27 decembrie, 2015
La sfârșit de an
Psalmul 90
Versetul de aur: Psalmul 90.12
„La sfârșit de an.” Psalmul 90 este unul dintre psalmii cunoscuți. Sunt câteva afirmații în acest psalm care îl fac să fie așa, versetul pivot, punctul de cotitură este Psalmul 90.12: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.“
Într-o împrejurare ca și aceasta, la trecerea dintre ani, Psalmul 90.12 ne vine în minte: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, dăruiește-ne o inimă înțeleaptă.“ Cum trebuie să cititm noi aceste cuvinte? La trecerea din anul 2014 în anul 2015 vreau să medităm împreună la această rugăciune. Cei care urmăriți cu atenție felul în care citesc din Biblie, deja știți că doar atunci când citesc din Psalmi citesc și titlurile. Toate celelalte titluri la cărțile din Biblie sunt puse de cei ce au tradus Biblia, pentru a ne fi de ajutor să ne orientăm în carte. În Biblie singura carte cu titluri este cartea Psalmilor. Psalmul 90 este „O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.”
În ce fel ne gândim noi la viață? Aceasta este întrebarea cheie, întrebarera la care Moise oferă un răspuns. Împrejurul nostru sunt cel puțin două modalități principale în care oamenii caută să răspundă la această întrebare.
Prima și părerea majoritară este următoarea: – Ai o singură viață, trăiește-o la maxim. De regulă acest răspuns înseamnă următorul lucru, ca să dau un verset din Biblie sună cam așa 1 Corinteni 15;32b: „Să mâncăm și să bem, că mâine vom muri.” Cu alte cuvinte, nu scăpa nici cea mai mică oportunitate pentru a te afla bine, dă-ți drumul, nu trăi cu inhibiții, fă tot ce te taie capul. Aceasta este perspectiva dominantă, mai ales în vremurile noastre.
A doua părere, un alt răspuns, la celălalt spectru, sună c-am așa: Noi trebuie să ne izolăm de lume, noi trebuie să stăm deosebiți de separați, să nu avem de-a face cu nimic ce e în jurul nostru. Noi oarecum suntem familiari cu acest fel de a răspunde la întrebarea: Cum să-ți trăiești viața? În funcție de curentul evanghelic din care te tragi ai avut de-a face cu astfel de diferențe. Adu-ți aminte vorbe de genul. „Noi citim o singură carte, Biblia, celelalte stau pe raft și le umple praful.” Sau „Singurii oameni cu care stăm de vorbă sunt cei care vin la Adunare.” Cred că există o intenție bună în acest răspuns, dar nu este răspunsul corect.
Observații cu privire la viață. Ce răspuns dă Moise în Psalmul pe care l-am citit? Din start ne dăm seama că este un răspuns elaborat, un răspuns deosebit de bine informat. Noi tindem să ne trăim viața prin reacție. Dacă așa este, eu răspund la ceea ce este. Răspunsul este divers, dar principiul rămâne același. Dacă se întâmplă lucrurile acestea eu așa reacționez la ele. Nu cred că trebuie să lămuresc pe nimeni că modul reactiv nu este cel recomandat. Cel recomandat este cel proactiv. Nu-ți trăiești viața răspunzând la ceea ce vor alții, ci îți trăiești viața potrivit cu un plan, potrivit cu niște dorințe. Unde vrei să termini, ce vrei să iasă la sfârșit? Lucruri de acest gen are Moise în vedere. Dar noi întotdeauna trebuie să fim ancorați în adevăr, în realitate, ca să putem răspunde corect la lucrurile pe care le-am menționat. Ce observații face Moise cu privire la viață? Cum trebuie să ne uităm noi la noi? Cum trebuie să ne uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Vedeți, Moise nu spune aproape nimic despre următorul aspect: în vremea în care ești trebuie să-ți trăiești viața potrivit cu hotărârile pe care le ia conducătorul sau conducătorii. Moise nu spune nimic despre lucrurile acestea. Nu spune ce bine că am scăpat de Faraon, în sfârșit putem trăi liberi. Nu avem nimic din așa ceva aici. Sau pregătiți-vă că urmează intrarea în Canaan și acolo sunt uriașii și fii lui Acan cum au văzut iscoadele care au fost trimise. Nu avem nimic despre așa ceva. Altele sunt lucrurile care contează. Știți ce am vrut să spun? Nu trăiesc acum, nu plănuiesc să trăiesc în 2015 în funcție de cine e la putere, sau cine urmează să vină la putere, nu acelea sunt coordonatele esențiale, ci altele. Care sunt acele coordonate?
Moise face două observații cu privire la noi ca oameni, acestea vor fi coordonatele lui, „Noi suntem trecători.” Aceasta este prima coordonată. Cea de a doua „Noi suntem păcătoși.” De pe aceste două lucruri nici unul dintre noi nu ne putem muta; așa merge viața până la capăt, trecători și păcătoși. Ce vrea să spună Moise? În viață sunt lucruri date, ce faci cu ele? Trecători și păcătoși. Ca să spui lucrurile acestea despre om presupui altele, care sunt acelea altele?
