Școala duminicală, 25 ianuarie 2015
Golirea de sine
Filipeni 2:1-11
Verset de aur: Filipeni 2.6
Cum S-a gândit la Sine Cel care S-a născut? Cum S-a gândit El, când a venit între noi? Ce mentalitate a avut, de S-a coborât de acolo şi a ajuns la noi? Ce anume L-a determinat să Se coboare printre noi? Ce a însemnat pentru El acest lucru?
Întotdeauna pentru Biserică este dificil să facă relevant pentru cei din ziua de astăzi acel eveniment de demult. Întrebarea pe care ţi-o poate pune cineva imediat este: Ce-are a face asta cu mine? S-a născut. Poate fi o ocazie să ne strângem familia acasă, să mâncăm, dacă avem, să ne aflăm bine cât mai multe zile, iar apoi fiecare mergem din nou la ale noastre, pe unde locuim. Singurul înţeles, singura semnificaţie a acestui eveniment devine o reuniune de familie: mă văd cu cei dragi.
Apostolul Pavel ia acest eveniment al venirii Fiului lui Dumnezeu între oameni şi spune: are legătură directă în viaţa Bisericii. Felul în care El S-a gândit când S-a coborât în iesle trebuie să vă caracterizeze pe voi. Apostolul Pavel lucrează în Epistola către filipeni la schimbarea unei mentalităţi, la schimbarea unui mod de gândire şi înlocuirea lui cu altul. Dar trebuie menţionat încă de la început un lucru foarte important: nu schimbarea celor din Filipi după cum vroia Pavel, după gândul lui, ci după gândul lui Cristos, după mentalitatea lui Cristos.
Ce s-a întâmplat în Betleem are mare, mare însemnătate pentru mine astăzi. Apostolul Pavel mă învaţă să trăiesc între oameni. Dacă reuşesc să prind felul în care Cristos S-a gândit la Sine, când S-a coborât de la Tatăl, îmi iese. Cum S-a gândit El – la El? Ştim destul de puţine dintre motivele care l-au determinat pe apostolul Pavel să scrie Epistola către filipeni. În partea a doua avem, la un moment dat, un îndemn pentru Evodia şi Sintichia să cadă de acord asupra unor lucruri. Aici, în capitolul 2, la început, ni se mai deschide puţin geamul: nimic din ambiţie, nimic din slavă deşartă, nimic din mândrie. Poate astea au fost lucruri adevărate în biserica din Filipi. Acestora apostolul Pavel vine şi le vorbeşte despre Crăciun.
Şi noi nevoie de un asemenea îndemn. Gândul care în mod natural sălăşuieşte în mintea omului astăzi – ca şi atunci, şi ca întotdeauna – este: „toate pentru mine“. Iar, pentru că suntem mai mulţi pe pământ, acest lucru va însemna, în primul rând, o depăşire a celorlalţi, o întrecere a celorlalţi – să ajungi înaintea lor. Ai nevoie pentru acestea de un climat de siguranţă, prin care să-i păstrezi pe alţii mai departe, pe alţii mai aproape, şi pe cât mai multe pentru tine. Un om a spus odată aşa: Aseară am dat o mică petrecere. Am avut trei invitaţi: eu, eu însumi şi cu mine. Eu însumi am mâncat toate prăjiturile. Eu am băut tot ceaiul şi apoi mi-am dat mie plăcinta pe care am pregătit-o. Aceasta arată cât de mult poate fi omul orientat înspre el însuşi.
La Crăciun, Cristos ne învaţă exact opusul acestei mentalităţi. El era egal cu Dumnezeu, deopotrivă cu El, era dintotdeauna cu El. Era îmbrăcat în slavă şi în cinste – şi spune: Această poziţie nu este una la care eu trebuie să ţin, ci una care mă califică în mod unic să mă duc între oameni, să ascult de Tatăl, să mor pe cruce. Ce diferenţă! În ce fel lucrează apostolul Pavel la a schimba o mentalitate, pe care o vedem la începutul capitolului 2 şi în capitolul 4, cu această mentalitate a lui Cristos, cu acest gând al lui Cristos? Cum reuseşti să-ţi schimbi ţie mentalitatea? Iar apoi să-i ajuţi pe alţii? Dar este foarte important, cum am mai spus, că Pavel nu a făcut schimbarea după cum gândea Pavel (să gândească toţi ca el). La fel, nu unul dintre noi, care e mai mare, mai puternic, să-i facă pe toţi să gândească la fel ca el – nu; ci toţi, după cum S-a gândit Cristos, după mentalitatea Lui.
Citind Epistola către filipeni, de la început la sfârşit, pe bucăţi, din nou şi din nou, găsim strategia apostolului Pavel în a-i ajuta să aibă în ei gândul lui Cristos, mentalitatea Lui.
