Școala duminicală, 16 august, 2015
Omul Isus
Ioan 19:1-16
Versetul de aur: Ioan 19.5
Noi îl mărturisim pe Isus Cristos ca Om adevărat. Când ţi se vorbeşte despre un om, ce-ai zice? Este şi el ca mine. Face lucruri pământeşti: şi eu le pot face. Peste tot, atunci când omul simte că în jurul lui are doar oameni, dispreţuirea este un sentiment lăuntric care vine imediat în faţă. Se creează detaşare şi spune: şi ei sunt ca mine, şi el e ca mine. Şi, cu aceasta, faci ce face Pilat: te speli pe mâini. Înainte de 1989, când auzeai vorbindu-se despre diferite locuri celebre din lumea din Apus, sentimentul care te încerca – fie că vroiai, fie că-ţi plăcea, fie că nu vroiai –, era: „Cum o fi acolo?“ Era, aşa, ca un fel de fata morgana. Oare, chiar?! Era şi un sentiment al aşteptării: dacă aş vedea cu ochii lucrurile acelea! Ştiţi care este sentimentul când ajungi să pui mâna acolo, şi să stai în Trafalgar Square, de exemplu? Te uiţi la statuia lui Nelson şi zici: tot un om le-a făcut şi pe acestea. Sau în alte locuri din această lume foarte cunoscute – când ajungi acolo şi păşeşti, zici: Ce miraj a fost! Tot oameni sunt şi pe aici, tot porumbei stau şi te încurcă şi pe aici. Întotdeauna omul tinde să dispreţuiască ce este în jurul lui. Dacă simte că este uman, vrea deasupra acelor lucruri. Acest text din Ioan 19 ilustrează deosebit de bine această idee: „Este doar un om, răstigneşte-L! Legea spune: fă-o!“ Şi au făcut-o. Când Îl vezi pe Isus doar ca pe un om, vrei să termini repede cu El. Noi Îl mărturisim pe Isus Cristos ca Om adevărat. A avut toate lucrurile pe care le avem noi, pe care le târâm după noi, cu excepţia păcatului. Lista care urmează nu este completă. A fost în pustie 40 de zile, a flămânzit. A umblat ziua în amiaza mare şi a ajuns la fântâna lui Iacov; I S-a făcut sete. A fost prins de oboseală. A avut nevoie să se aşeze, să stea, să-şi tragă sufletul. A iubit ca noi. Când a venit la El tânărul bogat, Scriptura ne spune: L-a iubit pe omul acela. Despre Lazăr ni se spune că Isus îl iubea. Ucenicul care scrie lucrurile acestea este un ucenic care a fost iubit de Isus. Când a văzut gloatele împrăştiate, I-a fost milă de ele – o mulţime împrăştiată ca nişte oi fără păstor. Toate aceste sentimente pe care le avem noi le-a avut şi El. El a fost Om adevărat. Poate fi periculos să accentuez această faţă a lucrurilor, dar este necesar. La sfârşitul mesajului revenim şi punem împreună cele două dimensiuni ale Lui, cea divină şi cea umană, dar trebuie să arătăm clar că El a trăit ca Om şi să vedem implicaţiile acestui lucru.
La Crăciun este bucurie mare, dar să nu uităm că vorbim despre naştere în vederea morţii. Numai ca Om putea El să moară pentru mântuirea noastră. Nu despărţim niciodată întruparea de răstignire şi de înviere. Trebuie să le ţinem laolaltă, pentru că aşa au fost. De aceea a venit: să caute şi să răscumpere ce era pierdut. S-a făcut Om nu ca să ne arate cea mai mare minune: „Dumnezeu întrupat! Cine a mai auzit de aşa ceva?“ S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. În ce fel ai descrie acel eveniment? Această afirmaţie din Ioan 1:14 este unică în toată literatura antică pe care o avem. Nici un autor păgân, evreu, necreştin, creştin, nu mai spune acest lucru. Este o descoperire unică: Dumnezeu coborât la oameni! Şi încă într-un mod unic: S-a făcut Om ca ei! Lucrul cel mai important care derivă din faptul că Îl mărturisim pe El ca Om adevărat este moartea pe care a experimentat-o, ispăşirea pe care a realizat-o, murind şi vărsându-Şi sângele pentru noi. Eliberarea de sub puterile răului, cum ne învaţă apostolul Pavel în Coloseni, capitolele 1 şi 2, derivă din faptul că El a fost Om ca noi. S-a zbătut pe o cruce şi a murit pentru noi. Lucrul acesta a fost posibil doar pentru că a fost Om adevărat. În orice studiu despre chipul lui Dumnezeu în om se văd zbaterile care există pentru a pricepe la ce se referă această expresie. Calea cea mai dreaptă şi mai sigură pentru a pătrunde mai mult în înţelegerea faptului că noi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este să ne uităm la Isus, pentru că în El vedem adevărata umanitate. Te uiţi la El şi spui: aşa ar trebui să fie omul! Este foarte sugestiv ce spune Pilat – deşi nu ştim cât a pătruns el cu mintea când a spus aceste cuvinte: „Iată Omul!