Școala duminicală, 8 februarie, 2015
Împăratul de curând născut
Matei 2:1-12
Verset de aur: Matei 2.2
Vom privi evenimentul naşterii Mântuitorului din perspectiva Evangheliei după Matei. Dacă, de exemplu, Luca relatează despre naşterea Mântuitorului în aşa fel încât unul dintre Neamuri, un roman, Teofil, să capteze cât mai bine sensul a ceea ce s-a întâmplat, Matei scrie evreilor. El construieşte şi redă naraţiunea în aşa fel încât nişte evrei să-i prindă mai puternic, mai profund, sensul. Luca spune: „Vi s-a născut un Mântuitor: Cristos, Domnul.“ Matei spune: „Unde este Impăratul de curând născut al iudeilor?“
În naraţiunea pe care am citit-o, de la începutul capitolul al 2-lea din Evanghelia după Matei, avem două tipuri de personaje, care, cu ocazia naşterii Impăratului, se definesc fiecare într-un anumit fel. Aceasta este întrebarea de lucru: cum te defineşti tu, când S-a născut Împăratul? Irod, când a auzit de naşterea unui Împărat, s-a tulburat mult. Când magii au auzit de naşterea unui Împărat, s-au închinat. Ce faci tu, de naşterea Împăratului Isus?
Să intrăm puţin în atmosfera vremii respective, când Irod era împărat, ca să prindem cât mai bine ce se întâmplă în versetele 2 şi 3. Irod a auzit: „S-a născut un Impărat.“ Iar Cuvântul spune că „s-a tulburat mult, el şi tot Ierusalimul împreună cu el“. De ce? Irod a fost un împărat de succes. A ajuns guvernator al Iudeii, în anul 47 î.Cr., când avea 25 de ani. În anul 37 î.Cr. ajunge împărat al Iudeii. Domneşte până în anul 4 î.Cr. Dacă citim 2:19, găsim acel eveniment: „După ce a murit Irod…“ – acolo suntem în anul 4 î.Cr. Omul acesta a ajuns la putere ajutat de Roma. El nu era israelit sută la sută, era idumeu. De aceea israeliţii nu au acceptat niciodată cu plăcere domnia lui. Mai mult, înainte ca el să ajungă împărat al lui Israel, a fost o altă dinastie la putere (astăzi îi cunoaştem sub numele de „hasmonei“) şi Irod, pentru a-şi consolida prima parte a domniei, s-a căsătorit cu una dintre fiicele ultimului împărat hasmoneu – Miriam o chema. Apoi a urmat o perioadă de prosperitate, iar la sfârşitul vieţii o perioadă de mari, mari conflicte în familie. De ce? Irod a avut zece neveste. Ştim numele a opt dintre ele. Dar cinci au fost foarte puternice la palat şi fiecare dintre ele a dorit ca fiul ei să fie succesorul lui Irod. Irod a omorât-o pe Miriam, a doua lui soţie. A omorât-o pe soacra lui, pe Alexandra. L-a omorât pe cumnatul lui. Iar în anul 7 – dacă socotim bine, Cristos S-a născut, aproximativ, în anul 6 î.Cr. –, el îşi omoară doi fii, pe Alexandru şi pe Aristobul, îi spânzură. Şi-a scris de şase ori testamentul. În ultima săptămână de viaţă l-a schimbat de două ori. Încercaţi să vă daţi seama, aceasta era atmosfera, acestea erau tensiunile la palat când vin magii şi spun: „Unde-i Împăratul care acum S-a născut?“ Când a auzit Irod: „Încă un împărat?! Am scris la testamente peste testamente, şi-acum vin aceşti înţelepţi din răsărit (probabil sunt parte a unei caste persane preoţeşti, astrologi) şi spun: „I-am văzut steaua.““ Era bătrân, nu i s-au mai născut fii de mult. Deja, un testament după altul schimbat, să rămână Arhelau, să rămână Alexandru, să rămână Antipater, să rămână Filip… I-a tot schimbat, în funcţie de care dintre soţii avea mai mare influenţă. Şi acum? Un împărat! De curând am omorât doi, care trebuiau să fie împăraţi! Tulburare mare.
Când S-a născut Împăratul iudeilor, cineva şi-a temut tronul. Când Se naşte Împăratul Isus, într-un anumit sens, tronul meu se pune în joc. Dacă citim în continuare Matei, până la capăt, Îl vom vedea pe Isus descris ca Unul care are putere. Când a terminat Predica de pe munte, cei care L-au auzit au spus: „Cine este acesta? Învaţă cu aşa de mare putere! nu ca şi cărturarii, nu ca şi fariseii. Face vindecări.“ Sutaşul roman, având în vedere ce ştia despre El, a spus: „Ascultă, eu sunt un om sub stăpânire, dacă spun robului meu: „du-te!“, el se duce. Tu poţi să spui de aici – şi se întâmplă la mine acasă, ca robul meu să se facă bine.“ Şi aşa a fost. Avea putere să scoată demoni. Când conflictul cu cei care conduceau poporul ajunge la apogeu (21:23), marele preot şi cărturarii Îl întreabă: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, de unde o ai, cine Ţi-a dat-o?“ Iar la finalul Evangheliei, după Înviere, El Însuşi spune: „Toată puterea Mi-a fost dată, în cer şi pe pământ.“ El este Împăratul împăraţilor şi vrea să stăpânească şi asupra mea.
