Școala duminicală, 1 martie 2015
Isus şi Natanael
Ioan 1:43-51
Verset de aur: Ioan 1.49
Privind la oamenii care s-au întâlnit cu Isus, avem de învăţat de la Isus cum să vorbim altora despre El. De data aceasta, vom discuta în special despre prejudecăţi, atunci când Îl împărtăşeşti pe Cristos. Ştim că întotdeauna operăm cu prejudecăţi. Când cineva spune despre cineva ceva, tu ştii imediat anumite lucruri despre acea persoană şi îl judeci, îl vezi, te gândeşti la el prin lucrurile pe care le ştii – lucruri care pot fi adevărate sau neadevărate. Prejudecăţile te pot împinge la acţiune sau te pot opri de la a face ceva. Atât cei ce proclamă Cuvântul, care Îl împărtăşesc pe Cristos, au prejudecăţi, cât şi cei care ascultă Cuvântul.
Vă spun două întâmplări, care au rolul de a ne ajuta să distilăm bine acest lucru. Mai întâi, despre prejudecăţile celor credincioşi: două mere erau pe o creangă şi se uitau în jos. Unul îi spune ceiluilalt:„ Ia uită-te la oamenii ăştia! Uite cum fură! Uită-te, n-au loc unul de celălalt! Uite, urmează să se bată. Într-o zi se va termina cu ei. Într-o zi vor rămâne pe lume numai mere. Şi noi vom conduce lumea.“ La care celălalt măr îi răspunde: „Care „noi“ – cele roşii sau cele verzi?“ Acum, o întâmplare care să ne ajute să vedem prejudecăţile unui necredincios: în tinereţe, Mahatma Ghandi a citit Evangheliile. După o lectură atentă a acestora a ajuns la concluzia că doar învăţăturile lui Cristos sunt cele care pot ajuta, având în vedere sistemul de caste din India. Şi s-a hotărât: duminică dimineaţa mă duc la biserică şi vorbesc cu păstorul de la biserică despre hotărârea mea de a mă converti la creştinism. Vine duminica, merge la Biserică şi dă să intre în Biserică. Uşierul care era acolo îi spune: Tu nu te poţi aşeza aici, tu trebuie să ieşi afară să te închini cu fraţii tăi. Ghandi nu s-a mai întors niciodată la Biserică: „Dacă şi creştinii au caste, mai bine rămân mai departe hindus.“
Toţi am auzit nenumărate etichete, imagini şi replici care se folosesc atunci când alţii aud despre oameni credincioşi. Una dintre cele mai dure pe care le-am auzit eu a fost următoarea: Să nu mai vină prin satul nostru. Avem câţiva – şi sunt cei mai de nimic din sat. Poate ţi s-a întâmplat şi ţie, atunci când ai vrut să spui altora despre Isus, că te-a întrebat: „La ce biserică mergi?“ Şi i-ai spus: „La aceea.“ „Acolo, unde merg şi X, Y?!“ Aceasta se întâmplă în orice oraş. Şi spui: „Da, acolo.“ Ţi-a pus pe frunte ceva ce nu se mai dezlipeşte sau se dezlipeşte greu. Oamenii operează cu prejudecăţi. Acestea sunt unele dintre cele mai mari piedici, atât din partea celui care duce evanghelia, cât şi din partea celui care ascultă. Operăm cu clişee adesea din comoditate. Ele ne sunt un sistem de protecţie foarte bun. Rezistăm în orice vreme.
Al doilea lucru de discutat, înainte de a intra la întâmplarea cu Natanael, este că atunci când ne deschidem gura să spunem despre Cristos, trebuie să fim foarte atenţi, pentru că datorită acelor prejudecăţi cuvântul nostru poate fi înţeles greşit. Una am vrut să spunem – şi cu totul alta s-a înţeles. Acum câţiva ani, compania „Pepsi“ a lansat o campanie mare de publicitate în China, iar dictonul pentru campania aceasta a fost: „Pepsi te face să revii la viaţă.“ Când oamenii de la Departamentul de externe au tradus aceasta în chineză, literal spunea aşa: „Pepsi face ca strămoşii tăi să vină înapoi din morţi.“ Şi campania a fost un dezastru, vânzările au fost foarte slabe. Aşadar, este mare nevoie de atenţie la ce spui, dar, mai mult, atenţie la cum se înţelege ceea ce urmează să spui. Dacă este atât de încurcată situaţia, dacă este atât de complicat, dacă sunt aşa de multe elemente în ecuaţie, poţi să spui: am încercat de aşa de multe ori şi n‑a mers. Ce mi-a mai rămas este să mă rog şi… Dumnezeu cu mila.
