Școala duminicală, 29 martie, 2015
Intrarea în Ierusalim
Matei 21.1-11
Versetul de aur: Matei 21.9
Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, un cuvânt foarte cunoscut; de aceea, pericolul, acum la începutul mesajului, este să ne deconectăm total, fiecare dintre noi crezând că știm tot ce scrie aici. Noi avem datoria de a auzi întotdeauna proaspăt Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea vă îndemn la veghere încă de la început, pentru ca tot ceea ce avem aici să fie primit de fiecare dintre noi. Meditația aceasta are un mesaj simplu în două părți. Mai întâi, vreau să ne adâncim în a înțelege cât mai clar ce face Isus, pentru ca oamenii să cunoască ceva despre El, iar în al doilea rând vreau să vedem ce au priceput cei care au văzut și au auzit ce a spus Isus, și ce au făcut.
Domnul Isus a ales să acționeze într-un mod simbolic, a spus anumite lucruri, a făcut anumite lucruri, pentru ca oamenii care cunoșteau Cuvântul să înțeleagă ceva esențial despre El. De aceea, primul lucru în ziua de astăzi este următorul, dacă vrei să pricepi ceva despre Isus trebuie să cunoști Biblia. Nu te aștepta să înțelegi mare lucru despre El dacă nu cunoști Cuvântul, pentru că tot ce spune El, tot ce face El are legătură cu Cuvântul. El și-a demonstrat propria identitate făcând anumite lucruri sau spunând lucruri din Biblie. El nu a venit în lume ca un accident al istoriei, El a venit fiind promis mai dinainte, de aceea avem și noi datoria să vedem dacă a făcut ceva, dacă a spus ceva; cum legăm acele lucruri ca să pricepem ceva despre El?
Să privim la câteva referințe. Textul cel mai important în privința înțelegerii identității lui Isus nu apare aici și vreau să vi-l spun. În Exodul 4 după ce Domnul i-a vorbit lui Moise în rugul aprins, Moise ia hotărârea de a merge în Egipt. Știți cum procedează Moise? Cuvântul acolo ne spune următoarele lucruri, Moise și-a luat nevasta, și-a luat copii, i-a încălecat pe niște măgăruși și s-a dus în Egipt. Exodul 4 este un text central pentru înțelegerea venirii Răscumpărătorului. Așa cum Moise și-a luat familia suindu-se pe niște măgăruși și ducându-se în Egipt să elibereze poporul, tot așa au văzut proorocii venirea lui Mesia pentru răscumpărarea poporului. Exodul 4 este textul de bază pentru ceea ce avem în Zaharia 9.9. „Saltă de veselie fiica Sionului! Strigă de bucurie fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine, El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.“ Moise este prototipul pentru venirea lui Mesia. Scriptura ne spune că nu era nimeni dintre oameni pe pământ așa de blând ca Moise. El a ales să meargă la porunca lui Dumnezeu în Egipt călare pe un măgar, și cu toiagul lui Dumnezeu în mână. În felul acesta încă de atunci s-a arătat că Cel pe care-l trimite Dumnezeu, este un bărbat care arată în tot ce este că depinde de Dumnezeu, este blând, este un om al păcii, este un om trimis să aducă răscumpărarea. Dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă aici în Matei 21, sau în ziua de Florii trebuie să pornești de la acest text: Exodul 4. Ca și Moise care și-a luat și a mers călare pe măgăruș să elibereze poporul din robia Egipteană, tot așa Isus, fiul lui David călare pe un măgăruș se duce la Ierusalim să răscumpere poporul, nu din robia romană sau de sub domnia lui Irod, ci se duce să elibereze poporul de sub robia păcatului. Acestea sunt lucrurile de bază din meditația aceasta.
La aceste idei mai adăugăm două lucruri foarte importante. Când auzi în Scriptură de măgăruș legat într-un context al venirii lui Mesia, textul la care trebuie să-ți meargă gândul este cel din Genesa 49.10-11. Iacov este pe moarte, își cheamă toți feciorii să le dea câte o binecuvântare, iar când ajunge la Iuda lui îi spune următoarele cuvinte.
„Toiagul de domnie nu se va îndepărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele.
El își leagă măgarul de viță, și de cel mai bun butuc de viță mânzul măgăriței lui, Își spală haina în vin, și mantaua în sângele strugurilor.“
Toiagul de cârmuire nu se va îndepărta de la tine până va veni Șilo, până va veni Mesia, iar apoi despre Iuda scrie și îi spune următoarele cuvinte. Iuda, pentru a arăta bunăstarea, odihna în pace, pentru a arăta binecuvântările lui Dumnezeu, se duce în via lui, își leagă măgărușul de cel mai bun butuc din vie, și-și spală haina-n vin. Toate aceste idei se leagă de texte fundamentale din Scriptură, găsești un măgăruș legat, alegi să intri în Ierusalim, nu pe jos ca toți perelinii, ci călare pe măgăruș. Cel de al doilea text important în această privință este din 2 Samuel 18. Personajul principal este Solomon, fiul lui David. El s-a dus să fie uns ca împărat călare pe un măgăruș. În acest fel noi îl avem pe Iacov dându-ne punctul de vedere mesianic, îl avem pe Moise ca prototip, îl avem pe Solomon ca pe întâiul fiu al lui David; toate aceste lucruri ne sunt nouă de folos pentru a vedea cine este acesta. Este cel promis, este Răscumpărătorul, Cel trimis de Dumnezeu, Cel care vine în Numele Domnului.