Mai întâi, apostolul Pavel se dă exemplu pe sine. Acea mentalitate se vede şi în viaţa mea. În al doilea rând, dă exemplele altora, din apropierea lui, care lucrau împreună cu el. Este vorba despre Timotei şi despre Epafrodit. Iar în cele din urmă le arată cheia pentru această schimbare de mentalităţi, în viaţa lui şi în viaţa colaboratorilor lui – şi apoi doreşte acest lucru în viaţa celor din Filipi. Cu toţii ştim Filipeni, capitolul 1, pe dinafară – mai ales acel text în care spune: „Nu ştiu ce să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş vrea să fiu acasă cu Domnul, pentru că este mult mai bine. Dar vouă vă este de folos să rămân cu voi.“ Ştiţi ce răspunde Pavel la dilema aceasta? Rămân cu voi. În viaţa lui, în discernerea foloaselor, el alege pentru alţii. Rămân împreună cu alţii. Numai astfel se califică Pavel să le dea sfaturi – mai întâi le aplică în viaţa lui şi astfel se poate da exemplu pe sine. Lucrurile pe care vi le cer sunt adevărate mai întâi în mine. Citim în capitolul 2, în partea a doua, despre cei care lucrau îndeaproape cu apostolul Pavel; este vorba de Timotei şi Epafrodit. Despre Timotei spune în felul următor: „N-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Cristos. Cunoaşteţi râvna lui încercată …“ – şi textul merge mai departe. Este vorba despre un om care a văzut în Pavel această mentalitate şi o trăieşte şi el. Un om care spune: foloasele altora, mai întâi. Despre Epafrodit urmează în partea a doua, mai departe, în capitolul 2 (2:26-30), şi spune acelaşi lucru: acelaşi gând la lucru, pentru cauza lui Cristos şi a aproapelui: până aproape de moarte a mers Epafrodit.
Înainte de a putea ajuta pe cineva să-şi schimbe un mod de gândire, acea persoană trebuie mai întâi să vadă în viaţa altora dacă acel mod de gândire chiar funcţionează. Şi care sunt implicaţiile? Apostolul Pavel le trăieşte. El era în închisoare şi de acolo îşi afirmă dorinţa de a fi mai departe în mijlocul lor, pentru a-i ajuta mai departe. Iar apoi le vorbeşte şi despre Timotei: acelaşi lucru. Despre Epafrodit: acelaşi lucru. Ce anume îi determina pe oamenii aceştia să trăiască în felul acesta?
Dacă ne întoarcem înapoi, la capitolul 1 (este esenţial, când citim o scrisoare a apostolului Pavel, să privim cu atenţie la felul în care se roagă), lucrul pe care Pavel îl doreşte pentru destinatarii lui îl pune mai întâi înaintea lui Dumnezeu. Se roagă pentru acel lucru: „Mă rog, ca să deosebiţi lucrurile alese“ (1:9-11). Omul care ajunge – ca şi apostolul Pavel, ca şi Timotei, ca şi Epafrodit – să aibă un gând ca al lui Cristos este un om care are anumite valori. Doar anumite lucruri le vede ca fiind alese, ca fiind de preţ, ca fiind de valoare. Care sunt acelea?
În Epistola către filipeni se pot identifica trei astfel de lucruri. Primul apare în capitolul 2, versetul 3. Lucrul de preţ înaintea mea, înaintea ochilor mei, în mintea mea, trebuie să fie aproapele meu. Aproapele este cel pe care trebuie să-l ajut, să-l preţuiesc, să-l văd ca fiind mai de preţ, ca pe un lucru ales. În al doilea rând, să vedem ce scrie Pavel despre Timotei în capitolul 2, versetul 22: „Cunoaşteţi râvna lui încercată“ – râvna lui care şi-a dovedit caracterul ei veritabil, de valoare. „Cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei“. Al doilea lucru ales, de mare preţ, valoros în viaţa unui om care are gândul lui Cristos, este râvna pentru lucrarea Evangheliei. Evanghelia este un mesaj de viaţă, un mesaj pentru veşnicie, pentru toată lumea. Aceasta naşte în mine o dorinţă puternică, o râvnă care întotdeauna îşi va dovedi caracterul veritabil. Iar în al treilea rând, pe aceeaşi pagină, în 3:8, apostolul Pavel vorbeşte astfel despre sine: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere – faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos“. Al treilea lucru ales, pentru care se roagă apostolul Pavel pentru cei din Filipi, lucru adevărat în viaţa lui, în viaţa lui Timotei şi în viaţa lui Epafrodit, este cunoaşterea lui Cristos – o dorinţă tot mai mare, mai mare, de a-L cunoaşte mai mult, pentru a se asemăna cu El mai mult.