Această întâmplare din Ioan, capitolul 1, ar trebui să schimbe optica. Filip a păţit ce-ai păţit tu. Te-ai dus cu evanghelia şi ţi s-a spus: Cine, ăia? Natanael le-a spus‑o mult mai direct – „nu poate ieşi nimic bun de-acolo“. Revenind la Filip, el a spus: „L-am găsit.“ Modul de a identifica un om în Israel era după locul de unde este, din ce sat este şi al cui este din satul acela. Aşa i-a spus Filip: „L-am găsit pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. El este Cel despre care ne spune Moise în Deuteronom 18: „Un proroc mai mare ca mine. De El să ascultaţi!“ Pe Acela L-am găsit. Despre El îţi spun.“ Natanael îi răspunde: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!“ Sunt două mari opţiuni în a înţelege această afirmaţie: „ceva bun din Nazaret“. Una se referă la faptul Nazaretul era neînsemnat. Aşa cum ai spune astăzi: Poate ieşi ceva bun din cutare sat?! Poate ieşi ceva bun de acolo?! Nimeni n-a auzit de satul acela. Nazaret nu apare niciodată în Vechiul Testament, nu apare în Talmud, nu apare în Midraş. Nu este pomenit în scrierile iudaice, este un sat uitat. Poate de aceea, când s-au întors din Egipt, Iosif şi Maria s-au aşezat în Nazaret – undeva să nu ştie nimeni de tine, într-un sat neînsemnat. Nu-i mai bagă în seamă Arhelau, care domneşte acum în locul tatălui său, Irod. Putem scăpa. Scăpăm viaţa Pruncului. A doua interpretare spune că, pentru că era un sat neînsemnat, a fost locul multor uneltiri. Numai lucruri rele au ieşit din Nazaret.
Dar, revenim la Filip, să vedem ce a făcut Filip atunci când Natanael i-a dat acea replică. Natanael avea dreptate, dar Filip nu s-a lăsat şi a spus: N-am nici un argument să te duc aici. Ceea ce spune este: vino şi vezi. Aşadar, când Natanael a fost aşa de bun la a răspunde, i-a întors o întrebare, ce-a făcut Filip? I-a spus: Nu te pot convinge, hai şi vezi. Vino şi vezi.
Acum, să facem o observaţie. Ioan Îl prezintă pe Isus în capitolul 1 (prologul), ca Logosul făcut trup, iar apoi urmează primele cuvinte pe care le spune Isus în Evanghelia după Ioan (1:38): „Isus S-a întors şi când i-a văzut că merg după El le-a zis: „Ce căutaţi?““ Literal ar fi: „Ce vreţi?“ În Evanghelia după Ioan acesta este Cristosul care Se întâlneşte cu oameni: Cel care îi întreabă: „Ce cauţi?“ Aceasta este o întrebare care merge şi-ţi sapă la motivaţii. Te ajută să le dezgropi, să le conştientizezi, să vezi ce-i cu mine pe aici, ce caut aici? Ce cauţi aici? Pe cine cauţi? Cu siguranţă şi eu şi tu purtăm bagaje de prejudecăţi. Ştim cum sunt baptiştii, ştim cum sunt pocăiţii şi putem da multe exemple. Dar nu ne ajută. Putem folosi aceste prejudecăţi, aşa cum am spus, ca pe un sistem de protecţie. Face viaţa uşoară, să nu mai trebuiască să gândeşti fiecare ocazie nouă, din nou, în termenii ei. Ştiu despre ăia că sunt aşa, despre ăia aşa, aşa – şi mi-am rezolvat întrebările existenţiale, pot păşi înainte cu ochii închişi. Ceea ce-ţi pot spune, având în vedere că citeşti aceste rânduri, este: bine ai făcut că ai venit să vezi. Adesea, noi nu putem face mai mult decât a făcut Filip. I-am spus, am primit un răspuns bine gândit, calculat, aşezat, frământat multă vreme. Şi tot ce-ţi mai rămâne de spus este: Vino şi vezi! Noi te putem duce până la un anumit loc. De aici încolo, te ia Cristos.