Tot aici este util să subliniem următorul lucru. În literatura profetică avem zbateri mari, pentru că la vreme de cădere, de neascultare, Dumnezeu ridică câte un prooroc. Omul acela are din partea lui Dumnezeu misiunea să meargă înaintea poporului și să-l mustre, și să aducă Cuvânt de la Dumnezeu. Un astfel de om a fost și Isaia. El își începe cartea făcând aluzie la măgăruș, Isaia 1.3. El spune așa: „Boul își cunoaște stăpânul, și măgărușul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu mă cunoaște, poporul Meu nu ia seama la Mine.“ Boul își cunoaște stăpânul, și măgărușul își cunoaște stăpânul, dar Israel nu mă cunoaște. În acest fel trebuie să vedem noi ce se întâmplă aici. Măgărușul ascultă, dar poporul nu ascultă. Unul dintre gândurile pe care trebuie să le iei personal într-o zi ca aceasta este și acesta: creația și tot ce este în jur ascultă de Dumnezeu. Întreabă-te tu pe tine dacă-l asculți, vezi dacă nu ți se potrivește ceea ce spune Isaia, cu privire la bou, cu privire la măgar, și cu privire la Israel? Cercetează-te!
Acestea sunt cuvintele și faptele simbolice ale lui Isus în ziua când a intrat în Ierusalim. Ce au înțeles cei care l-au văzut? Ce au priceput? Avem în acest text trei categorii de oameni. Îi avem pe perelini, noroadele, aici sunt cei care mergeau înaintea Lui, și cei care veneau după El. Perelinii mergeau să sărbătorească Paștele. Îi avem pe cei din cetate, pe locuitorii Ierusalimului, și avem ucenicii. Să ne uităm la fiecare dintre ei. Isus a făcut și a spus lucruri pe care le-am menționat, ce au priceput ei? Când perelinii văd ce face Isus, ei sunt dintre aceea care pricep exact ce face și ce spune El, pentru că ei aleg să cânte, să-l laude pe Dumnezeu folosind un text unic, Psalmul 118; un psalm care se cântă în Israel când se întronează un împărat. Ei și-au dau seama văzându-l cum intră pe măgăruș. Acesta este Cel care trebuia să vină. Avem cuvintele lor: „Osana Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în locurile prea înalte!” Să fii exact pe linia lui Dumnezeu, când El vorbește, să pricepi. Acesta este poate lucrul cel mai important din meditația aceasta, când ți-a vorbit Dumnezeu ceva, sau când El a lucrat în viața ta ceva, tu să pricepi exact, și prin răspunsul tău să nu-ți fie rușine. Pentru că dacă citim mai departe vom vedea că vor fi alții care vor căuta să oprească acest fel de a vorbi despre Isus. Când se ajunge în Templu, copii continuă să cânte „Osana Fiul lui David,” dar vin conducătorii la Isus și spun: „Tu auzi ce zic aceștia? oprește-i!“ și El le spune: „Voi nu știți ce spune Biblia că Dumnezeu își scoate laude din gura pruncilor.“ Ce vreau să spun este următorul lucru, când înțelegi ce ți-a vorbit Dumnezeu să nu-ți fie rușine să răspunzi. Caută să cunoști cât mai mult Scripturile pentru că așa îți vorbește Dumnezeu, pe baza mărturiei Cuvântului. Fii un om care cercetezi, care citești, care iubești, fii un om care te hrănești cu Cuvântul care vine de la Dumnezeu, și atunci orice lucrare din partea Lui, orice Cuvânt pe care-l auzi din partea Lui, îl înțelegi pe deplin, îl înțelegi corect. Aceștia sunt cei buni din tetul nostru printre cei buni.
Îi avem pe cei din cetate care nu sunt buni, când Isus intră în Ierusalim. Locuitorii Ierusalimului nu fac ce fac perelinii. Fiecare zicea: „Cine este acesta?” Cea de a doua categorie de oameni din textul nostru, este categoria care pune întrebări, este categoria de oameni care pune lucrurile în cântar, este categoria care atunci când Dumnezeu îi vorbește, când Dumnezeu îi arată, se întreabă, este îndoielnic: „Ce vrea să spună aceasta?“ Ei aveau nevoie să facă ceea au făcut noroadele, să facă legătura între Exodul 4, Zaharia 9, Isaia 1, dar nu au făcut aceasta. Oare acesta cine este? Oare El ce mai vrea? Aceasta este o ispită pentru fiecare dintre noi când auzim Cuvântul.