În primul rând trăiești în lumea lui Dumnezeu, în lumea pe care Dumnezeu a creat-o, o lume morală, o lume în care atunci când nu asculți suferi consecințele. O lume în care Dumnezeu știe tot și vede tot, o lume în care cei care locuiesc vor da socoteală de pe urma felului în care trăiesc, de pe urma vieții lor. Acestea sunt lucrurile presupuse de Moise când aduce despre om acele două observații esențiale, omul este trecător, și omul este păcătos. El intră în detalii, chiar dacă viața ta ține șaptezeci de ani, sau dacă ești printre cei mai tari și ajungi la optzeci de ani, chiar și atunci tot trecător ești. Desigur, Moise nu menționează, dar avem în Biblie oameni care au trăit peste optzeci de ani. Avem oameni care au trăit peste cinci sute de ani, peste șapte sute de ani, chiar dacă cineva este dintre aceia, tot trecător este. Acum la fiecare dintre noi ne place să credem că vom ajunge cel puțin la șaptezeci de ani, așa-i. Noi ne gândim la 2015 ca la un an după care vine un alt an, și tot așa. Dar fraților, lucrurile acestea nu ne sunt garantate. Nici nu știm dacă terminăm anul acesta, nu știm. Indiferent de câți ani ai, că ești tânăr sau că ești învârstă, nu uita că ești trecător. Nu uita că trebuie să te vezi ca om așa cum un gospodar vede iarba de pe pajiștea lui, dimineața e verde frumoasă, însă seara poate fi deja uscată. Vedeți ce element de comparație cu privire la noi oamenii, iarba. Noi vom trăi cu folos dacă nu uităm de caracterul nostru de trecător. Noi oamenii avem cele mai mari probleme atunci când uităm de lucrul acesta, când noi ca oameni respingem lucrul acesta. Când ai de-a face cu un om care crede că el e pe veci, atunci ai cele mai mari greutăți cu el. Nimeni nu e pe veci, fiecare suntem numai pentru o vreme, și vremea aceea poate fi deosebit de scurtă, vremea aceea se poate termina ori când. Nu uita că e adevărat, indiferent câți ani ai. Noi am vrea ca vrema aceasta să fie cât mai lungă.
Apostolul Pavel spune la un moment dat, sunt strâns din două părți, nu știu ce trebuie să aleg, știu că pentru voi e mai bine să fiu aici, dar pentru mine e mult mai bine să fiu dincolo. Cuvintele acestea nu sunt un îndemn la a fugi de răspunderile de aici, nu, cuvintele acestea sunt cuvinte care vin și te ajută să vezi că ce e aici nu e tot, și că ce urmează e mult mai bun. Când spun că suntem trecători lucrul acesta trebuie să ne responsabilizeze, fiecare clipă pe care o trăiești o pregătește pe cea care urmează. Însă dincolo nu sunt clipe, dincolo nu este timp, dincolo suntem în veșnicie, dincolo vom putea spune și noi cum spune Moise aici despre Dumnezeu, o mie de ani sunt ca ziua care a trecut, toate nu mai au această corespondență, un an, doi, zece, douăzeci și așa mai departe, nu, dincolo nu este timp, nu e viață la infinit, ci nu mai este timp. Dar încă nu am ajuns acolo.
Încă celălalt lucru despre noi oamenii rămâne adevărat, suntem păcătoși. Nici unul dintre adevărurile acestea: trecător și păcătos, nu ne cade bine. Moise merge adânc și spune, înaintea Ta vin până și păcatele noastre ascunse. Odată cu adunarea anilor omul învață să-și ascundă relele. Când ești tânăr le scapi de sub control, dar pe măsură ce îmbătrânești nu le mai vede și nu le mai știe nimeni, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt acolo. Te învață viața la lucrurile acestea, dintr-un prunc crud, dintr-un tânăr verde ajungi un bătrân uns. Nu ne jignim. Acestea sunt lucrurile despre viață, le vedem și le cunoaștem, dar Moise ne spune: chiar și păcatele noastre cele ascunse sunt înaintea Ta și le vezi.
