Venirea Fiului lui Dumnezeu – Galateni 4:1-7
Școala duminicală – 12/18/2016
Versetul de aur: Galateni 4:4-5
Când s-a născut Domnul Isus? Cum s-a născut Domnul Isus? Și de ce s-a născut Domnul Isus? Sunt trei întrebări la care textul acesta dă răspunsurile.
Așadar, când a venit Domnul Isus? Apostolul Pavel scrie că a venit „la împlinirea vremii“. Pe Pavel nu-l interesează data cronologică, el nu spune „în anul X“ sau „în anul Y“ – el nu dă data cronologică, ci el dă data teologică. „Dumnezeu a trimis pe Fiul său“ – Domnul Isus nu s-a născut din accident, Domnul Isus nu s-a născut la întâmplare, ci printr-o intervenție divină a lui Dumnezeu în istorie. Aceasta a fost o intervenție divină, această dată, această împlinire a vremii reprezintă data în care toate proorociile care au fost dinainte, proorociile pe care le avem în Vechiul Testament, vin acum și se împlinesc. De exemplu, faptul că Domnul Isus s-a născut în arborele genealogic al lui David este în Biblie cu sute de ani înainte proorocit – și acum este „împlinirea vremii“, când Domnul Isus se naște. De asemenea, faptul că Domnul Isus s-a născut în Betleem face parte din acastă „împlinire a vremii“. Faptul că s-a născut din fecioară nu a fost la întâmplare: a fost o proorocie înainte și acum este împinirea acelei proorocii – Isaia 7:14: „De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel („Dumnezeu este cu noi“).“ Acest lucru a fost proorocit cel puțin cu 750 de ani înainte ca Domnul Isus să se nască – iar acum este „împlinirea vremii“. La fel stau lucrurile și cu proorocia din Isaia 9:6-7 – „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi „minunat Sfetnic“, „Dumnezeu tare“, „Părintele veșniciilor“, „Domn al păcii“. El va face ca domnia lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci – iată ce va face râvna Domnului oștirilor.“ Iar acum vine apostolul Pavel și spune că atunci când Domnul Isus se naște este „împlinirea vremii“. Toate aceste proorocii care au fost spuse cu sute de ani înainte se împlinesc. Domnul Isus se naște când a venit împlinirea vremii.
Cum a venit Domnul Isus? Galateni 4:4 spune următoarele lucruri: „Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege.“ Expresia „născut din femeie“ face referire la două adevăruri. Pe de o parte, când a venit Domnul Isus, El s-a născut ca om. Epistola către filipeni spune că El „la înfățișare a fost găsit ca un om, s-a smerit și s-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce“. Faptul că El este născut din femeie adeverește faptul că a devenit om. Ioan scrie astfel: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr“. De asemnea, „născut din femeie“ arată și un alt lucru, și anume faptul că este născut din fecioară, în mod miraculos. Proorocul Isaia spune: „Fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-i va pune numele Emanuel“. Acest lucru este o minune – faptul că acest lucru nu s-a mai pomenit, faptul că nu se poate întâmpla decât printr-o minunte, îi face pe mulți oameni să îl respingă sau să se îndoiască. Așadar, atunci când Pavel spune că Domnul Isus este născut din femeie spune două lucruri foarte importante: El a fost om și s-a născut miraculos dintr-o fecioară.
Când apostolul Pavel spune, în continuare, că a fost „născut sub Lege“, el are în vedere Legea lui Moise. Domnul Isus a venit ca evreu, s-a născut în poporul Israel. Ca evreu, s-a născut sub Legea lui Moise, care a dominat timp de mii de ani – o lege dată de Dumnezeu însuși. Părinții lui pământești, Iosif și Maria, l-au dus la Templu când era copil mic, a fost tăiat împrejur, după cum poruncea Legea lui Moise, iar apoi a crescut citind Tora (Legea – cele cinci cărți ale lui Moise). La doisprezece ani îl găsim în Templu, vorbind despre lucrurile din Lege. Este important de menționat aici că, deși a fost sub lege, El nu a fost sub păcat. Evrei 4:15 spune astfel: „n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat“. Așadar, când a venit Domnul Isus? „La împlinirea vremii.“ Cum a venit Domnul Isus? „Născut din fecioară“, „născut sub Lege“. Probabil, însă, cea mai importantă întrebare este cea de-a treia: „De ce a venit Domnul Isus?