare a fost plin de o sfântă indignare. Inima lui de lucrător al Evangheliei era sfâşiată de durere. Ca şi în cazul Corintenilor, Pavel tremura pentru credincioşia celor convertiţi faţă de Mântuitorul lor:
„Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Christos ca pe o fecioară curată” (2 Cor. 11:2).
Galatia, ca şi Corintul fuseseră vizitate de „tulburători” veniţi din Iudeea. Aceşti iudaizatori răspândiseră pretutindeni otrava lor, răstălmăcind Evanghelia şi transformând-o în ceva ce Domnul Isus nu a intenţionat niciodată să spună sau să facă. Atacul lor se îndrepta în două direcţii: împotriva lui Pavel însuşi şi împotriva mesajului propovăduit de el.
Vorbele lor sunau cam aşa: „Cine este la urma urmei acest Pavel? El nu a fost cu cei doisprezece. S-a făcut „apostol” el însuşi. Nu-i de mirare că mesajul lui este ciuntit, lăsând afară părţi esenţiale ale Evangheliei. Haideţi să vă spunem noi cum stau lucrurile…”
Care era mesajul iudaizatorilor? La prima vedere, ei păreau că adaugă numai câte puţin la mesajul mântuirii. „Credeţi în Christos”, spuneau ei, că doar se considerau creştini, „dar să faceţi bine să vă şi tăiaţi împrejur”. Argumentul lor era că şi Pavel, la început a recomandat şi practicat acest ritual pentru cei nou convertiţi. Într-adevăr, în Fapte ni se aminteşte că după ce l-a luat cu sine pe Timotei, „l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor, care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec” (Fapte 16:1-3).
Acum, tăierea împrejur nu ar fi fost un lucru aşa de mare ca să se facă o rupere în Biserică din cauza ei, dar Pavel a văzut puţin mai departe. Dacă cei din Galatia acceptau să fie tăiaţi împrejur, aceasta nu va fi decât primul pas pe un drum fără întoarcere înspre revenirea la ţinerea întregii Legi (Gal. 5:3). Aceasta însemna „pierderea libertăţii” (Gal.4:9), „robie spirituală” (Gal. 5:1), părăsirea Evangheliei.
Evanghelia este vestea bună despre mântuirea dată în dar prin harul lui Dumnezeu. Dacă adaugi ceva harului, mântuirea nu mai este gratuită, ci se capătă prin fapte.
Nu-i de mirare că Pavel era furios. Iată câteva exclamaţii categorice pe care nu ne-am fi aşteptat să le găsim în gura apostolului:
„Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Gal. 4:11).
„Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Christos nu vă va folosi la nimic” (Gal. 5:2).
„Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!” (Gal. 5:12).
Pentru cititorul modern s-ar putea să pară că Pavel a exagerat în reacţia lui contra învăţătorilor veniţi din Iudeea. La urma urmei, credeau şi ei în Domnul Isus şi erau fraţi cu toţi credincioşii! Dilema era însă cu mult mai adâncă. La ceasul disputei, problema era dacă noua religie a creştinilor are caracter universal sau dacă mântuirea adusă de Christos este numai pentru cei din neamul iudeilor. Ca să fii mântuit, era suficient să crezi în jertfa de la Golgota, sau trebuia mai întâi să accepţi să devii iudeu? Trebuia să accepţi şi să-ţi însuşeşti toate obiceiurile evreieşti? Trebuia să te îmbraci ca un evreu şi să împlineşti ritualurile religiei evreilor (cum predicau „iudaizatorii” veniţi pe urmele lui Pavel)?
Dacă aceşti „iudaizatori” ar fi fost lăsaţi să-şi facă jocul, probabil că noua învăţătură adusă de Domnul Isus, „Calea cea nouă” cum o numeşte Pavel, ar fi murit de la sine în perimetrul primului secol. Dar n-a fost aşa. Istoria ni-l arată pe Pavel triumfând. Biserica a înaintat cucerind întregul imperiu roman de atunci. Evanghelia nu a fost legată de Templu, de sacrificii sau de Legea lui Moise, lucruri despre care neamurile păgâne nu ştiau nimic şi nici nu vroiau să ştie. Prin străduinţele lui Pavel, ale lui Ştefan şi ale altor lucrători ca ei, creştinismul a ieşit din găoacea evreiască, patronată de Biserica din Ierusalim, devenind o religie transculturală cu caracter universal. Acesta i-a fost destinul trasat de însuşi întemeietorul ei:
„Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit” (Marcu 16:15).
Explicarea lecției:
Luther a spus că epistola către Galateni este cea mai bună carte a Bibliei. ,,Aceasta este epistola mea. Sunt însurat cu ea“. Experiența lui Luther, care dorea să iasă de sub tutela autorității religioase legaliste a Romei s-a mulat perfect peste experiența apostolului Pavel care a ales să depindă direct de Dumnezeu ca sursă de autoritate apostolică și de mesaj evanghelic și nu s-a supus nici o singură clipă ,,elitelor religioase“ de la Ierusalim. Luther s-a făcut un ecou al acestor declarații solemne radicale ale lui Pavel:
,, … noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor …“ (Gal. 2:5-6).
John Bunyan, autorul celebrei cărți ,,Călătoria creștinului“, a mărturisit că epistola către Galateni a avut un efect profund asupra sa: ,,Cu excepția Sfintei Scripturi, prefer comentariul scris de Luther la epistola către Galateni tuturor cărților pe care le știu. Este cel mai bun tratament pentru un om chinuit de conștiință.“
Lecția aceasta ne ajută să ne simțim frați cu toți cei ce au pășit dincolo de reguli și prejudecăți spre libertatea harului dat prin Christos.
Interpretarea lecției:
Scopul – Să înțelegem modul prin care Harul lui Dumnezeu conferă egalitate înaintea lui Dumnezeu pentru toți oamenii.
- Fundamentele egalității (Gal 3:26-29)
- Rolul credinței (v.26)
- Rolul botezului (v. 27)
- Rezultatul unității (v. 28-29)
- Stabilirea egalității (Gal 4:1-5)
- Așa a fost atunci (v. 1-3)
- Așa este acum (v. 4-5)
- Rezultatul egalității (Gal 4:6-7)
- Nu mai suntem singuri (v. 6)
- Nu mai suntem slujitori (v. 7)
Aplicarea lecției:
- Toți oamenii sunt bineveniți în familia lui Dumnezeu indiferent de trecutul, sau de apartenența lor.
- Participarea în familia lui Dumnezeu se face prin credința în Domnul Isus.
- În ciuda diferențelor dintre noi, absolut toți am devenit copiii lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus, nu prin puterile noastre.