Școala duminicală, 30 august, 2015
L-a învins pe diavolul
1 Ioan 3:4-10
Versetul de aur: 1 Ioan 3.8
Îl mărturisim pe Isus Cristos ca biruitor al lui Satan şi al puterilor acestuia, eliberându-ne de sub stăpânirea întunerecului şi aducându-ne în Împărăţia Sa. Textul cel mai potrivit pentru aceasta este 1 Ioan, capitolul 3, versetul 8, partea a doua: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.“ Despre aceasta vom vorbi în continuare – despre un Cristos biruitor, despre un Cristos care a anihilat, a nimicit lucrările Celui rău. Întrebarea imediată este: care sunt acestea? Să vedem ce a distrus. Când vorbim despre lucrările diavolului, nu întotdeauna este uşor să le identificăm. Mai mult, sunt situaţii în care diavolul nu face nimic, sau pare că nu face nimic.
Un fermier finlandez a scris aşaîn testamentul lui: „Îmi las ferma mea, cu tot ce am, diavolului“. Încercaţi să vă imaginaţi avocatul care a deschis testamentul: cum să execuţi un testament ca acesta? Cui să i-o dai? Curtea de judecători a hotărât să împlinească testamentul: nimeni nu are voie să se atingă de nimic din fermă; toate rămân cum au fost în momentul în care a murit fermierul. Şi a trecut un an, au trecut cinci ani, şi ferma a început să se umple de buruieni. După vreo zece ani, clădirile au început să crape. În 20 de ani – erau ruine. Care este ideea din spatele acestei întâmplări? Orice proprietate a diavolului, orice lucruri pe care el le stăpâneşte, întotdeauna le strică, le aduce în ruină – uneori, parcă fără a mişca un deget. Dacă şi atunci când nu „face“ nimic tot rău iese, iată câteva „fericiri“, pentru a vedea, alteori, cât de sofisticat este în lucrările lui. [Avem în Noul Testament, în Matei 5, fericiri pe care ni Le-a spus Mântuitorul, pentru cei ai Lui, care Îl urmează, care sunt în Împărăţie. Cineva a alcătuit o listă cu „fericiri“ ale diavolului, care ar trebui să ne pună pe gânduri, cel puţin.]
Fericiţi sunt acei creştini care sunt prea obosiţi şi ocupaţi, să petreacă timp cu Dumnezeu. Ei vor petrece timp cu mine. Fericiţi sunt acei creştini, care sunt prea obosiţi şi prea ocupaţi să petreacă timp cu alţi creştini. Ei sunt cei mai buni candidaţi ai mei la cădere. Fericiţi sunt acei creştini care sunt leneşi, întrucât, cu ceva noroc, se poate să nu mai ajungă la biserică. Ei sunt cei mai buni misionari ai mei. Fericiţi sunt acei creştini care sunt foarte religioşi, dar îi calcă pe toţi ceilalţi pe nervi. Ei sunt cele mai eficace pietre de poticnire pe care le am. Fericiţi sunt acei creştini care fac probleme. Ei sunt cel mai bun comando pe care-l am. Fericiţi sunt acei creştini care n-au timp să se roage. Ei sunt cea mai uşoară pradă pentru mine. Fericiţi sunt acei creştini care bombănesc. Ei sunt cei mai buni descurajatori pe care-i am. Fericit eşti tu, care auzi aceste lucruri şi crezi că vorbesc despre alţii. Te-am prins, eşti al meu.
Pare că stă cu mâinile în sân, dar este extraordinar de atent la fiecare pas pe care-l faci. Ca şi creştini, putem face două greşeli, când vorbim despre diavolul: fie să-l ignorăm, să fim în neştiinţă de planurile lui, fie să fim preocupaţi de el în mod excesiv.
Noi avem un Fiu, pe care L-a trimis Tatăl să nimicească lucrările Diavolului. Într-unul din anii trecuţi un echipaj israelian special a capturat în Marea Roşie o navă cu 50 de tone de muniţie: rachete, bombe, mitraliere şi alt armament greu. Încercaţi să vă imaginaţi ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu l-ar fi capturat. Ce se putea face cu armamentul de pe corabia aceea? Această întâmplare ne reaminteşte următorul principiu: cel mai eficient mod de a înfrânge pe cineva este să-i capturezi armele. Noi reuşim să avem biruinţă faţă de diavolul, pentru că Fiul i-a nimicit deja lucrările.