“ Apostolul Pavel răspunde în Galateni 4:5 – „ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea“. Este important de observat că Galateni 4:4 spune că „Dumnezeu a trimis pe Fiul său“. Nu omenirea îl căuta pe Dumnezeu (nu așa – câteodată noi spunem: „eu l-am căutat pe Dumnezeu“), nu, ci Dumnezeu îl caută pe om. În grădina Eden, când Adam și Eva păcătuiesc, se duc ei la Dumnezeu să-l caute? Nu, ci Dumnezeu vine la ei. Nu omul este cel care caută, ci Dumnezeu este cel care îl caută pe om. Dumnezeu inițiază lucrul acesta (Ioan 3:16 spune astfel: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.“) De aceea a venit Domnul Isus: ca să ne răscumpere pe noi, cei care eram sub lege, sub legea păcatului și a morții. Deși așa eram cândva, acum nu mai suntem robi nu suntem scalvi ai păcatului, pentru că Dumnezeu ne-a răscumpărat de pe piața păcatului și prin Domnul Isus ne-a înfiat să fim în familia lui. De aceea spune că nu mai suntem robi, ci fii. Atunci când vedem clar lucrurile acestea, ele ne copleșesc. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le avem în vedere atunci când sărbătorim Crăciunul. Sărbătoarea Nașterii Domnului este sărbătoarea răscumpărării noastre – Dumnezeu vine la noi să ne scape. Aceasta este ceea ce sărbătorim noi la Crăciun: faptul că Domnul Isus a venit ca să ne răscumpere pe noi, pentru că noi de fapt am fost sub robia aceasta sub sclavia sau robia păcatului. Domnul Isus, prin moartea sa pe cruce, a realizat această răscumpărare. (De multe ori pierdem din vedere ceea ce sărbătorim de fapt, și rămânem doar cu pomul de Crăciun, sau cu cadourile, sau cu luminițele. Poate știți de bomboanele acelea de Crăciun în formă de bastonaș, cu alb și roșu – se spune că un bombonier din Indiana a confecționat această bomboană pentru că a vrut să le aducă aminte oamenilor de ce a făcut Domnul Isus: albă, pentru că Domnul Isus a fost pur, curat, nu a păcătuit, și cu dungi roșii care să simbolizeze sângele, dârele de sânge de pe spatele lui, când a fost lovit, când afost biciuit.
De ce s-a născut Domnul Isus? Ca să ne răscumpere și ca să ne înfieze. Am fost născuți în păcat, dar Dumnezeu ne-a înfiat, ca să fim în familia lui. Noi nu mai suntem sclavi, ci suntem fii. Cuvântul spune la 1 Ioan 3:1 astfel: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem.“ Iar textul din Galateni 4:7 spune așa: „Așa că nu mai ești rob, ci fiu, și dacă ești fiu ,ești și moștenitor, prin Dumnezeu.“ Acum noi îi putem spune lui Dumnezeu „Tată“ Nici una dintre toate religilie din jurul nostru astăzi nu poate să-i spună lui Dumnezeu „Tată“. Ceilalți dumnezei, cei confecționați de oameni, nu sunt dumnezei personali, cu care să poți avea o relație, ci ei sunt undeva departe și tu ești undeva jos. Noi însă avem un Dumnezeu care ne numește pe noi „fii“, și noi îl putem numi pe El „Tată“. Procesul de înfiere a unui copil în zilele noastre este unul destul de complicat și destul de scump – însă, cu toate acestea, mulți oameni decid să înfieze copii. Însă noi eram în păcat, iar prețul pe care l-a avut Dumnezeu de plătit a fost nespus de mare: Domnul Isus și-a dat viața pentru noi. Acesta este mesajul Crăciunului: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne răscumpere pe noi, care eram sub lege, ca să căpătăm înfierea. Atât de mult ne-a iubit Dumnezeu! Noi nu înțelegem pe deplin cum Dumnezeu l-a trimis pe singurul Lui Fiu să moară pentru mine și pentru tine – dar, deși nu înțeleg, îl accept, și mă încred în acest Dumnezeu care și-a trimis Fiul aici, ca să ne simțim curați, să ne simțim săturați, să ne simțim în siguranță.
Având în vedere ce a făcut Dumnezeu pentru noi, pregâtindu-ne pentru Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, ne ajută dacă ne punem iarăși înaintea ochilor minții lucrurile care contează. Dumnezeu și-a trimis Fiul pentru mântuirea noastră – i-am răspuns noi? Am primit mântuirea lui? Dacă încă nu i-ai răspuns, dacă încă nu l-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al tău, acum este din nou o ocazie să o faci. Numai El aduce curățirea de păcat, iertarea, numai El dă viață veșnică și siguranță pentru veșnicie. Iar dacă am primit mântuirea lui, dacă acum Domnul Isus este Domnul și MÂntuitorul nostru și suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu, cum trăim noi? Ne purtăm ca și cum am fi încă robi, sclavi ai păcatului? Ce facem ca oamenii să fie înfiați în Împărăția lui Dumnezeu, prin Evanghelia lui Dumnezeu? De ce a venit Domnul Isus? Pentru răscumpărarea și înfierea noastră. Ne pregătim de sărbătoare având în vedere acest lucru.