Ce-a păţit Natanael când a păşit Cristos în scenă? „Te-am văzut când erai sub smochin.“ Când a auzit un astfel de lucru, cu siguranţă s-a gândit la acele împrejurări din Vechiul Testament care prezintă oameni în care Dumnezeu era prezent într-un mod unic, care puteau spune ce se întâmplă la distanţă, fără să vadă. Un astfel de exemplu se găseşte în 2 Impăraţi 6, începând cu versetul 8: „Impăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“ Dar, omul lui Dumnezeu [despre Elisei este vorba] a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, pentru că acolo sunt ascunşi sirienii.“ Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese omul lui Dumnezeu. aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu voiţi să‑mi spuneţi care dintre noi este pentru împăratul lui Israel?“ [Care este spionul împăratului lui Israel?] Unul dintre slujitorii săi a răspuns [mare atenţie]: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.“ Cu siguranţă, orice om din Israel cunoştea despre astfel de lucruri. Când Isus i-a spus: „Te-am văzut când erai sub smochin.“ Ştim din alte texte că, de regulă, sub smochin stăteai şi-ţi citeai Scriptura. Pentru un evreu, pentru a arăta bunăstarea, belşugul, acela era locul de meditaţie: sub smochin. Când Natanael a auzit aceasta, a început să se mişte pământul sub picioarele lui. Ceea ce Filip n-a putut să mă convingă, încep să văd. Omul acesta îmi cunoaşte mişcările, îmi cunoaşte gândurile, ştie unde am fost, îmi ştie frământările. Unii comentatori merg mai departe şi spun că, întrucât ceea ce spune Mântuitorul în versetele 35 şi 36 se referă la scara lui Iacov, la acea întâmplare din cartea Genesa, este foarte probabil ca Natanael sub smochin să fi citit sau să fi meditat la acel eveniment din viaţa lui Iacov. După ce îi spune: „Te-am văzut…“, urmează imediat cuvintele: „El este un israelit în care nu este vicleşug.“ Ştim că Iacov înseamnă „înşelător“. Aşa s‑a purtat cu fratele lui Esau şi în alte împrejurări. Dar, când Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, acel obicei rău a încetat, viaţa lui a fost schimbată. Cu această imagine lucrează Mântuitorul. Îl ia de unde a fost, sub smochin, de la lucrurile la care s-a gândit, şi acum îi spune: Ai dreptate; din Nazaret, sat neînsemnat, nu poate veni Mesia. Dacă tu l-ai fi întrebat pe Simon sau pe ceilalţi mai îndeaproape, ai fi aflat că Eu, deşi am locuit în Nazaret, M-am născut în Betleem. Şi, când auzi de Betleem, poţi păţi ce-a păţit Irod, când a întrebat: „Unde trebuie să se nască Impăratul iudeilor?“ Cărturarii i‑au spus: „Scriptura spune aşa: În Betleem.“ Dacă ai fi mers mai departe cu întrebările, ai fi ajuns ca această replică: „Isus din Nazaret“ să nu te înddepărteze, ci mai mult să te îndemne la a cerceta. Cu alte cuvinte: nu lăsa ca prejudecăţile tale să te oprească. Fii deschis la a cerceta toate lucrurile.
Aşadar, dacă citeşti aceste rânduri, mulţumim că ai venit „să vezi“. Toate întrebările care le-ai putea avea sunt bine venite. Cum l-a văzut pe Natanael sub smochin, Cristos cunoaşte toate căile tale. Ştie când te scoli, ştie pe unde umbli, ştie ce gândeşti. Îţi poţi folosi prejudecăţile ca pe o barieră, pentru a sta departe. Urmează exemplul lui Natanael! Ai curajul să-ţi verifici prejudecăţile! Fii un român în care nu este vicleşug. Sau maghiar, sau german, de ce naţioialitate eşti. Natanael a fost aşa. Cristos i-a arătat că-i cunoaşte gândurile, că, deşi ştia lucruri din Scriptură, nu a folosit lucrurile acelea pentru a se apropia de Cristos, ci pentru a se îndepărta de El. Însă apoi a arătat că ştie şi mai multe din Biblie, când Îi spune: „Rabi, Tu eşti Fiul Lui Dumnezeu! Tu eşti Împăratul lui Israel!“ Acestea sunt imagini pe care le ia din Psalmul 2, versetul 6 şi în continuare.
Să încheiem cu un îndemn din Psalmi: „Veniţi şi gustaţi, să vedeţi ce bun este Domnul!“ Vă împărtăşim dintre lucrurile pe care le-a făcut El în viaţa noastră. Natanael, un om care a văzut, mărturiseşte: aşa ne-a spus Moise, aşa s-a adeverit. Aşa este pentru mine. Iar apoi Mântuitorul mută discursul de la persoana a doua singular la persoana a doua plural (1:51). Nu doar tu, ci voi veţi vedea lucruri mai mari ca acestea, dacă credeţi. Rugăciunea înaintea lui Dumnezeu este să avem proaspătă în minte întrebarea lui Cristos: Pe cine cauţi? Ce vrei? După ce umbli? Este o rugăciune prin care Îl rugăm pe Dumnezeu să ni-L arate pe Cristos ca pe Unul care ne cunoaşte, cum ne cunoaştem noi buzunarele, un Cristos care ne ştie zbaterile, frământările şi care răspunde acestor frământări. Ne ajută chiar când suntem sub smochin, chiar când suntem la lucru. Nu lăsa să treacă nici o împrejurare fără a-L aduce în mod natural pe Cristos în discuţia cu cei cu care te întâlneşti.
Închei cu un exemplu. Dacă cineva te întreabă: cum a fost duminica asta, ce-ai făcut, pe unde-ai umblat? (poate că mai întâi îţi spune el unde a fost: Am fost la un chef, am fost la o nuntă, a fost nemaipomenit). Tu pe unde-ai fost? Tu ai putea răspunde: A fost bine. Sau i-ai putea spune: Am auzit o predică duminică…! Şi vezi ce se mai poate lega de discuţia aceasta. Sau, dacă ai prieteni care trec prin necazuri: soţia mea e bolnavă sau copilul meu e bolnav, leagă de asta în mod natural discuţia despre Cristos: Uite, eu mă duc la biserică, sau la un grup de rugăciune, n-ai vrea să mă rog şi eu pentru problema aceasta? Vezi ce se leagă mai departe. Adu-L pe Cristos în mod natural în orice discuţie – un Cristos care S-a coborât la noi, care S-a făcut ca noi: în El era viaţa.