Să ne uităm specific, în 1 Ioan, să vedem care sunt aceste lucrări: mai întâi, întunericul, în al doilea rând – păcatul, în al treilea rând – minciuna şi în al patrulea rând – lumea. Acestea sunt lucrări ale Celui rău, lucrări pe care a fost trimis Fiul să le nimicească.
1 Ioan îl arată pe diavol ca fiind foarte activ, croind scenarii peste scenarii şi aşezând curse peste curse. De la 3:1 începe o nouă secţiune în scrisoare, în care ni se vorbeşte despre cum să trăieşti ca şi copil al lui Dumnezeu – „acum, că suntem copii,…“ şi continuă discursul mai departe.
În primul rând, un copil al lui Dumnezeu nu păcătuieşte, se fereşte de păcat. Păcatul este una dintre lucrările Diavolului. Este ceva ce aduce el în viaţa omului. Cum a reuşit Fiul să nimicească această lucrare? Răspunsul este în capitolul 2: El este jertfa de ispăşire, El este Cel care a fost trimis de Tatăl (capitolul 4) să fie Mântuitorul lumii. Ioan ia aici, în 3:5, un ecou din Ioan, capitolul 1, unde Ioan Botezătorul spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.“ Este prezentat un diavol lucrător – dar avem un Fiu care a luat fiecare lucrare a diavolului şi a nimicit-o. În loc de păcat, S-a adus pe Sine ca şi jertfă. Însă există şi un argument secundar în Epistolă – dacă cineva, după ce a fost iertat, a păcătuit, Fiul este şi jertfă, dar este şi Mijlocitor. E la dreapta Tatălui, pune o vorbă bună, adevărată, pentru noi. Diavolul a adus întuneric, dar 1 Ioan ne spune că Dumnezeu este lumină şi unde vine El, unde se coboară El, întunericul dispare. Pe deplin, aceasta va fi în ziua de pe urmă. Acum, până atunci, 1 Ioan ne spune că întunericul se împrăştie, iar lumina adevărată răsare. Viaţa creştină, într-un anumit sens, are loc întotdeauna în zori. Încă mai e întuneric. Încă Cel rău mai poate lucra. Împărăţia a fost inaugurată, a dat buzna în lume, a năvălit aici, dar încă nu este pe deplin aşezată. Unde a fost păcat, sângele Lui aduce curăţire. Unde a fost întuneric, Dumnezeu cu lumina Lui înlătură întunerecul şi se arată zorii. Unde diavolul a adus minciună, Cristos, ca şi Cuvânt al vieţii, a adus adevărul. Unde diavolul a adus lume, cu pofta firii, cu pofta ochilor, cu lăudăroşia vieţii, Fiul a adus părtăşie – „viaţa adevărată a fost arătată şi noi vă proclamăm, vă spunem despre ea, pentru ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi, aşa cum părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul“. Din 1 Ioan vedem că acestea sunt liniile pe a lucrat diavolul – şi pe acestea Fiul l-a biruit. A luat fiecare lucrare a lui şi a nimicit-o. A făcut toate acestea pentru ca noi să fim luaţi de sub stăpânirea Celui rău şi aduşi în Împărăţia Lui.
Apostolul Pavel spune acelaşi lucru, în Coloseni, capitolul 1: Am fost mutaţi dintr-o împărăţie în cealaltă. Avem descris un Cristos biruitor, un Cristos care a luat toate problemele create de Diavol şi le-a biruit, un Cristos care n-a lăsat nimic pe dinafară. De partea Lui ne-a aşezat. Copii ai lui Dumnezeu ne-a făcut. Copii ai Diavolului eram înainte. Ne-a adus în lumină, în adevăr şi în dragoste. Să ne gândim la aceste lucruri şi să trăim având înaintea noastră un Cristos învingător. Nu ştim nici unul dintre noi ce urmează, în zilele care vin, dar să ne punem de partea celui mai tare. Tot Ioan ne învaţă acest lucru: „fraţilor, Cel care este în noi este mai puternic decât cel care este în lume“ şi „ceea ce aduce biruinţă este credinţa voastră“.