Ce-a făcut Irod? Citim mai departe, în capitolul 2, şi vedem că, atunci când şi-a dat seama că magii l-au înşelat, a spus: „Da? Preoţii şi cărturarii spun: Betleem este locul unde trebuie să se nască Împăratul Mesia – trimit acolo soldaţi şi pe toţi copiii de la doi ani în jos îi omor. Să fiu sigur că am scăpat de încă un pretendent la tron.“ Şi face acest lucru. Când se naşte un Împărat care vrea să pună stăpânire pe tine, te poţi purta ca şi Irod: vrei să-L omori, să-L dai la o parte, să fugi de El. Ironia ştiţi care este? Pe ultimul testament al lui Irod, el a vrut ca fiul primei lui soţii, Doris (pe fiu îl chema Antipater), să ajungă la putere. Dar a ajuns până la urmă Arhelau, care era fiul celei de a patra soţii a lui Irod. Roma nu era de acord ca în împărăţiile peste care ea avea putere domnia să meargă ereditar. Fiecare împărat care se înscăuna avea nevoie de acordul Romei. În acest fel se asigura într-o anumită zonă credincioşia faţă de puterea imperială. Oricât ne-am păzi tronul, până la urmă este altcineva care decide asupra succesorului.
Împăratul care S-a născut n-a putut fi omorât de către Irod. Nici tu nu-L poţi omorî. Dacă marii preoţi au socotit: „am scăpat de El“, Dumnezeu L-a ridicat din morţi. Şi I-a dat putere şi mai mare. Stăpâneşte şi mai puternic. Acum, cu ocazia naşterii Lui, te defineşti. Ce faci cu Împăratul de curând născut?
Naraţiunea aceasta are un substrat foarte amar. Cei din poporul Lui Îl resping (într-un anumit sens, Irod, ca împărat al lui Israel, îl reprezintă pe Israel în textul acesta). A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar apar aici nişte păgâni, nişte astrologi, poate vrăjitori. (Dacă citim în Fapte 13, Elima este şi el mag. Elima era vrăjitor.) Oamenii aceştia primesc poruncă, înştiinţare, nu ştim în ce fel, şi se iau pe jos, pe cămile, din Babilon până la Ierusalim. Te duci să faci un singur lucru. Nu ştii foarte multe – pentru că au mers la palat (căutau un Împărat şi de obicei un împărat se naşte în palat). Steaua i-a dus până în locul în care era Pruncul. Învăţăm acum de la nişte păgâni. Când au văzut Pruncul şi pe mama Lui, I S-au închinat. Înaintea unui Impărat faci un singur lucru: te închini şi-I dăruieşti tot ce ai. Matei dezvoltă în continuare această temă a închinării. Există două aspecte mai departe în Matei.
Evenimentul cel mai important este atunci când Mântuitorul merge într-un loc să se roage, iar ucenicii se urcă în corabie să traverseze marea. Se face noapte, porneşte furtuna, iar Isus vine la ei pe mare. Atunci Petru spune: „Doamne, dacă Tu eşti, spune-mi, dă-mi poruncă să vin la Tine!“ „Haide!“ Şi Petru începe şi umblă pe mare – dar când a văzut valurile s-a temut. Mântuitorul l-a prins şi a urcat în corabie. Ce au făcut toţi? I S-au închinat şi au spus: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“.
Celălalt eveniment, care este o alternativă în felul în care Matei îşi dezvoltă Evanghelia, este momentul în care mama fiilor lui Zebedei vine la Isus (Matei 20:20). Matei scrie că I S-a închinat şi I-a cerut ceva. Acum, magii S-au închinat şi I-au dat ceva. Este o diferenţă mare, pentru că, aşa cum apare mai departe, atât în Predica de pe munte cât şi în capitolul 25 – „Mulţi vor zice, în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n‑am făcut atâtea?““ Verbal, Îl poţi recunoaşte ca Împărat, dar poate L-ai recunoscut doar ca să-I ceri. Magii sunt o lecţie importantă, în seara de Crăciun. S-au închinat, şi au adus daruri. S-au închinat şi au dăruit.
Ce facem noi, de naşterea Împăratului Isus? Să-i urmăm pe magi. Să ne închinăm Lui. Să-I dăruim tot ce avem. Să mărturisim, împreună cu sutaşul şi cu ceilalţi martori prezentaţi de Matei: Puterea pe care o ai Tu lucrează la mare distanţă. Puterea pe care o ai Tu potoleşte marea. Puterea pe care o ai Tu, aşa cum ne-ai spus, este universală: în cer şi pe pământ. Mă închin şi eu înaintea Ta, şi-i dăruiesc tot ce am.
Rugăciunea pentru această zi este ca, prin toată forfota şi prin tot efortul, El să rămână Împărat, iar noi nişte închinători care dăruim. Aducem înaintea Lui lucrurile acestea şi ne rugăm ca nimic să nu le şteargă dinaintea ochilor noştri. Este în joc tronul din viaţa ta. Cristos, Împăratul, trebuie să stea pe el. Coboară-te şi închină-I-te şi lasă‑L să stăpânească.