“ Vrei să ştii cum este, cum ar putea să fie, cum a fost, cum ar trebui să fie omul? Uită-te la Cristos. Adevărata umanitate o vezi în El. Vezi că omul nepângărit de păcat este deosebit de bun, de milos, de iubitor, plin de compasiune, cu bucurie, aproape de oameni. Atunci când apostolul Pavel ne îndeamnă să ne rugăm pentru dregători, pentru conducători, pentru toţi cei puşi în slujbe înalte, arată că atunci când mergem sau când îi aducem pe alţii înaintea lui Dumnezeu, avem acolo „un singur Mijlocitor, Omul Isus Cristos“. El este singurul Mijlocitor dintr-un motiv foarte simplu: a fost Om, fiind şi Dumnezeu. Autorul Epistolei către Evrei, în capitolul 4, dezvoltă aceeaşi idee, dar din perspectiva Marelui Preot. Când El stă înaintea Tatălui cu păcatele noastre, pe care le ispăşeşte, le iartă, El ştie prin ce trecem. Avem un Mare Preot milos pentru că şi El a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. El ştie prin ce trecem. El este Unul care le-a biruit pe toate. Este exemplul pentru noi, exemplul de urmat: El, ca Om adevărat. Ne-am putea trezi într-o situaţie asemănătoare cu cea în care au fost ucenicii în barcă, în momentul în care s-a stârnit furtuna. Văzându-L doar ca pe un om, să începem să-I dăm porunci: Ce faci, dormi? Nu vezi că murim? Fă ceva, scoate apa din barcă, ajută‑ne, ţine de cârmă! Acolo te-ai găsit să dormi? Putem chiar merge la extrem, cum au mers cei din Ioan 19: Dacă ne încurcă pe aici, Îl omorâm. Este important să-L vedem pe El ca Om adevărat, dar aceasta nu ne dă deloc dreptul să-L izgonim din viaţa noastră. Găsim aceste două atitudini pe care le-am menţionat – despre Isus, ca Om – în Marcu 6 şi Ioan 8. În Marcu 6, Isus este în satul Lui, în orăşelul Lui, în Nazaret. Este în Sinagogă, unde învaţă poporul. Poporul acesta spune: Nu este acesta feciorul Mariei? Nu sunt fraţii Lui aici, nu sunt surorile Lui printre noi? Şi, Cuvântul spune mai departe, „găseau motiv de poticnire în El“. Când Îl tratezi doar ca om eşti ispitit să-L dai la o parte – şi El este ca noi, ce vrea? Lucrurile pe care le spune, le spune ca şi cum n-ar fi ca noi! În această situaţie El dă acel proverb, acea observaţie fundamentală: „Nici un prooroc nu este bine primit în patria lui.“ Situaţia este foarte delicată – de acolo a plecat El. Dacă în Marcu 6 avem o respingere, în Ioan 8 avem un preludiu la ce avem în Ioan 19: pentru că sunt un om care v-am spus adevărul, căutaţi să mă omorâţi. Au făcut-o până la urmă. Aşa se întâmplă atunci când un om stă în calea unui om mai puternic ca şi el – mai puternic pentru o vreme, aşa ne învaţă Mântuitorul în Ioan 19: „Nu ştii că am puterea să Te răstignesc şi am puterea să Te eliberez?“ „Dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus, n-ai avea nicio putere.“
Ce facem cu Cel care a venit să moară pentru noi? Cu Acela care ne-a arătat cum trebuie să fii ca om? Cu Acela care acum, ca Om, este Mijlocitorul tău înaintea lui Dumnezeu? Ce faci cu El? Conducătorii iudeilor L-au dat să-L răstignească. Pilat s-a dezis de El. Cei din oraşul Lui n-au crezut în El. Ce anume ne-ar putea ajuta să-L păstrăm pe El, Om adevărat, şi să-L acceptăm? Putem învăţa de la magi. Magii au străbătut drum lung din Răsărit până la Ierusalim şi au spus: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?“ Îl vedem ca Om – da, Om. Dar Împărat? Şi I s-au închinat. I-au adus daruri. Privim doar la exemple păgâne: magii, apoi sutaşul roman. Evanghelistul Marcu ne spune: Când acest sutaş L-a văzut pe Acel Om cum a murit, a zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“ Pe El ca Om Îl putem da la o parte repede. Leagă aceste perspective. Uită-te la El ca Om prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la Schimbarea la faţă. L-am văzut, m-am suit cu El pe munte – şi acolo dintr‑odată Cel cu care eram în barcă şi căruia I-am dat porunci, îmi arată slava Lui. Se schimbă înaintea ochilor mei. Ştiţi ce-a spus Petru? Nu mai plecăm de aici. Ne facem case aici, aici rămânem. Ai văzut Cine este în spatele Celui pe care la un moment dat Îl vezi doar ca Om. Aşadar, este foarte important să-L vedem ca Om, dar să nu pierdem din vedere că el este Fiul lui Dumnezeu, despre care Tatăl ne spune: „De El să ascultaţi.“
Să învăţăm de la magi, de la sutaş, de la Petru. Să învăţăm şi de la apostolul Pavel, care ţine şi el aceste două aspecte sudate unul de altul: „El era deopotrivă cu Dumnezeu, dar S-a smerit, S-a golit de Sine şi S-a făcut asemenea oamenilor şi a fost ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce.“ Este Cineva care a venit între noi şi ne cunoaşte toate greutăţile, toate problemele. Aşa poate mijloci pentru noi. Ştie prin ce treci. A venit ca Om să rezolve aceste probleme, să rezolve problema păcatelor întregii omeniri, murind pentru ele. El ne-a arătat cum se poate să rămâi om, fără să fii murdărit de păcat, într-o lume în care păcatul stăpâneşte. Îl mărturisim şi noi, dar nu poruncim răstignirea Lui, ci ne îndemnăm ca şi apostolul Petru: „să facem nişte colibe aici şi să rămânem pentru totdeauna cu El“ – cu El, care a venit între noi şi ne-a arătat Cine este, Cine stă în spatele Lui, ce spune Tatăl despre El. A făcut toate acestea doar pentru ajutorul nostru, pentru ridicarea noastră, pentru a vedea cum trebuie să ajungem, cum trebuie să fim. Nu te lăsa modelat de alt standard decât cel pe care L-a arătat Isus pentru un om adevărat.