Rugăciunea cu privire la perspectiva asupra vieții. Dacă aceste două lucruri sunt adevărate despre noi, dacă ele sunt lucruri esențiale despre viața de aici, ce trebuie făcut? Vedeți, în acest context versetul 12 este un verset pivot. Doamne, învață-ne să ne numărăm bine zilele. Vedeți aceasta cu privire la caracterul trecător, iar apoi cu privire la caracterul de om păcătos. El spune, dă-mi o inimă înțeleaptă. Cum întoarce el discuția. Ce avem până la versetul 11 sunt observații cu privire la viață, ce urmează de la versetul 12 până la sfârșitul psalmului e o rugăciune, Doamne, dacă aceștia suntem avem nevoie ca fiecare clipă prezentă, fiecare zi a vieții noastre să fie numărată. Știți ce vrea să spună? Nu contează la ce vârstă ajungi, la șaptezeci, la opzeci sau mai puțin, fiecare zi trebuie trăită cu folos, fiecare zi este un dar de la Dumnezeu, fiecare zi trebuie să aibă un rost. Ai primit-o, o ai, ce faci cu ea? Cum o folosești? Cât de mare e povara de pe sufletul tău atunci când a trecut o zi degeaba? Din cele trei sute șaizeci și cinci de zile care s-au dus câte au fost pe degeaba, câte ai irosit? Motivele sunt multe, lipsa de organizare, lipsa de odihnă și atunci toate sunt peste cap. Câte am irosit eu în anul acesta? Ideea aceasta este preluată de apostolul Pavel în Epistola către efeseni unde el spune așa. Efeseni 5.16: „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.“
Rămânere, acceptare, izgonire, teamă, bucurie. Fiecare dintre noi vom da socoteală de fiecare zi. Ceea ce ni se dă, nu ni se dă spre risipă, ci spre a fi cu folos. Aceasta cu privire la caracterul trecător. Cu privire la caracterul de om păcătos e nevoie de o inimă înțeleaptă care ia hotărârea să nu mai ascundă, care i-a hotărârea să renunțe. Dar pe măsură ce se adună anii sunt tot mai priceput în a mă ascunde. Practica aceasta, îndeletnicirea aceasta trebuie dată la o parte din viața noastră, trebuie scoasă afară. Noi trăim într-o lume care are un Dumnezeu care vede totul, un Dumnezeu care știe tot, dacă vrei ca toate să se dezvolte și să meargă bine, atunci renunță la cele ascunse. Eu nu le știu pe ale tale, tu nu le știi pe ale mele, dar fiecare le știm despre noi înșine. Aceasta este observația lui Moise și învățătura lui. Acum, când noi suntem la cumpăna dintre ani nu uita de caracterul trecător și caracterul de om păcătos. Noi nu ne putem smulge din acestea, în schimb putem avea o atitudine corectă față de ele, nu voi risipi nici o clipă și nu mă voi ascunde. Doamne, vin înaintea Ta așa cum sunt, mărturisesc înaintea Ta toate lucrurile pe care Tu deja le știi, și te rog frumos să mă ajuți să trăiesc cu rost și să fug de toate cele rele, rămân în lumea în care m-ai pus, nu ies din ea, accept că sunt numai pentru o vreme, izgonesc tot ce este rău, sunt un om care trăiesc cu frică de Tine. Știți ce rezultă de aici? Avem o trecere de la trudă și durere la veselie și la bucurie. Caracterul de om trecător și păcătos întotdeauna duce la trudă și la durere, la osteneală și la suferință. Omul care schimbă perspectiva și trăiește cu folos și cu frică de Dumnezeu, e omul care aici experimentează și bucuria. Peste toate acestea, în cazul acelui om, lucrarea mâinilor lui rămâne. La așa ceva nu te gândești decât după ce ai trecut de o anumită vârstă. Dar Moise aduce acest subiect în discuție.
Ce rămâne după mine? După mine praf și cenușă, după mine potopul, sau după mine rămân lucruri trainice, lucruri durabile? Istoria ne învață următorul lucru: în cele mai multe cazuri, mai ales în istoria noastră, situația e după cum urmează, când un conducător se duce și vine celălalt, cel care vine rade tot, schimbă tot, pentru că toate înainte s-au făcut după bunul plac a celui care a fost. Se va întâmpla la fel și cu tine, dacă le faci pe toate după bunul tău plac. Cel care îți urmează rade tot, nu rămâne nimic trainic de pe urma ta. De aceea, dacă ești un om care trăiești cu frica de Dumnezeu, un om care își recunoaște caracterul de om trecător, un om care se lasă de păcat și ascultă de Dumnezeu, și numai așa lucrează, numai atunci ceea ce faci cu mâinile tale rămâne, iar cei care vin păstrează, altfel totul este dat la o parte, este dărâmat este ars. Știu că o parte dintre noi nu suntem la vârsta la care ne gândim ce moștenire lăsăm, ce rămâne de pe urma noastră. Dar să știți că vine vârsta când ne vom gândi și la lucrurile acestea. Omul lui Dumnezeu, Moise le abordează pe toate. Dacă ești în situația respectivă și sfatul este să te gândești cât mai devreme la lucrul acesta, adică la ce rămâne după mine, gândește în felul acesta, așa să trăiești, așa să fii încât cei care vin să păstreze ceea ce lași, să considere ca fiind bun, drept, adevărat. În felul acesta noi vom trăi cu folos, altfel e ca o pagină care se rupe dintr-un calendar și se dă la o parte.