Identitatea lui Isus, în ziua intrării Lui în Ierusalim, este clădită pe baza Scripturilor. Așa ajungi să-L înțelegi, nu cum îți imaginezi tu sau eu, sau ori cine altcineva, ci așa cum ne descrie Biblia. Dacă nu o cunoști, dacă nu o ascuți, nu-l vei cunoaște nici pe Isus. Isus va fi un străin pentru tine, vei vedea că nu are relevanță pentru tine, nu se potrivește, nu ai categorii pentru El. Adâncește-te în cuvânt! Ce scrie în prima parte a versetului zece? „Când a intrat în Ierusalim toată cetatea s-a pus în mișcare.” Acest verset trebuie văzut în legătură cu un verset de la începutul Evangheliei, în capitolul 2 când magii se duc la Irod și îl întreabă (Matei 2.2-3): „Și au întrebat; „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit, și am venit să ne închinăm Lui” Când a auzit împăratul Irod acest lucru s-a tulburat mult, și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.“ La fel și aici, când intră în Ierusalim, tot Ierusalimul freamătă, se pune în mișcare, este stârnit. Întotdeauna când Isus este în preajmă, aceasta este atitudinea celor ce se împotrivesc lui Isus. Irod, apoi conducătorii poporului, oricine este împotriva Lui, se frământă.
Cea de a treia categorie de oameni din textul nostru sunt uncenicii. Nu este nici un cuvânt din partea lor, nici unul. Ei primesc o poruncă și o împlinesc. Cuvântul spune duceți-vă, veți găsi, aduceți. Iar apoi Cuvântul spune că ucenicii s-au dus și au făcut ce le-a poruncit Domnul Isus. Oameni care nu au întrebat de ce, oameni care nu au foat îndoielnici, oameni care au auzit și au făcut.
Uitați-vă la aceste trei tipuri de răspuns la ce spune și ce face Isus. Unde mă aflu eu? Vreau să mai menționez încă un detaliu pe care nu-l vezi la prima și nici la a zecea lectură, să privim împreună la versetul cinci, acolo Cuvântul este formulat în felul următor: „Spuneți fiicei Sionului; „Iată Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe”. Evanghelistul Matei descrie tot acest eveniment ca pe un eveniment care așteaptă un răspuns. Sunt două texte importante în Scriptură cu privire la cuvintele: „Iată pe Cel care vine călare pe un măgăruș” este Isaia 62.11 și textul din Zaharia 9.9. Matei combină aceste două texte, și dacă vedeți el comite un lucru care trebuie să ne dea de gândit. Zaharia 9.9 începe așa; „Bucură-te fiica a Sionului, pentru că vine la tine Împăratul tău” iar în Isaia 62 avem cuvintele. „Spune fiicei Sionului iată vine Împăratul tău la tine.” Matei alege să scrie ce zice Isaia, și abia în partea a doua pune ce zice Zaharia. Matei știe, și toți ceilalți Evangheliști confirmă, că Ierusalimul este locul respingerii lui Isus, este locul ostilității față de Isus, nu este locul în care oamenii se bucură că vine Isus, oamenii se frământă, oamenii uneltesc, și oamenii îl omoară pe Isus în Ierusalim. Acesta este Ierusalimul. Răspunsul noroadelor din Psalmul 118 mai apare odată în ziua de Florii. Cuvântul este în capitolul 23 la final, acolo avem textul cu cloșca care vrea să-și strângă puii, avem profeția cu privire la dărâmarea Ierusalimului, a dărâmării templului. Iată că vi se lasă casa pustie, și Mântuitorul încheie cu cuvintele, vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până în ziua în care se va zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului.” Intrarea lui Isus în Ierusalim sau venirea lui Isus în spre Ierusalim este un eveniment care prefigurează cea de a doua venire. În ziua de pe urmă, cum au cântat noroadele când El a venit spre cetate, tot așa vom cânta noi când Isus va veni a doua oară.
Acest eveniment din ziua de Florii are aceste dimensiuni complexe: este un eveniment al cercetării lui Dumnezeu, și un eveniment care îi împate pe oameni. Unii merg crescând în înțelegerea lui Isus, alții descresc, se împotrivesc și urmează să-l omoare. Din care categorie sunt eu? Din care categorie ești tu, când El îți vorbește? Când El te cercetează ce faci tu? Calcă pe urmele noroadelor, ale perelinilor care știu ce spune Cuvântul, văd ce face Isus, pricep, și nu se rușinează să cânte folosind tot un cuvânt din Scriptură. În felul acesta trăiești pe deplin ceea ce are Dumnezeu pentru tine. El îți arată ceva și tu recepționezi acel lucru, El te cercetază și tu primești, iar la urmă trebuie să ne asemănăm cu ucenicii. Când ne-a spus ceva, facem acel lucru.