Calatoriile si-au pierdut semnificatia de odinioara. Astazi calatorim cu masina, cu avionul si ne plângem cât e de obositor. Dar pâna nu de mult, calatoriile, erau grele, lungi si periculoase. De multe ori, pentru a testa caracterul cuiva, acea persoana era trimisa într-o calatorie. Pe vremuri nu existau agentii de calatorie sau internetul prin care sa-ti poti aranja calatoria.
Psalmul 120 ne prezinta calatoria unor credinciosi care este cât se poate de reala. Pericolele erau reale. Acesti credinciosi vorbesc despre experientele comune în calatoria lor spre templul de la Ierusalim. Aceste calatorii se faceau de cel putin trei ori pe an: la Paste, Cincizecime, si Sarbatoarea Corturilor. Aceasta era una din modalitatile în care ei îsi exprimau dragostea lor pentru Dumnezeu. Erau calatorii care costau – barbatii îsi lasau familiile acasa, vulnerabile; îsi lasau lucrul prin care îsi asigurau existenta, si în plus erau primejdiile calatoriei. Poate ca uneori se trezeau dimineata undeva în desert si se întrebau ce cauta acolo? Fara mâncare, uneori dormind sub cerul liber, fara protectie, etc.
Daca ai fi un pelerin în drum spre Sion, care ar fi primul lucru de care ai avea nevoie dimineata? Cu siguranta ai avea nevoie de încurajare. O cântare de încurajare? Psalmul 120 este o astfel de cântare de încurajare pentru pelerinii în drum spre Sion. Acest psalm ne învata despre închinare si lauda în mijlocul problemelor, o experienta comuna în calatorii.
Cele mai multe cântece astazi încep cu Aleluia … Psalmistul începe însa cu „Catre Domnul strig în strâmtorarea mea, si El m-asculta.” Te întrebi daca acest pelerin are ceea ce trebuie ca sa continuie calatoria.
Unul din obstacolele mari pe care pelerinul trebuie sa-l depaseasca este minciuna care este abundenta în jurul lui. El îsi continua calatoria în ciuda minciunilor care se spun în jurul lui. “Doamne, scapa-mi sufletul de buza mincinoasa, de limba înselatoare!“ (Psalmi 120:2) Necazul pelerinului nu este doar cu privire la directii pentru calatorie, ci minciuni cu privire la Dumnezeu. Sunt multi în jurul lui care încearca sa-l descurajeze în a continua calatoria.
Poti sa-L iei pe Dumnezeu pe cuvânt? “Ce treaba ai sa te duci la Templu? Nu ai altceva mai bun de facut? De ce te închini unui Dumnezeu la care trebuie sa mergi? De ce nu te închini unui Dumnezeu pe care sa-L ai în casa ta, sa-l folsesti când ai nevoie? Ce face acest Dumnezeu pentru tine? Unde a fost El când ti-ai pierdut businesul, când te-ai îmbolnavit, când ti-ai pierdut pe cel drag?”
Minciunile care se spun despre Dumnezeu în jurul nostru ne testeaza credinta noastra. Minciuna este arma cea mai veche folosita de cel rau împotriva credinciosilor, începând cu Adam si Eva. Când un credincios crede minciunile diavolului despre Dumnezeu, calatoria lui spre maturitate spirituala este întrerupta.
Cum poti evita aceste întreruperi în calatoria ta? Îti continui calatoria punându-ti încrederea în adevar. Ce doresti atunci când esti confruntat cu minciuna? Ca adevarul sa iasa la iveala. Daca cineva este vorbit de rau, doresti ca adevarul sa iasa la iveala. Pelerinul acesta stie ca ostilitatea care o sufera este din cauza minciunilor – de aceea el vrea ca adevarul sa iasa la iveala. Este important ca adevarul despre Dumnezeu sa iasa la iveala. Minciunile lumii vor fi date pe fata.
Daca vrei sa traiesti pentru Dumnezeu si sa-ti continui calatoria spre “Sion” vei întâni pe cale ostilitate deschisa. Psalmistul spune, „Vai de mine ca locuiesc la Mesec, ca locuiesc în corturile Chedarului! Destul mi-a locuit sufletul lânga cei ce urasc pacea“ (Psalmi 120:5-6). Mesecul si Chedarul sunt comunitati unde Dumnezeu nu este binevenit, si unde neprihanirea Lui este detestata. Daca gândesti în sinea ta, „sunt doar un pelerin care doreste sa se închine lui Dumnezeu, de ce nu pot fi lasat în pace?” – raspunsul este simplu, nu poti fi lasat în pace pentru ca Domnul Isus a spus, “oamenii va vor urî din pricina Mea.”
Calatoria noastra nu este geografica ci spirituala. Domnul Isus ne-a spus ca vom întâmpina necazuri în calatoria noastra, dar tot El ne-a spus sa îndraznim, pentru ca El a biruit lumea. Vreau sa te întreb daca ai o cântare de biruinta care sa o cânti în fiecare dimineata si care sa te ajute sa-ti continui calatoria? Psalmistul a avut o astfel de cântare si cred ca fiecare dintre noi ar trebui s-o avem.
Liviu Țiplea