În ce context pot aduce rod aceste valori, cum pot funcţiona lucrurile acestea, cum pot începe să învârtă lucrurile? Contextul potrivit este prezentat în 2:3: „îndemnare în Cristos, mângâiere în dragoste, comuniune a Duhului, milostivire, îndurare“. Toate acestea pot fi văzute doar în viaţa unui om care s-a întors la Dumnezeu. Doar acolo locuieşte Cristos, doar acolo Duhul aduce legături, doar acolo există dragoste cu adevărat, există milostivire, există îndurare. Toate acestea le putem pune pe perete, dar, dacă încă n-am devenit ai lui Cristos, ele nu pot lucra în viaţa noastră. Cel care S-a născut în iesle a arătat aceste lucruri alese în viaţa Lui – o mare dragoste pentru oameni. Iar apoi Îl vedem în Evanghelii spunând despre Sine: „Tată, râvna pentru Casa Ta Mă mistuie“ – mesajul pe care mi l-ai dat e mâncarea mea, e băutura mea. Voia Ta este un lucru care mă consumă. Acestea îmi sunt comorile, acolo îmi este inima. „Mă rog, să aveţi şi voi gândul care era în Cristos Isus“.
În ce fel ajută acest gând, în cele din urmă, la a avea acea stare de siguranţă, de linişte, de împlinire, de pace? Dacă citim mai departe în Epistola către filipeni, apostolul Pavel se roagă: „Pacea lui Cristos, care întrece orice pricepere, să vă păzească inimile şi gândurile, în Cristos Isus.“ Când începe capitolul 3, versetul 1 sună aşa (în traducerea Cornilescu): „Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos“. O traducere mai potrivită pentru ultimul cuvânt ar fi: „dar vouă aceste lucruri vă dau siguranţă“. Omul care îşi pune toată încrederea în Cristos şi aleargă spre premiul chemării cereşti se bucură de siguranţă.
Trebuie făcută aici o observaţie importantă. Când vorbim despre alergare, ne gândim la un concurs, la o competiţie – dar apostolul Pavel nu spune deloc în capitolul 3: „Alerg să-l depăşesc pe Petru; pe Iacov deja l-am lăsat în urmă.“ Nu. Apostolul Pavel spune: „Alerg spre ceea ce m-a chemat Cristos.“ Niciodată nu-mi voi pune standardul într-un om. Pe Epafrodit l-am întrecut de mult. Pe Timotei – e tânăr. Nu. Pavel spune: Cristos este modelul. Să nu ne punem niciodată modele dintre pământeni. Să ne alegem modele din cer. Cele de pe pământ sunt slabe şi, mai devreme, mai târziu, ne pot produce deziluzii. Cristos nu înşală pe nimeni. Cristos nu lasă pe nimeni de ruşine. Ce vedem în El să avem şi noi. Şi reuşim să avem, dacă avem valorile Lui – o dragoste mare pentru cel de lângă noi; o râvnă mistuitoare de a duce altora mesajul mântuirii. În felul acesta, slava deşartă, ambiţia şi orice alte lucruri pe care le găsim în 2:2-3 vor fi date la o parte.
Mai mult, dacă citim din nou rugăciunea din capitolul 1, vedem cum reuşim să căpătăm lucrurile pe care le dorim şi să nu ne poticnim până în ziua venirii lui Cristos, vedem cum să mergem fără să ne împiedicăm, iar acolo să sosim plini de rodul neprihănirii, plini de roada dreptăţii, prin Isus Cristos. Toate se pot realiza dacă ţinem seama de acea precizare importantă: nu spre slava noastră, ci spre slava lui Dumnezeu, Tatăl. În capitolul 2, despre Mântitorul se spune acelaşi lucru. După ce L-a ascultat până la moarte, Tatăl L-a înălţat în locul cel mai înalt. Dar şi acolo „orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Cristos este Domnul“. Şi acolo, Îi vezi pe Ei amândoi: Unul este Domn, Celălalt primeşte toată slava. Orice mentalitate nouă se implementează greu. Orice schimbare de gândire se aşază greu, în fiecare dintre noi.
Să lucrăm cu paşii aceştia: mai întâi, exemplul personal; apoi te uiţi la alţii, care deja, într-o anumită măsură, au început schimbarea aceea; şi, în cele din urmă, sistemul de valori pe care-l vedem aici, şi pentru care se roagă Pavel, să fie cu adevărat şi al nostru, să ni-l însuşim şi noi. Să socotim aceste lucruri ca fiind de preţ, şi nu altele. Despre Maria Tereza odată s-a spus aşa: „Femeia aceasta este gata să fie considerată nimic. Şi doar aşa Dumnezeu o poate folosi pentru orice.“